Bella Sicilia, bello Palermo

TIPĂREȘTE

„Sicilia a trecut prin 13 ocupații străine, de la care a preluat tot ce este mai bun, dar și tot ce este mai rău. Această succesiune de culturi diferite a făcut din insulă un loc fascinant, care nu seamănă cu nimic”.

Andrea Camilleri

Mare dreptate are nonagenarul scriitor născut pe aceste meleaguri, creatorul celebrului comisar Montalbano: Sicilia te vrăjește de la primul pas prin personalitatea ei unică, te cucerește cu peisajele, unele aride, altele înecate în verdeață, cu livezile de măslini şi portocali, dealurile molcome şi marea sclipind în soarele arzător, cu vestigiile antice și bisericile baroce, cu atâtea și atâtea comori. Iar cel mai elocvent exemplu al frumuseţii sale naturale şi bogăţiei spirituale este Palermo.

Surprinzător însă, cel puțin în aparență, nu capitala insulei este cea care îi atrage în primul rând pe turiști. Majoritatea vizitatorilor preferă țărmul estic, poate din cauza Etnei sau a Taorminei ori fiindcă plajei de la Giardini Naxos i s-a făcut mai multă publicitate.

Mărturisesc că și noi am căzut în acest „păcat”: la prima descindere în Sicilia, în 2013, ne-am instalat la Siracusa vezi impresii, de unde am făcut, ce-i drept, excursii cu mașina închiriată, ajungând și la Palermo pentru câteva ore vezi impresii. Foarte puțin pentru un oraș atât de mare și de ofertant, lucru de care ne-am dat seama pe loc. Şi drept urmare, ne-am promis să revenim, nu numai pentru el, ci și pentru a vedea măcar o parte din vestul insulei, peste care „săriserăm” cu totul.

Iar acum, după săptămâna petrecută acolo, pot declara cu mâna pe inimă și fără nicio exagerare că atât Palermo cât și celelalte locuri vizitate ne-au întrecut toate așteptările.

Încep acest review „de încălzire” încercând totuși să răspund la întrebarea sugerată chiar din introducere.

De ce este Palermo o destinație subestimată?

Trist dar adevărat: capitala Siciliei, al cincilea oraș ca mărime al Italiei (peste 800.000 de locuitori şi în jur de 1,2 milioane în zona metropolitană), „se bucură” de o proastă reputație. De vină să fie zonele murdare, numărul mare de imigranți sau mai degrabă mafia siciliană, temuta Cosa Nostra?

Să ne oprim puțin asupra acesteia din urmă, nu de alta, dar chestiunea prezintă categoric interes pentru siguranța turiștilor.

Mafia, așa cum a ajuns să fie cunoscut generic acest tip de organizație criminală, cu ierarhia sa bine definită, jurămintele de loialitate, legea tăcerii - omertà - etc. etc., se pare că a luat naștere în Sicilia pe la începutul secolului al XIX-lea, când gabellotti, arendașii care exploatau terenurile agricole ale nobilimii locale, au angajat paznici înarmați pentru a-și proteja bunurile și a-i ține la respect pe muncitori.

Cu timpul, prin șantaje și violențe, ca și prin instituirea taxei de protecție - (pizzo), gabellotti au ajuns să stăpânească de facto mari suprafețe de pământ, mai ales în zonele îndepărtate și mai greu accesibile. Astfel încât în anii 1860, în perioada tulbure a Expediţiei celor O Mie a lui Garibaldi, parte a procesului de Unificare a Italiei - Risorgimento -, guvernul central a apelat la mafiosi pentru impunerea noilor legi pe un teritoriu despre care ştia prea puţin, oferindu-le practic acestora puterea pe tavă. Așa a început implicarea în politică a organizației criminale: voturi și protecție contra favoruri şi contracte grase.

La începutul secolului trecut, un val masiv de imigranți sicilieni ilegali a descins în SUA iar mafia a jucat un rol important în acest exod. O lovitură puternică avea să primească însă Cosa Nostra în timpul lui Mussolini, care l-a numit prefect de Sicilia pe Cesare Mori, însărcinându-l cu eradicarea fenomenului. Deși nu a reușit acest lucru, Mori a trimis după gratii o bună parte din capii rețelelor mafiote din insulă, majoritatea celorlalți căutându-și adăpost în SUA, unde au făcut avere în perioada și pe seama prohibiției.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în pregătirea operațiunilor de debarcare ale Aliaților, guvernul american a căutat sprijin la șefii mafioți încarcerați în închisorile din SUA, printre care faimoșii Lucky Luciano şi Vito Genovese. În schimbul ajutorului dat armatei americane în eliberarea Italiei de naziști, ei au fost grațiați, cu condiția de a se întoarce pentru totdeauna în Sicilia.

După război, doctrina Truman de sprijinire a democrațiilor europene și combatere a răspândirii comunismului a avut drept rezultat neaşteptat formarea în Sicilia a unei alianțe (nedeclarate) între Partidul Creștin-Democrat, Mafie și Poliție, cu binecuvântarea serviciilor secrete americane. Astfel a fost oprită ascensiunea la putere a comuniștilor, prețul fiind amânarea reformelor agrare. Sicilia a rămas timp de decenii una dintre regiunile cele mai sărace ale Italiei, condusă din umbră (sau uneori pe față) de Mafia palermitană, care și-a extins puterea și influența. Bombardată în timpul războiului, capitala insulei fusese parțial distrusă iar amplele lucrări de reconstrucție au fost încredințate firmelor deținute de organizația criminală.

Aşa se face că ultimele decenii ale secolului al XX-lea au marcat un declin pronunţat al oraşului, măcinat nu numai de sărăcie și de neglijenţa autorităţilor centrale, dar şi de corupţie şi violenţe. O perioadă neagră din care Palermo îşi revine cu greu.

Implicarea în traficul de droguri a Cosei Nostra a consolidat poziția acesteia, în ciuda campaniilor duse în anii 1980-90, având drept punct culminant asasinarea în 1992 a judecătorilor Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, urmată de condamnarea a nu mai puțin de 450 de mafiosi. Aeroportul care deserveşte Palermo poartă numele acestor doi eroi şi peste tot în oraş veţi vedea plăcuţe comemorative sau monumente ridicate întru cinstirea oamenilor legii care şi-au dat viaţa luptând împotriva mafiei. Agenţiile locale de turism organizează chiar şi „tururi anti-mafia”.

Mafia continuă să opereze atât în Italia, și în special în Sicilia, cât și în SUA, iar lupta împotriva sa este la fel de înverșunată, însă ca turist este foarte puțin probabil să aveți de-a face cu membrii temutei organizații. Și chiar dacă v-ați nimeri în autobuz lângă vreunul, cu siguranță nu ați ști cine e...

Mafioții au treabă cu clanurile rivale și cu politicienii, poliția, procuratura. Mult mai atenţi trebuie să fiţi la hoţii de buzunare; în această privinţă veţi fi preveniţi, aşa cum am fost şi noi, de către localnici săritori sau poliţie. Deşi am locuit lângă o piaţă cu tarabe deţinute în mare parte de imigranţi şi ne-am plimbat prin diverse cartiere, noi nu am avut parte de niciun incident şi cred că măsurile de siguranţă ce trebuie luate în Palermo sunt cele obişnuite - evitarea zonelor mai deocheate, mai ales după lăsarea întunericului, grijă sporită în mijloacele de transport în comun, neetalarea la vedere a bijuteriilor sau bunurilor de valoare etc.

Cum „cifrele vorbesc”, iar cele oficiale sunt cât se poate de concludente, Institutul Naţional Italian de Statistică a analizat comparativ situaţia din cele mai mari 12 oraşe din ţară şi a concluzionat că rata cea mai scăzută a infracţionalităţii este în… Palermo. Iar cea mai ridicată - ţineţi-vă bine, în Milano, Bologna şi Torino. Ca să vezi!

Dar destul cu istoria recentă! Să mergem acum la origini

Palermo a avut un destin unic printre oraşele din întregul bazin mediteranean, fapt datorat aşezării sale strategice. Fondat de fenicieni la jumătatea secolului al VIII-lea î. Hr. sub numele de Ziz („floare”), devenit fortăreţă cartagineză în perioada grecească şi redenumit Panormos - „port peste tot”, orașul a fost cucerit de romani în timpul primului război punic (mai precis în 245 î. Hr.). A intrat apoi sub stăpânirea vandalilor şi ostrogoţilor iar din 535 d. Hr. sub suzeranitatea Bizanţului.

În 831 a fost ocupat de arabi, care l-au ales drept capitală de emirat, dând tonul unei dezvoltări accelerate. Datorită importantelor edificii ridicate de arabi, Palermo a ajuns să rivalizeze în acea perioadă cu Córdoba sau Cairo. În 1071, profitând de conflictele interne din lumea musulmană, contele normand Roger de Hauteville a invadat Sicilia şi s-a autoproclamat rege, inaugurând un secol de dominaţie franceză, materializată prin construcţii excepţionale în care moştenirea bizantină şi arabă a fost superb valorificată, prin înflorirea ştiinţei şi artelor, ca şi printr-o remarcabilă toleranţă religioasă. În secolul al XII-lea, oraşul avea peste 300.000 de locuitori - creştini, musulmani şi evrei - care convieţuiau paşnic.

Opera regilor normanzi a fost continuată începând cu 1194, după cucerirea de către suabi, de Frederic II, împărat al Sfântului Imperiu Roman, încoronat rege al Siciliei, care a făcut din Palermo unul dintre cele mai prospere oraşe ale Europei şi un important centru maritim şi cultural.

În 1282 populaţia s-a răsculat - aşa-numitele „vecernii siciliene” - şi i-a alungat pe guvernanţii străini, predând puterea… regelui Pedro de Aragón, apoi spaniolilor. Domnia spaniolilor asupra Siciliei, parte a Regatului de Neapole, perioadă de edificare a celor mai multe biserici şi palate în stil baroc din oraş, avea să durere până în 1720, când insula a intrat sub ocupaţie austriacă, pentru ca în 1735 să fie preluată de dinastia franceză a Bourbonilor, fiind din 1816 incorporată în Regatul celor Două Sicilii. Din acest moment, Palermo și-a pierdut rolul de capitală în favoarea Neapolelui, începutul unei epoci prelungite de decădere. În 1860, Sicilia a fost eliberată de Garibaldi şi înglobată un an mai târziu în statul italian unitar modern

Palermo are aşadar o istorie de peste 2.700 de ani, complicată şi tumultoasă, o istorie fără de care multe aspecte rămân pentru vizitatori de neînţeles, şi în care fiecare cuceritor şi-a pus amprenta, şi nu numai prin arhitectură, ci şi prin limbă, muzică sau gastronomie. Dialectul palermitan, atât cât l-am auzit în jur, nu seamănă cu italiana literară, iar în privinţa mâncării, influenţele arabe sau franceze sunt vizibile. Cât despre rap sau hip-hop, care răsună cu volum dat la maxim din multe maşini, ritmurile orientale predomină.

Aşezarea

Palermo se află în partea de nord-vest a Siciliei şi se întinde de-a lungul bazinului Conca dʼOro, format din trei râuri, Orieto fiind singurul neacoperit de construcţii. O zonă mlăştinoasă dar asanată în numele urbanismului, exemplul edificator în această privinţă fiind staţiunea estivală Mondello, aflată la numai 15 km de centrul oraşului. Am vizitat-o şi am rămas plăcut impresionată de plaja amenajată după toate regulile artei, ca şi de apa de un turcoaz cu valenţe de-a dreptul exotice.

Şi dacă tot am menţionat apa, trebuie spus că Palermo este port la Marea Tireniană, un port de pasageri (peste 2 milioane anual), dar şi de mărfuri, dispunând în plus şi de o zonă rezervată ambarcaţiunilor de agrement („Marina”). De aici pleacă feriboturi spre Cagliari, Genova, Livorno sau Tunis, ca şi către Insulele Eoliene.

Şi dacă peisajele marine nu vă atrag, capitala Siciliei plusează cu o altă ofertă irezistibilă, cea montană. Este înconjurată practic pe trei sferturi de munţi care în decursul timpului au făcut-o aproape de necucerit dinspre uscat. Vârful cel mai înalt este La Pizzuta (1.333 m), dar cel mai cunoscut, în special datorită priveliştilor ce se deschid de pe culmile sale, rămâne Pellegrino, separat de restul lanţului muntos de o câmpie. Se află în drum spre Mondello şi l-am zărit din maşină, dar şi de pe plajă - o splendoare!

Aşezarea geografică este responsabilă pentru clima mediteraneană subtropicală a orașului, cu o temperatură medie anuală de 18,3°C, veri lungi şi secetoase şi ierni foarte blânde. Ninge extrem de rar, cam o dată la câţiva ani, precipitaţiile în cele 3-4 luni mai reci fiind în general sub formă de ploaie.

La începutul lui iunie, noi am avut de înfruntat temperaturi maxime de 35-37°C şi minime în jur de 27°C. Apa mării era în schimb cam rece - cca. 23 de grade. Mergând mult pe jos, am suportat cu greu căldura şi numai hidratându-ne des.

Un sfat aşadar: dacă doriţi să vizitaţi oraşul pe îndelete, cu opriri în nenumăratele puncte de interes turistic, evitaţi lunile de vară. Pe de altă parte, amatorii de plajă pot opta nu numai pentru iulie-august, ci şi pentru finele lui septembrie-începutul lui octombrie, când pot avea şansa unor temperaturi plăcute atât în aer, cât şi în mare.

O privire rapidă asupra unui oraş al contrastelor

■ Centrul istoric este de dimensiuni relativ reduse, uşor de străbătut la pas şi încadrat de trei artere importante: Corso Vittorio Emanuele şi două străzi paralele - Via Maqueda şi Via Roma.

■ În interiorul acestui perimetru se găsesc multe din cele mai relevante clădiri pentru arhitectura eclectică a oraşului: nu mai puţin de şapte edificii arabo-normande incluse de UNESCO în patrimoniul cultural mondial, dar și biserici baroce ori palate renascentiste - un adevărat muzeu în aer liber.

■ Dacă la Córdoba am văzut o biserică ridicată în interiorul unei moschei, în Palermo există clădiri cu cupole roşii specifice cultului islamic însă cu cruci în vârf, iar mozaicurile bizantine înfăţişând scene din Vechiul şi Noul Testament stau alături de brâuri cu figuri geometrice, ornamentaţii tipice moscheilor - un amestec straniu, dar de înţeles având în vedere succesiunea cuceritorilor oraşului şi religiile diferite ale acestora.

■ Tone de foiţă de aur s-au folosit pentru decoraţiunile interioare bizantine - atâta opulenţă rar mi-a fost dat să văd.

■ Străzile largi, mărginite de bloculeţe elegante în stil Art Nouveau de la începutul secolului al XX-lea, cu 4-5 etaje şi balcoane din fier forjat meşteşugit lucrate, se întretaie cu alei lungi, înguste şi pietruite, pe care este bine să păşeşti cu grijă pentru evitarea entorselor; casele înşirate de-a lungul acestora au tencuiala scorojită şi pereţii crăpaţi; am locuit pe o asemenea stradă, de numai 4-5 m lăţime, aşa că am fost salutată de la ferestre de vecinii de peste drum de fiecare dată când ieşeam pe balcon.

■ Palermo seamănă şi din acest punct de vedere cu Neapole, dar şi ca aşezare la malul mării şi ca arhitectură; am avut însă impresia că numărul şi mai ales rafinamentul palatelor palermitane îl întrece pe cel al edificiilor napolitane.

■ În Palermo se află cel mai mare teatru din Italia - Massimo.

■ Oraşul a fost declarat capitala culturală a Italiei în 2018.

■ O atracţie majoră pentru turişti, menționată în toate ghidurile, o reprezintă cele trei pieţe istorice, Ballaró, Vucciria şi Mercato del Capo, un răsfăţ al simţurilor de care ne-am bucurat şi noi din plin vizitându-le pe toate şi frecventând cu asiduitate Ballaró, lângă care am locuit; de altfel, gastronomia locală (cu precădere street food) este renumită, în special datorită amestecului de influenţe arăbeşti, spaniole, franceze şi italiene.

■ Emblema Siciliei, întâlnită nu numai pe steagul regiunii, dar reprodusă și pe toate felurile imaginabile de suvenire (șepci, tricouri, tablouri, brelocuri etc.), este Trinacria, numele, însemnând „în trei colțuri”, fiind dat de greci insulei din cauza formei sale triunghiulare. Cuprinde următoarele elemente: 1) trei picioare omenești flexate la genunchi și îmbinate ca o elice - „triskelion”, simbol ce apare în antichitate și la popoarele celtice, dar și în alte teritorii din bazinul mediteranean (Creta, Franța, nordul Africii) -, reprezintă cele trei promontorii ale insulei, și anume Cap Passero (sud, zona Siracusei), Cap Pelero (nord-est, zona Messinei) și Cap Lilibeo (vest, zona Marsalei); 2) capul Medusei, una din cele trei gorgone, o ființă din mitologie căreia Atena i-a înlocuit părul cu șerpi, face trimitere la zeița protectoare a insulei; 3) trei spice de grâu, o recunoaștere a Siciliei ca grânar al Imperiului Roman.

■ Un alt „mit”, de cu totul altă factură dar foarte des vehiculat, se referă la mizerie: pe multe site-uri sau bloguri, Palermo este prezentat ca fiind murdar şi neîngrijit; nu pot susţine că e imaculat, departe de asta, dar nici jegos; prin comparaţie cu Neapole, mi s-a părut chiar curat, inclusiv în pieţe, unde se strângea gunoiul şi se spăla în fiecare seară, sau în cartierele rezidenţiale de la periferii, pe care le-am străbătut cu maşina şi autobuzul.

■ Un punct forte pentru oraş îl reprezintă spaţiile verzi, prezente mai ales în zona portuară, unde se găsesc Grădina Botanică şi Parcul Garibaldi (cu bustul lui Bălcescu), dar şi în faţa Palatului Normanzilor - Vila Bonanno; priveliştile sunt cu atât mai încântătoare, cu cât vorbim de o vegetaţie mediteraneană luxuriantă în care predomină prietenii mei palmierii.

■ Clima foarte blândă permite utilizarea multor luni pe an a scuterelor şi motocicletelor, care circulă cu viteză şi fără a ţine cont întotdeauna de semafoare, reguli de acordare a priorităţii sau treceri de pietoni; coroborat cu zgomotul infernal pe care îl scot şi cu claxoanele des și îndelung apăsate, vehiculele pe două roţi contribuie la crearea senzaţiei de haos în traficul şi aşa aglomerat, în care maşinile, în majoritate Fiețele cu tabla zgâriată sau îndoită, se strecoară cu greutate pe străzile înguste; adaug aici și obiceiul unor localnici de a opri mașina sau scuterul în mijlocul drumului pentru a saluta o cunoștință ori a face mici cumpărături la câte o prăvălie.

■ Prețurile la cazare sunt pentru toate buzunarele, la fel și cele la mâncare. Restaurante mai elegante și mai scumpe sunt pe Via Roma, în timp ce în zona vechiului port La Cala se găsesc localuri mai puțin simandicoase. Indiferent însă de clasificare, multe din ele închid la prânz pentru siestă.

■ Amatorii și amatoarele de shopping au la dispoziție o mare varietate de magazine pe Viale della Libertà, Via Maqueda sau Via Principe di Belmonte.

■ În Palermo (și în Sicilia în general) viața este mai ieftină decât în multe alte zone ale Italiei, și în special cele din nord. Spre exemplificare, noi am cheltuit într-o săptămână 1.400 euro, din care 150 euro avionul, 350 euro cazarea și 180 euro închirierea mașinii.

■ În ciuda progreselor înregistrate în ultimii 20 de ani, oraşul mai are multe de făcut pentru a deveni un centru urban supercivilizat şi prietenos cu turiştii, şi în acest sens nu pot să nu „semnalizez” lipsa frecventă a plăcuţelor cu denumirile străzilor şi a indicatoarelor spre obiectivele turistice, fapt ce îngreunează orientarea vizitatorilor.

Câteva informaţii practice

Surse principale de documentare: Top 10 Sicilia (Ed. Litera), Sicilia (Ed. Corint), turismo.comune.palermo.it; palermotourism.com/Default.asp?clg=eng

Oficii de turism: Via Maqueda nr. 81: Piazza Castelnuovo 34, lângă Politeama, deschis în zilele lucrătoare 8.30-14,14.30-18; aeroport, deschis în zilele lucrătoare; info chioșcuri, 9-13,15-19: gară, port, Piazza Bellini, Piazza Marina, Cattedrale, Via Cavour

Cardul turistic: infopointpalermo.com/en/c ... ty-card-palermo; 10 euro pentru 72 ore, 8 euro pentru 24 ore. Se poate achiziţiona de pe Corso Vittorio Emanuele nr. 351. Odată cu cardul se primesc gratuit o hartă a oraşului şi una a mijloacelor de transport în comun şi un audio guide în 4 limbi cu durata explicaţiilor de 2 ore. Cu acest card se beneficiază de discounturi foarte mici (0,50-1,50 euro) la intrarea la 30 de obiective, în mare majoritate biserici, precum şi de reduceri la unele tururi ghidate, evenimente, închirierea de maşini, motociclete şi biciclete, cumpărături în magazine, consumaţie în câteva baruri şi restaurante.

Am studiat cu atenţie informaţiile de pe site şi am decis că nu ar fi meritat să cumpărăm cardul decât dacă am fi fost ferm hotărâţi să vizităm foarte multe biserici. O bună parte dintre cele aflate pe lista mea erau însă cu intrare gratuită şi în plus, m-am bazat, recunosc, şi pe ideea că Adrian, având peste 65 de ani, ar fi putut obţine reducerea de „seniori”. Fals: de reduceri la vizitarea monumentelor nu se bucură decât elevii şi studenţii, copiii sub 6 ani având intrarea gratuită. La final nu am făcut socoteala ca să verific dacă aș fi economisit sau nu cu acest card.

Transportul de la şi către aeroport

Aeroportul Internațional Palermo, cel mai mare din Sicilia, este situat pe malul Mării Tireniene, în Punta Raisi, la cca. 35 km de capitala insulei. Poartă numele localității dar este cunoscut și drept Aeroportul Falcone-Borsellino, așa după cum am arătat.

De aici se poate ajunge în Palermo la staţia terminus Stazione Centrale (cea mai mare gară din oraş) fie cu shuttle busul, fie cu trenul.

La dus noi am mers cu shuttle busul, un autocar modern, climatizat şi confortabil. Biletele (6 euro/persoană; se validează prin perforare la urcare) le-am cumpărat din aeroport, de la ghişeul de lângă biroul de informaţii turistice aflat la ieşirea din clădire, de la care am luat (gratuit) şi o hartă bună a oraşului. Drumul e pe autostradă şi se circulă cu viteză, aşa încât am parcurs distanţa în numai 40 de minute, cu toate că pe site-ul companiei Prestia e Comandè durata precizată este cu 10 minute mai mare. Şoferul opreşte pe parcurs în localităţile în care solicită pasagerii, la fel şi în staţiile intermediare din Palermo de dinainte de Piazza Giulio Cesare din faţa gării.

La întoarcere am preferat să luăm trenul, pentru a nu avea surprize neplăcute, de genul blocajelor în oraş sau pe autostradă. Am călătorit foarte confortabil, există A/C, dar şi controlori! Biletul a costat 5,90 euro (se validează obligatoriu la automatele de pe peron). Cu trenul am făcut mai mult decât cu autobuzul, şi anume 1 oră şi 10 minute, şi asta deoarece traseul cuprinde multe staţii - cred că 16.

Atât autobuzele cât şi trenurile circulă cam din 30 în 30 de minute. Detalii despre orare găsiţi pe site-urile Prestia e Comandè, respectiv Trinacria Express.

Transportul în oraş

AMAT, www.amat.pa.it, este compania care asigură transportul cu autobuzele. Biletul costă 1,40 euro, este valabil 90 de minute şi trebuie perforat la urcare (numai în primul autobuz, în cazul în care circulaţi cu mai multe în acest interval).

Cele mai utile pentru turişti sunt autobuzul 101, care circulă de la Stazione Centrale pe Via Libertà şi retur pe Via Roma, şi 104, cu plecare din Piazza Indipendenza (Palatul Normanzilor) şi staţie terminus la Grădinile Englezeşti, în apropiere de Teatro Politeama. Autobuzul 806, foarte aglomerat chiar şi la început de sezon, face legătura cu staţiunea Mondello, cap de linie fiind Politeama, iar 389 cu Monreale, un orăşel situat aproape de Palermo, celebru pentru catedrala sa.

Există şi patru linii de tramvai, care leagă periferiile de zone de interes situate în preajma centrului istoric, precum şi două linii de metrou: linia A conectează gara centrală şi Gara Notarbartolo cu aeroportul iar lina B Gara Notarbartolo cu Gara Giachery. Nu am avut ocazia să folosim aceste mijloace de transport, doar le-am zărit în drumurile noastre.

Taxiurile sunt scumpe: pot depune mărturie în acest sens deoarece le-am folosit atât la sosire cât și la plecare. Deși distanța față de locul cazării nu era mare (cca. 1,5 km), am preferat să luăm taxiul din și către Stazione Centrale din cauza pietrelor de pavaj care fac rău rotilelor de trolere și de ambele dăți cursa a costat 15 euro.

Despre trăsuri și tuk-tuk, alte mijloace de transport pe care le-am văzut prin oraș, nu vă pot oferi detalii de preț pentru că nu am apelat la ele.

Se pare că în oraş funcţionează şi un autobuz gratuit - „Free Centro Storico” - palermoviva.it/navetta-gratis-palermo, cu un traseu foarte interesant şi mai ales util vizitatorilor (vezi foto). Spun „se pare” deoarece informaţiile primite de la poliţişti în gară şi de la şoferii de shuttle bus din aeroport au fost contradictorii (ba că există, ba că e doar un proiect al municipalităţii), şi nici măcar la oficiul de turism nu am putut afla detalii, așa că am renunțat să ne batem capul. Iar de văzut, l-am văzut o singură dată - un microbuz care circula gol… Poate că voi veţi avea mai mult noroc.

Hop-on hop-off: Binecunoscutul City Sightseeing city-sightseeing.it/en/ho ... hop-off-palermo operează tururi cu autobuze etajate deschise pe două trasee ce însumează 14 stații, la un cost de 20 euro/zi și cu comentarii în mai multe limbi. Nouă ni s-a părut foarte scump și am zis pas, preferând să ne deplasăm pe picioarele noastre, însă dacă nu aveți timp, vă recomand această modalitate de cunoaștere a orașului, cu atât mai mult cu cât pe parcurs se pot vedea de aproape sau din depărtare obiective importante, printre care teatrele Massimo și Politeama, Quattro Canti, Castello della Zisa, Giardino Inglese, Orto Botanico, catedrala, piețele del Capo și Vucciria. O altă linie (C; 10 euro) pleacă de la Palatul Normanzilor către catedrala din Monreale.

Sunt și alte companii care oferă astfel de tururi, inclusiv trenulețe turistice la care prețurile mi s-au părut ceva mai rezonabile (vezi foto). Cu titlu informativ, indiferent ce variantă alegeți, toate au stație pe Corso Vittorio Emanuele la Via Bonanno (parcul din fața Palatului Normanzilor), vizavi de Muzeul Diocezan de lângă catedrală.

Oamenii

O mare bilă albă consider că se cuvine localnicilor, oameni foarte drăguți și săritori, care ne-au ajutat ori de câte ori am avut nevoie. Singura dificultate pe care am întâmpinat-o a fost aceea a necunoașterii limbii engleze (de către ei, of course), respectiv a dialectului palermitan (de către noi). Cu tunisienii din piață ne-am înțeles însă în franceză.

Palermitanii sunt veseli și zgomotoși, vorbesc mult, gesticulează, râd, cântă când merg pe motocicletă, nu dau prea mare importanță modei dar sunt îmbrăcați curat și îngrijit. Le plac petrecerile în aer liber și dacă vă nimeriți în oraș la mijlocul lunii iulie veți putea asista la Festino di Santa Rosalia, principala sa protectoare.

Am apreciat în mod special spiritul lor comunitar, pe care l-am remarcat în diverse ocazii: la vecinii noștri, care se întâlneau seară de seară la o șuetă sau o bere pe terenul viran din capătul străzii ori la micile trattorii de la ieșirea din Mercato Ballaró - toți se cunoșteau între ei și cu chelnerii și bucătarii. Într-o după-amiază de weekend, în cartier s-a organizat o manifestare antirasism care s-a bucurat de o largă participare.

În altă zi am întâlnit în zona gării o fanfară care mărșăluia cântând pentru a aduna bani în vederea reparării acoperișului unei biserici.

Cu grupuri de copii de grădiniță și din școala primară am dat nas în nas în catedrală și pe Corso Vittorio Emanuele; mergeau foarte disciplinat și ascultau cuminți explicațiile educatoarelor și învățătoarelor. Oare au și ei săptămâni de „școală altfel”?

M-a impresionat și faptul că diversele etnii par să nu aibă probleme între ele, arabii și magrebienii conviețuind, din câte am văzut, în pace cu sicilienii get-beget. Un exemplu al atenției de care se bucură minoritățile naționale este acela al indicatoarelor stradale în trei limbi - italiană, arabă și ebraică - din zona Chiesa del Gesù, locuită cu precădere de imigranți.

Programul nostru

Din cele 7 zile, am rezervat aproape 4 capitalei Palermo. Vrând însă să vedem și câteva locuri din vestul Siciliei, am închiriat un Fiat 500 de la Europcar, o mai veche cunoștință, cu sediul la Stazione Palermo Notarbartolo. Pentru 3 zile am plătit 180 euro, pe card fiindu-mi blocați ca garanție 100 euro.

Dacă la Mondello și Monreale se poate ajunge din Palermo cu autobuzul într-un timp scurt, până la Trapani (de unde se poate lua funicularul către Erice) drumul cu trenul sau autobuzul durează mult. Iar către Segesta și Selinunte cursele zilnice sunt rare (și pentru Selinunte trebuie schimbat autobuzul la Castelvetrano). În consecință, pentru a nu ne complica prea mult existența, am decis să ne deplasăm cu mașina, ocazie cu care am putut admira și diversitatea reliefului sicilian.

Cum despre toate aceste locuri, ca și despre ceea ce am vizitat în Palermo, intenționez să scriu reviewuri separate, pentru moment mă mărginesc să enumăr traseele parcurse în cele trei zile:

- Palermo-Mondello-Castellamare del Golfo: pe țărmul Mării Tireniene, cu opriri lungi pentru plajă în cele două stațiuni

- Palermo-Segesta-Erice: o călătorie spre vest, cu vizitarea unora dintre cele mai interesante ruine antice siciliene și a unui pitoresc orășel de munte; ambele au fost fondate de elmi, o misterioasă populație antegrecească

- Palermo-Monreale-Selinunte: nu puteam rata superba catedrală din Monreale, dar nici cel mai mare sit arheologic din Europa, situat în partea de sud-vest a insulei

Am circulat pe autostrăzi fără plată și pe șosele în general bune, cu denivelări pe unele porțiuni. Benzina de 95 costa, din câte am văzut, între 1,53 euro la stațiile cu self-service și 1,65 euro.

Concluzii

Goethe afirma că „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia e ca și cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii țări”.

Am fost de mai multe ori în diverse regiuni italiene și sunt deci în măsură să fac comparații, iar de adevărul spuselor scriitorului german m-am convins și la a doua vizită pe insulă, când am avut ocazia să îi admir peisajele diverse, de la munte la mare, de la câmpiile mănoase la vârfurile muntoase semețe, dar și fabuloasa moștenire istorică, rezultat al înglobării influențelor bizantine, arăbești, normande, evreiești și spaniole, vizibile atât în arhitectură, dar și în multe alte domenii.

Cât despre Palermo, aflat la intersecţia drumurilor comerciale dintre Europa şi Africa, dintre Orient şi Occident, centrul economic şi cultural al Siciliei, acesta este un amalgam de populaţii şi civilizaţii şi un oraş al contrastelor.

Are străzi pavate cu pietre rămase de secole, adevărate capcane pentru picioarele turiștilor neatenți, case dărăpănate, mulți imigranți, mașini bușite și motocicliști care conduc ca nebunii, dar și palate normande, biserici bizantice și baroce opulente, artere largi, scuaruri elegante, palmieri, piețe pitorești, pline cu legume și fructe proaspete, bărulețe simpatice unde se poate savura un espresso ca la mama lui acasă și vitrine din care îți fac cu ochiul zeci de sortimente de gelato.

Bătrâna capitală-port a insulei, străveche citadelă la Mediterana, alăturează priveliștilor și aromelor Siciliei de odinioară un stil de viață modern şi trepidant.

Imagine sa de ansamblu pare una haotică la prima vedere, dar două lucruri nu i se pot nega: personalitatea și veselia. O fi din pricina climei blânde sau cine știe din ce alte motive, dar bucuria aceasta de a trăi, specifică sudului Europei, creează o senzație de vacanță permanentă pe care o ador!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI