Santos, plimbare de o zi - partea întâi

TIPĂREȘTE

Al patrulea și ultimul oraș vizitat în Brazilia în ianuarie 2019, vezi impresii, a fost Santos, oraș cunoscut dintotdeauna prin comerțul cu cafea și din anii 1960 prin Pelé, legenda fotbalului mondial; mai sunt și alte lucruri deosebite despre care voi vorbi mai jos.

Santos, în traducere Sfinții, a fost fondat în anii 1540, de Brás Cubas, explorator și nobil portughez, care mai întâi a înființat “Santa Casa da Misericórdia”, pe care a numit-o “Todos os Santos”, nume care a fost preluat de sat, apoi de port și în final, ca nume de familie, de mulți din locuitorii lui.

Orașul s-a dezvoltat mult la începutul secolului 20 datorită exportului de cafea, aici a funcționat mulți ani “Bursa Cafelei”, a devenit oraș turistic începând cu anii 1910, prin construirea mai multor hoteluri, a Parcului Balneário, culminând în anul 1935 cu construirea grădinilor din fața plajei. Din anii 1960 este cunoscut în întreaga omenire prin Pelé, celebrul fotbalist de la faimosul F. C. Santos…

Astăzi are circa 450.000 de locuitori și este cel mai mare port din Brazilia. Are o plajă ce se întinde pe circa 7 kilometri și, în fața ei, o grădină, o promenadă verde de peste 5 kilometri ce figurează în Guinness Book, ca cea mai mare grădină de pe malul mării din lume.

Mai multe despre Santos se pot afla pe santos.sp.gov.br, site-ul oficial al orașului, sau, și mai multe, mergând acolo…

Am plecat de la Maksoud Plaza Hotel, ultima cazare din Sao Paulo și din excursie, în jurul orei 7:30, pe jos până la Estacao Trianon – Maps, circa 5 minute, de aici cu metroul Liniei 2 până la Estacao Paraiso, apoi pe Linia 1 până la Estacao Conceicao și, în final, pe jos, se merge pe indicatoare, la Terminal Rodoviaria do Jabaquara, parcurgând astfel cei circa 11 kilometri ce le despart. De aici la fiecare 15 minute pleacă un autobuz spre Santos aflat la 80 kilometri, cost bilet 26,90 reali (6,20 euro). Fiind sâmbătă era foarte mare aglomerație, marea majoritate a călătorilor, locuitori ai clasei de mijloc din Sao Paulo, mergeau la plaja din Santos, …, eram singurii nonamericani și nu mergeam la plajă. Sunt mai multe companii care operează pe această rută, sunt multe case de bilete, nu am așteptat foarte mult, casierii erau operativi, așa că la ora 8:30 plecam spre Santos ajungând la Terminal Rodoviario pe la 9:45, călătorie ușoară, plăcută, confortabilă, drumul, câte două benzi pe sens, trecând prin păduri înverzite și terenuri cultivate, peste viaducte și peste poduri, în ușoară și permanentă coborâre. Important: trebuie pașaport pentru că altfel... dar asta în partea a doua!!

Terminal Rodoviario de Santos, punct de plecare în, sau sosire din peste 30 destinații este un terminal de autobuze mare, este situat chiar în centrul orașului vechi, în apropierea celor două muzee, al cafelei și al lui Pelé, pe care îmi propusesem să le văd.

Foarte aproape este Praça dos Andradas, amenajată în anii 1860, prima grădină publică din Santos, numită așa în memoria fraților Andrada e Silva, luptători pentru Independența Braziliei din 1822, fiind unii din principalii mentori și artizani ai acesteia. Dezvoltată și permanent modernizată, a fost unul dintre primele locuri iluminate cu felinare de gaz din Santos, astăzi este una din atracțiile deosebite ale orașului, prin ea și prin două edificii monumentale aflate în piață: Cadeia Velha și Teatro Guarany.

Am văzut și pozat Cadeia Velha, Vechea Închisoare din Santos, o clădire de patrimoniu ce a fost construită în 1839, cu mai multe utilizări, cea care a consacrat-o fiind de Închisoare Orășenească, cu doar 8 celule!?!? ... Lăsată în paragină și propusă spre demolare, pentru ca să renască în 1981, astăzi fiind centrul mai multor evenimente culturale și un simbol al rezistenței artistice din Santos.

Am continuat plimbarea pe la Teatro Guarany, teatrul populației “guarani”, grup de popoare indigene din America de Sud dinainte de colonizarea începută în anii 1500, astăzi mai puțin de 300.000 răspândiți în Brazilia și Argentina, Uruguay și Paraguay. Îi văzusem în zona Cascadelor de pe Iguazú…...

Teatrul are o istorie zbuciumată ca și a poporului căruia i-a fost dedicat. Construit în urmă cu peste 130 de ani, a fost prima clădire din oraș construită pentru a fi teatru, până atunci spectacolele aveau loc în săli improvizate, a ajuns la apogeu în anii 1920, pentru ca treptat să decadă, fiind închis în anul 1981, când un mare incendiu l-a distrus aproape în totalitate. După mai mult de 20 de ani s-a început restaurarea lui care s-a finalizat în anul 2008.

Prima vizită în Santos am făcut-o la Centro Cultural Português de pe Rua Amador Bueno, numărul 1880, deschisă de luni până sâmbătă intre orele 9 –12 și 14 – 17, acces gratuit. Amenajat într-o frumoasă clădire construită în anul 1901 în stil Neomanuelin, este sediul asociației imigranților portughezi din Santos și are scopul de a oferi activități educative, literare, recreative și sociale imigranților portughezi din oraș...

Este impresionantă prin ușile și ferestrele mari, rotunde, prin arcadele de pe toate fațadele clădirii, fațade împodobite și cu alte ornamente, frânghii, stele, cruci, scoici, coloane sub formă de trunchiuri subțiri terminate cu vârfuri spiralate…, deosebită este și arcada de pe fațada de intrare…

Interiorul se caracterizează prin holuri și scări mari, generoase, împodobite cu tablouri, fiind deosebite “Sala Cardinalul Cerejeira”, numită așa în urma vizitei unui cardinal, și “Sala Camoniano”, nume datorat tablourilor ce ilustrează poemul epic Lusiade al lui Luís Vaz de Camões, unul din marii poeți portughezi. De o valoare inestimabilă este “Biblioteca” cu cele circa 2.500 de volume de literatură, istorie, cultură, artă, educație, comerț, …., dar și cu o serie de relicve din literatura braziliană. Un rol important în viața Centrului îl are “Salão Teatro” cu 200 de locuri”.

Am continuat plimbarea prin Praça Patriarca José Bonifácio, cunoscută sub acest nume din anul 1887, deși are o existență mai veche, pentru a vedea Catedral de Santos, o clădire nouă, finalizată în anul 1967, deși construcția ei începuse încă din 1909. Construită în stil Gotic Nou are cupolele acoperite cu bronz și un turn înalt cu șapte clopote, împodobit cu statuile unor profeți și ale celor patru evangheliști. La intrare am fost întâmpinați de Sfinții Petru și Pavel, două statui din granit, iar în interior vitraliile ne-au povestit scene din viața Maicii Domnului. Am mers spre Altar Mayor, altar mare, luminos, cu trei geamuri vitrate și cu Răstignirea lui Iisus, flancat în partea stângă de “Capela do Santíssimo Sacramento” împodobită cu trei fresce ce reprezintă pe Iisus, pe Noe și pe Melhisedec, un personaj biblic, și în dreapta de “Capela de Nossa Senhora de Fátima”. Mi-a plăcut “Capela de Santa Bakhita”, o mica capelă cu foarte mulți adepți în comunitate, capela fostei negrese scavă care a murit în 1947, canonizată în anul 2000. Am mai văzut icoane și chiar Statuia Maicii Domnului de culoare…. Capela are și o criptă, pe care nu am vizitat-o… Catedrala se vizitează gratuit de luni până vineri, între orele 13 și 17 și sâmbătă, de la 8 la 12. Mă documentasem și am vrut să mă încadrez ca timp să o văd și în interior. Mi-a plăcut mult…

În piață am pozat și Teatro Coliseo, vechi de peste 100 de ani, abandonat și apoi redeschis; cu o capacitate de 1.000 de spectatori este astăzi cel mai mare teatru din oraș.

Mi-am continuat plimbarea prin Praça Visconde de Mauá unde, în Palácio José Bonifácio, se află Primăria Orașului. Este o clădire frumoasă ce-și păstrează structura originală și frumoasele decorațiuni printre care statuia Minervei și a lui Mercur. În piață era o expoziție de mașini de epocă, dar și panouri cu fotografii ce redau atmosfera locului din timpurile de demult…

Am mers apoi 5 – 6 minute lejer pe jos prin spatele palatului la Praça Barão do Rio Branco, unde se află Convento Nossa Senhora Do Carmo, unul din cele mai vechi așezăminte religioase baroce din Brazilia, o mânăstire și două biserici, una din secolul 18, alta din secolulul 16, unite între ele printr-un turn clopotniță comună ce creează o fațadă neobișnuită. În așezământ se află și Pantheon dos Andradas unde de aproape 100 de ani odihnesc rămășițele lui Jose Bonifacio de Andrada e Silva, „Patriarhul Independenței“ și ale fraților lui, Antonio Carlos și Martim Francisco de care vorbeam mai sus, iar statuia lui este culcată pe catafalc, interesantă idee… Accesul este gratis de marți până duminică între orele 11 și 17.

Am mers apoi pe frumoasa Rua XV de Novembro și pe aleea pietonală, Passeio de pedestre XV de Novembro, “la 15 noiembrie 1889 s-a proclamat prima Republică Brazilia în urma unei lovituri de stat care a răsturnat monarhia constituțională a Imperiului Braziliei", străzi cu clădiri istorice monumentale luminate noaptea de frumoase felinare. Am Fost Acolo ziua, am pozat mai multe din ele printre care Museu do Cafe Brasileiro și Museu Pelé pe care le-am vizitat, despre ele altă dată, altă poveste…

Între vizitele la cele două muzee am făcut o plimbare cu Tramvaiul Turistic, plimbare ce a durat circa 45 de minute și a costat 3,5 reali bilet senior. Am plecat de la Gara Valongo, Bonde Turístico de Santos cu un tramvai de epocă împreună cu mai mulți turiști și un ghid care prezenta bilivgn obiectivele pe care le vedeam, printre care Praça da República cu Alfândega da Receita Federal do Brasil, cea mai mare și mai importantă unitatea vamală a țării, o clădire mare, impresionantă prin arhitectura eclectică cu influență art deco în care este construită. Am făcut apoi o escală mai mare la Casa do Trem Bélico, Arsenalul, cea mai veche clădire publică din Santos, exemplu de arhitectură militară colonială din secolului 18, unde am fost întâmpinați de un străjer, care a anunțat ceva prin tropeta lui, și-a schimbat costumul și a apărut călare, pe un cal de lemn, cu un coif uriaș, o minge imensă, evident de fotbal, și un panou prin care cerea aplauze… Aplauzele nu au întârziat, minispectacolul s-a terminat, mândrul străjer s-a retras, iar tramvaiul și-a continuat plimbarea prin Praça Rui Barbosa, pe la Igreja Nossa Senhora do Rosário, una din cele mai vechi biserici din Santos, cunoscută prin cupola ei în care se ascundeau sclavii fugari… De aici înapoi la Gara Valongo.

După vizita la Museu Pelé am mers, mai puțin de 100 metri, la Santuário Santo Antônio do Valongo, o bijuterie a arhitecturii coloniale construită în mijlocul secolului 17, o frumusețe cu structura ei colonială, cu coloritul viu și bogat, cu vitraliile ce împodobesc geamurile bisericii.

Altarul este împodobit cu șase tablouri azulejos, plăci de ceramică pictate cu chipuri de sfinți, printre care și autorul acestora, se recunoaște ușor după sacoul care-l îmbracă. Altarul are și o poveste cu final fericit. Se spune că “pe la mijlocul secolului 19 mănăstirea a fost vândută pentru a fi demolată și a se construi o gară. A fost demolată mare parte din ea, dar nu au putut să-l scoată pe Sfântul Anton din biserică pentru a o demola. Au fost mai multe încercări de a-l scoate toate eșuând, sfântul rămânând neclintit. Considerat un miracol s-a renunțat la demolarea bisericii”, astăzi un exemplu de arhitectură franciscană în Brazilia. Se vizitează gratuit de marți până sâmbătă.

Foarte aproape, sunt și indicatoare explicative, am văzut și pozat frumoasa fațadă azulejos de la Casa da Frontaria Azulejada și am revenit de unde plecasem dimineața, în Praça dos Andradas unde am luat un taxi, cost 29 reali (6 euro), pentru a merge la Basílica Minor de Santo Antônio do Embaré aflată la circa 5,5 kilometri în zona de plajă, ce se poate vizita gratuit de la 8 la 12 și 13 la 17. Șoferul de taxi a fost foarte mulțumit că avea clienți și ne-a oferit un pix ce avea înscris pe el numele firmei de taxiuri….

Am intrat în sfântul lăcaș, o construcție în stil neogotic impozantă, deosebită, biserică inaugurată în 1945, cunoscută prin pictura Sfântul Anton, primind copilul Iisus din mâinile Fecioarei, prin Grupul statuar Iisus Hristos cu Sfinții Petru și Pavel cu Pavel așezat în dreapta și Petru așezat în stânga, nu în dreapta cum sta el lângă Iisus, și printr-o magnifică Orgă flancată de doi Îngeri de lemn, ce are circa 3.800 de tuburi, pe care le-am văzut, pozat și admirat. Biserica era împodobită cu o mulțime de flori albe pentru cununia ce urma să aibă loc…

De aici am mers să vizităm plajele, falezele și frumoasele grădini…. Am trecut pe lângă Monumento do Maçom, masoneria este prezentă și în Brazilia, apoi pe lângă Praia do Boqueirão, căutată ziua ca cea mai populară plajă, cu cea mai bună infrastructură, chioșcuri, corturi, dușuri și dotări sociale, cu echipe salvamar, căutată noaptea pentru barurile și restaurantele din vecinătate și am ajuns la Praça das Bandeiras, în care flutură steagurile statelor braziliene lângă o fântână împodobită cu îngeri și pești, omagiu locuitorilor din Santos, participanți la Revoluția din 1932. Am continuat pe lângă Praia de Gonzaga pentru a merge foarte aproape la Bonde do Gonzaga să vedem tramvaiul vechi de peste 30 de ani ce staționează în acea stație, în care știam că funcționează un centru de informare turistică, acum este doar loc de pozat.

Deja eram obosiți așa că am traversat apoi marele Av. Vicente de Carvalho pentru a merge în stația de autobuz, Av. Vicente de Carvalho 92, de unde se putea lua 155, 193 sau 29 până la Valongo - Passenger Terminal. Este afiș cu expicații pentru traseu.

Am mers în continuare cu autobuzul la Valongo - Passenger Terminal aflat la circa 4 kilometri, cost 4,3 reali de persoană, biletele se cumpără de la șoferul autobuzului, accesul făcându-se apoi prin turnichet, și am mers apoi pe jos foarte puțin până la Terminal Rodoviaria pentru a reveni, cu autobuzul, la Sao Paulo, o întoarcere cu peripeții, o altă poveste…

Din autobuz am admirat și pozat Praça da Independência cu Monumento aos Andradas, un grup statuar, alt omagiu adus fraților Andradas despre care am mai vorbit și alt mare bulevard, Av. Ana Costa cu imenși palmieri și trandafiri în floare la baza lor.

Plimbarea descrisă mai sus a durat circa 7 ore, la care se adaugă peste 2 ore petrecute în cele două muzee despre care nu am scris pentru a nu lungi prea mult acest review, pentru a nu plictisi, dar, mai ales pentru a posta cât mai multe din pozele ce prezintă mult mai bine obiectivele văzute în Santos.

Voi continua….

---

VIZUALIZĂRI: 612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI