Cazare in Havana - Cuba de la esec la rezonabil

TIPĂREȘTE

Am ajuns pe aeroportul unui stat comunist, pe o insula exotica, o experienta cu totul noua, fata de celelalte peregrinari ale mele, seara dupa ora 22.30.

Mi-am propus sa ajung repede in fata aeroportului, sa ma arunc repede intr-un taxi si cu adresa pregatita a rezervarii mele, intr-un apartament privat, cat si a numelui propietarului, incat in jur de ora 24 sa fiu instalata in pat, pentru ca aveam treaba multa, in cele 4 zile pana la imbarcarea mea pe vasul de croaziera MSC-Armonia, pentru o croaziera in Caraibele de Vest.

Dar pana ajungem la imbarcare, am sa va spun patania mea cu cazarea, in aceasta tara despre care stiam ca este o tara a extremelor, a unui popor exuberant, in care muzica, romul si trabucurile sunt deliciile tarii, romantismul si vivacitatea acestui popor te captiveaza, dar si o tara care inca, mai traieste in restrictiile comunismului.

De pe aeroport am iesit repede pentru ca nu aveam bagaj de cala, dar au inceput surprizele cand in fata aeroportului, a trebuit sa ma instalez la o coada fara sfarsit, de la o casa de schimb, singura, pentru a-mi lua CUC (moneda care o primeai in locul valutei, aceasta reprezinta banii pentru turisti, pesoul e numai pentru cubanezi)

Dupa vreo 1/2 h, cu Cucii in mana, m-am repezit la un taxi, mai erau numai cateva libere, majoritatea plecasera in cursa sau erau ocupate, chiar daca am fost destul de repede la casa de schimb, totusi pierdusem multe taxiuri, care erau ocupate de acei calatori care lucrau in echipa cu familia, in timp ce sotul astepta schimbarea banilor, sotia statea in taxi si-l tinea ocupat Instalata in taxi, am incercat cu engleza, intai, dar nu a mers, asa ca am scos hartia cu adresa, numele zonei, Calle 1 era destul de reprezentativa pentru soferul meu, incat in cele din urma a ajuns la concluzia ca poate sa plece, banuind pe unde trebuie sa ajung. Bine ca am plecat, pentru ca riscam sa depasesc si miezul noptii, daca o mai lalaiam cu adresa.

Deja ma gandeam, daca nu am facut o prostie luand o cazare particulara de pe booking, in aceasta tara, unde ma loveam de pe acum, de vechile metehne traite inainte de 1990 si care le uitasem.

Neavand experienta unei cazari particulare, intr-un stat comunist, m-am trezit in toiul noptii pe stradute inguste, cu cladiri darapanate si grupuri de tineri la taifas, cu romul si trabucul in mana, muzica data la maxim, care rasuna dintr-o cutie de radio, pusa pe scara de la intrare in cladire.

Soferul taxiului in cautarea adresei data de mine si pe care incerca sa o gaseasca tot oprind ca sa-i intrebe pe tinerii aflati la sueta, opreste in cele din urma in fata unei cladiri stil colonial, ramasita a trecutului faimos al acestui oras, dar dupa experienta comunista, parasita si lasata in paragina. Ma anunta ca am sosit.

Mi-a fost teama sa cobor cu bagajul din masina, mai ales ca peste drum, doi tineri, din fata unei cladiri aflata in aceeasi stare, cu uimire si curiozitate imi aruncau priviri. Atunci incerc sa-l lamuresc pe sofer sa coboare el intai si sa-l cheme pe propietar, sa vina afara din cladire, pentru a ma lua pentru cazare. M-am gandit ca daca cobor cu bagajul, eu voi ramane singura in strada. Ma simteam, pentru prima data, speriata si am realizat, ca totusi in Cuba, nu e de plecat haihui singura.

Dupa ce incearca soferul sa sune la o poarta darapanata de lemn, fara nici un rezultat, trece la alta metoda, strigatul propietarului, a carui nume il stiam si i l-am dat.

In cele din urma apare la o terasa undeva pe la nivelul trei al imobilului, un cetatean care ii spune ceva in spaniola, dupa care aud pasi pe scara de piatra. In acel moment imi este scos bagajul din taxi, iar masina pleaca, pana sa vina propietarul.

In fata usii apare un cubanez, surazand, imi ureaza bun venit si intru in holul cladirii, unde sunt intampinata de voci si muzica rasunand din interiorul apartamentelor. Nu prea intelegeam, era cearta sau o stare naturala, de convietuire a cubanezilor.

Interiorul nu era departe de intrarea intr-un ghetou si dupa ce atmosfera plina de muzica, exuberanta a locuitorilor din interior, m-a facut sa iau decizia, sa nu mai fac un pas in interiorul acelei locatii.

Proprietarul ma intreaba daca sunt singura pentru ca la rezervarea facuta pe booking, a inteles ca eram doua persoane. Am confirmat ca eu am rezervat numai pentru mine, chiar daca acel apartament (sau ce o fi fost el, pt ca eu pana acolo nu am ajuns) era pentru mai multe persoane, dar in acelasi timp i-am spus ca eu nu urc si nu raman aici, din motive de siguranta si apoi confort, ca tot nu stiu ce confort avea, dar imi inchipuiam. Si pentru ca se apropia de ora 12 noapte, i-am spus ca eu voi suporta costul pentru o noapte a acestei locatii, iar el va merge imediat cu mine la un hotel, in apropiere, care sa aibe o receptie, un mic dejun si conditii oneste pentru un turist strain. A fost de acord cu mine, mai ales ca nici lui nu i s-a parut ca este bine sa locuiesc acolo singura.

Zona era destul de centrala dupa cum am descoperit urmatoarea zi, eram la cca 100 m de bulevardul Rampa, strada comerciala si financiara din Havana (despre care o sa va povestesc in rw Havanei), cu cinematografe, cluburi de jazz, ramase din perioada anilor 1950, inainte de revolutie. Bulevardul Rampa face legatura intre Calle 1 si Malecon, care se intinde pe faleza, de la Hotelul National (emblema orasului, edificiu gratios, construit in 1930 si favorit de turistii straini) asezat in mijlocul unui splendid parc protejat.

Deci dupa ce l-am asteptat pe propietar, langa usa de la intrare in cladire, urmand sfatul sa nu descui usa pana vine el, dupa ce inchide usa de la apartament, am plecat in cautarea unui loc intr-un hotel cu pret modest si sa permita sederea turistilor straini. Aici trebuie sa va spun, ca sunt putine hoteluri ale turistilor, care sa permita sederea si a cubanezilor, aceste hoteluri avand preturi rezonabile. Toate hotelurile in Cuba sunt in propietatea statului, iar numarul de stele sunt supraevaluate, avand mobila veche, demodata si cu servicii minime necesare.

De la plecare din fata acestui ghetou, dupa 10 min. am ajuns in fata hotelului Vendado, cu portar si receptie non stop. Modest, dar curat si prezenta incredere personalul de la receptie. Dupa ce au schimbat cateva cuvinte, proprietarul cu d-na de la receptie, mi s-a spus in limba engleza, ca au o camera libera care este alocata dupa prima noapte unei alte familii, urmand ca urmatoarele zi sa fiu mutata in alta camera dubla pt maxim 2 pers.

Pretul ramane acelasi atat pentru prima noapte cat si pentru urmatoarele, 40$ / noapte, dar achitata, suma numai in CUC.

Moneda Cubei este pesoul, CUC este pesos convertibil, alocat turistilor, (de preferat la schimb sa ai $ Canadieni pentru care obtii un curs mai bun, $ american este penalizat cu 20%, asta se intampla acum, dupa alegerea lui Tramp, in USA, care a reusit sa strice relatiilor bune incepute sub presedentia lui Obama). Cartile de credit, sunt acceptate numai in magazinele din lanturile hoteliere internationale, de asemenea la aceste hoteluri, unde dupa cum am aflat cand am devenit un turist vechi in Cuba, poti schimba valuta in CUC, chiar eu am obtinut un curs mai bun comparativ cu acel obtinut la aeroport. Iar la hotelul National, unde este chiar o banca, care mi-a scimbat $ americani, fara penalitate. Tot la acest hotel, poti plati la restaurantele sau baraca din Parc, consumatia cu card de credit sau face cumparaturi la magazinele bine aprovizionate cu suveniruri, trabucuri de calitate, cafea, rom, aflate la subsolul hotelului.

Hotelul Vendado, mi-a oferit o surpriza placuta, camerele erau modest mobilate, dar curate, cameristele zilnic dupa ora 10, intrau in camera, faceau foarte bine curat, schimbau zilnic patul, iar aparatul de aer conditionat functiona fara sa faca zgomot. Cand ma reantorceam din lungile plimbari, sub arsita soarelui nemilos, racoarea din camera ma reanprospata. La baie aveam sampon, gel de dus, iar apa calda am avut intodeauna, la dus. Apa calda este o problema in Havana, este oprita in cursul zilei.

Referitor la internet, este interzis cubanezilor, strainii au acces in majoritatea hotelurilor si costa 2-5 CUC, pt. 15 min., 10 CUC pentru1 h. Cartela cu codul introdus pentru conectare se obtine numai la hotelurile peste 3 stele, pe baza de pasaport, la fel cand platesti cu credit card, trebuie sa prezinti pasaportul, sau la schimb valutar. Cand iti prezinti pasaportul, ti se noteaza numele si de pe card, banca si numarul cardului. Nu le dati cardul, il tineti d-voastra si nu-l aratati pe partea cu codul de siguranta de pe spate.

Dupa ce m-am instalat in camera, obosita dupa atatea peripetii, am adormit imediat. A doua zi fresh, am coborat la micul dejun. Si aici am gasit un meniu suficient pentru mine. Era bufet, cu oua fierte sau ti se prepara omleta cu rosii, ardei, branza, sunca; cascaval, mezel (pe care eu il evit in general), carnaciori prajiti. Paine toast, pe care ti-o prajeai singur, fructe curatate:grapfruit, portocale, ananas, banane. Sucuri reci, cafea, ceai, lapte, apa toate la dozatoare, croisante, prajituri.

Restaurantele sunt tot de stat si majoritatea servesc cam aceleasi meniuri, din bucataria tradionala,, comida criollo", care contine carne de pui, porc sau peste, impreuna cu o garnitura de orez, fasole neagra, ceapa taiata impreuna cu rosie, castravete, cartof dulce, platanos (banana dura prajita). Daca iti place ti se poate oferi si o pasta de usturoi. Toate garniturile prezentate, sunt servite doar cele pe care le doresti. Iti alegi numai cateva din ele si in functie de cate iti alegi, difera pretul meniului, care este destul de piperat pentru ce iti ofera.

Serviciul este lent si astepti ceva timp pana esti servit, de multe ori cand ceri garniturile, poti avea surpriza sa ti se spuna, no hay", adica, nu avem". Dar iti trece repede supararea atat pe restaurant cat si pe ospatar, in momentul in care apare langa masa trupa trubadurilor, care te intreaba daca vrei sa-ti cante, Guantanarea". Politicos ii refuzi, pt a nu-ti cheltui banii si fii sigur ca totusi se gaseste cineva sa-i invite sa le cante, in timpul mesei. Atentie, daca ceri paine, o sa ti se aduca, dar pretul este mare, asa ca multumestete cu castronelul adus, cu orez in loc de paine. Exista si localuri particulare, numite „palada-res", instalate in incaperi mici la baza caselor particulare, unde meniurile sunt bine preparate, gustoase, mult mai bine pregatite comparativ cu restaurantele de stat. Foarte rar poti fi servit, si numai in, paladare"cu homar, langusta. Vanzarea lor fiind restrictionata de stat.

Hotelul a fost, linistit, majoritatea turistilor fiind straini, dar angajatii tineau sa-i multumeasca pe clientii hotelului atat in privinta cazarii, cat si a micului dejun.

Toata sperietura pe care am avut-o in primul contact cu aceasta tara, a disparut pe lumina zilei, cand am vazut o populatie vesela, prietenoasa cu turistii, dar foarte saraca, care traiesc momentul zilei si o traiesc la maxima intensitate. Iar cubanezul care m-a asteptat in aceea noapte, la sosirea mea in Havana, a fost un om deosebit, care mi-a gasit o cazare potrivita, la preturi rezonabile, dupa cum am aflat zilele petrecute in acest oras, care m-a fermecat.

Hotelurile destinate numai turistilor straini, au preturi mari, peste 150 $/noapte si numai la aceste hoteluri, unde se accepta si turisti cubanezi, poti obtine preturi de pana la 50-60$/noapte, cu mic dejun. Chiar, la plecare am primit in camera biletel de la camerista, in care imi multumea pt tips, lasat (2$) si spera sa mai vin in vizita acolo. La fel si la receptie, am primit pe cartea de vizita a hotelului, numele receptionerei, care mi-a zis ca asteapta sa mai vina si alti turisti din Romania, pe la ei.

. Urmatorul rw este dedicat orasului, o mare metropola exuberanta, care se intinde pe coasta golfului oceanului Atlantic si la sud de Marea Caraibe.

---

VIZUALIZĂRI: 1393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI