Drumeție în Piatra Craiului pe traseul Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura - Șaua Crăpăturii

TIPĂREȘTE

În urmă cu doi ani am făcut prima drumeție în Masivul Piatra Craiului. Am vizitat Prăpăstiile Zărneștilor și am ajuns până la Cabana Curmătura, iar de atunci ne-am propus să revenim acolo. Acest lucru s-a întâmplat anul acesta, în weekend-ul de Rusalii, când ne-am reîntors pe potecile din Parcul Național Piatra Craiului.

1. Traseul ales (Fântâna lui Botorog - Șaua Crăpăturii) și timpii

Traseul pe care l-am abordat de această dată a fost: Fântâna lui Botorog - Poiana Zănoaga - Cabana Curmătura - Șaua Crăpăturii și retur.

În ceea ce privește timpii petrecuți pe munte, situația a fost următoarea: am început ascensiunea de la Fântâna lui Botorog la ora 10.15 și am revenit la ora 17.20 în același loc (adică șapte ore și un pic).

La urcare, la ora 11.40 ajunsesem în Poiana Zănoaga, la ora 12.45 eram la Cabana Curmătura, iar la ora 13.30 am sosit în Șaua Crăpăturii, unde am făcut o pauză de 20 de minute.

La coborâre, la ora 14.10 am revenit la Cabana Curmătura (pauză de masă de o oră). La ora 15.10 am continuat coborârea, iar la ora 17.20 eram la Fântâna lui Botorog, obosiți, dar încântați pentru o drumeție reușită și pentru că vremea a ținut cu noi (nu a plouat deloc, chiar dacă s-a înnorat și a tunat pe toată durata coborârii noastre).

2. Drumeția noastră - partea de urcare

Plimbarea noastră pe munte a început de la Fântâna lui Botorog, loc până unde am ajuns cu mașina. Erau foarte multe mașini la acea oră acolo, dar am găsit un locșor liber chiar lângă un foișor și o zonă amenajată pentru campare. Am umplut o sticlă de doi litri cu apă de la izvorul amenajat, apoi am intrat pe traseul marcat cu bandă galbenă spre Cabana Curmătura.

În ceea ce privește Fântâna lui Botorog, aceasta a fost amenajată în anul 1965 de către Paraschiv Botorog ”în amintirea fiicei Lenuța” și a fost refăcută în ultimii ani; acum arată foarte bine, iar apa are un debit bun, trebuie să ții zdravăn de sticlă să nu o scapi din mână!

De la Fântâna lui Botorog până în Poiana Zănoaga se urcă neîncetat prin pădure, iar traseul debutează cu porțiuni abrupte care te fac să te gândești la tot ceea ce ai mâncat în plus în ultimul timp. :) Deh, asta este! A fost nevoie de câteva pauze scurte, mai ales că nu ne grăbeam în mod deosebit. După vreo oră de urcare în curbe strânse pe panta muntelui, am ajuns la un alt izvor, amenajat la câțiva metri de potecă, în partea dreaptă. Este o informație utilă, mai ales pentru aceia care aleg să nu ia cu ei prea multă apă, pentru ca rucsacul să fie mai ușor. O tăbliță amplasată lângă țeava pe unde curge apa ne arată faptul că izvorul a fost amenajat ”în amintirea Anei-Maria Radu (1987 - 2012) ”. Ne-am oprit acolo cam zece minute, am primenit rezerva de apă și ne-am odihnit la masa de lemn amenajată lângă potecă. Am continuat apoi urcușul și, după aproximativ o oră și jumătate de la plecare, am ajuns în Poiana Zănoaga.

De aici, urcușul pronunțat s-a transformat într-o plimbare lejeră, iar peisajul deosebit de frumos ne-a îndemnat să facem numeroase fotografii. Ce mai puteam dori? În spatele nostru se aflau Bucegii, pe ale căror văi se mai vedea încă ceva zăpadă, iar în față se desfășura în toată splendoarea ei creasta Pietrei Craiului, o lamă calcaroasă zimțată, mângâiată din când în când de norișorii alburii care se adunau încet-încet.

Am scăpat de soarele arzător după ce am intrat din nou în pădure, iar din Poiana Zănoaga până la Curmătura am ajuns destul de repede. La cabană aglomerație mare, veselie, miros de mâncare caldă, dar am lăsat toate acestea pentru mai târziu, deoarece încă nu ajunsesem unde ne-am propus. Am umplut iarăși sticla cu apă de la izvorul din vecinătatea Cabanei Curmătura, ne-am odihnit vreo cinci minute pe un tăpșan, apoi am urmat tot poteca marcată cu bandă galbenă, prin dreapta cabanei, către Șaua Crăpăturii. De fapt, acest traseu coboară la Zărnești prin Valea Crăpăturii, dar noi aveam să revenim la cabană pe unde am urcat.

Trebuie spus că de la Cabana Curmătura până în Șaua Crăpăturii am făcut vreo 35 de minute, dar urcușul este foarte pronunțat, pe alocuri având nevoie și de mâini pentru a ne cățăra pe potecă. După ce am ajuns în dreptul unor blocuri masive de calcar, urcarea s-a mai domolit cumva. Există chiar și o scobitură ca o mică peșteră în acele blocuri de calcar, bună să te adăpostești în cazul vreunei ploi rapide de vară.

După 3 ore și 15 minute de la intrarea pe traseu am ajuns în Șaua Crăpăturii. Și dacă tot am ajuns și eu aici cu povestitul, parcă ar fi momentul pentru câteva detalii legate de altitudine: Fântâna lui Botorog (aproximativ 850 de metri), Poiana Zănoaga (aproximativ 1300 de metri), Cabana Curmătura (1470 de metri), Șaua Crăpăturii (1580 de metri).

În acest punct de intersecție a câtorva trasee (în Șaua Crăpăturii) este amenajat un punct de belvedere, un balcon, iar o balustradă metalică destul de solidă delimitează clar zona dincolo de care începe prăpastia! Priveliștea devine din nou fabuloasă! În dreapta se află povârnișul Pietrei Mici, în stânga ceva pădure și stâncăriile printre care se urcă pe Vârful Turnu, pe creasta principală a Pietrei Craiului, iar în fața noastră despicătura prin care am putut admira o parte din zona Plaiul Foii, dar și locuri mult mai îndepărtate. Am avut parte de vizibilitate bună, ceea ce a ușurat munca fotografului! O formațiune calcaroasă asemenea unui deget ridicat spre cer ne-a atras atenția; este vorba despre Acul Crăpăturii, formațiune pe care am recunoscut-o din fotografiile văzute înainte pe internet, loc frecventat de către iubitorii alpinismului.

3. Drumeția noastră - începem coborârea + pauză de masă la Cabana Curmătura

După ce am terminat de făcut fotografii și ne-am mai tras sufletul preț de câteva clipe, am coborât la Cabana Curmătura. Am revenit la Curmătura cam în 20 de minute, fiind mult mai simplu la coborâre. Trebuie avut totuși mare grijă pe traseu, mai ales când plouă și anumite porțiuni devin extrem de alunecoase.

Construită de către asociaţia SKV şi inaugurată la 22 august 1937, Cabana Curmătura reprezintă un loc frecventat de mulți iubitori ai muntelui. Cabana arată bine din exterior, se vede că a fost renovată (probabil destul de recent), iar sala de mese a fost amenajată ca un mic muzeu, fiind expuse acolo diferite obiecte de echipament montan, dar și multe fotografii ori fanioane.

Conform celor afișate, la cabană nu există rețea wifi, iar tarifele pentru cazare sunt următoarele: cameră cu două locuri - 100 de lei; cameră cu trei locuri - 150 de lei; pat în cameră cu 12 sau cu 14 locuri - 35 de lei/persoană. În mod cert ar fi o experiență interesantă pentru noi o noapte petrecută la această cabană, mai ales că așa am putea aborda mai ușor vreun traseu către creasta Pietrei Craiului. Deocamdată este doar un gând, vom vedea în viitor ce vom face!

Pentru că voiam să mâncăm acolo, am intrat în sala de mese și am luat loc la o masă liberă (terasa exterioară era foarte aglomerată, mulți oameni așteptau în picioare să prindă un locșor liber). Înăuntru, în fața ghișeului de la bucătărie, nebunie mare! Am așteptat vreo 40 de minute la rând până am ajuns în sfârșit să pot comanda câte ceva pentru noi!

Am luat două ciorbe de pui (10 lei porția), o smântână (2 lei), o ciorbă de fasole cu afumătură (10 lei), ceapă roșie (50 de bani), două porții de varză călită cu cârnați (11 lei porția), o ciocolată caldă (4 lei), o bere (7 lei) și pâine (1 leu), toate acestea costând 66,5 lei. Nu mai aveau desert, spre nemulțumirea juniorului. Am mâncat cu poftă, corpurile noastre cerând parcă o binemeritată răsplată pentru efortul depus mai devreme.

După ce am terminat de mâncat, am ieșit la aer în fața cabanei. Cerul se acoperise complet de nori, dar atmosfera era liniștită, doar câte un tunet rătăcit mai clocotea în depărtare. Am avut noroc întrucât nu a plouat deloc, chiar dacă prognozele din ziua respectivă indicau pentru după-amiază 60-70% șanse de ploaie. Câteva corturi erau instalate în poienița abruptă din fața cabanei, taxa de campare afișată fiind de 10 lei/zi/cort.

După aproximativ o oră petrecută la cabană, am pornit pe același traseu cu dungă galbenă către Fântâna lui Botorog. Am ajuns acolo cam după două ore, timp în care nu am mai făcut decât o singură pauză de câteva minute. Era ora 17.20 și după șapte ore destul de solicitante petrecute pe munte simțeam cu toții nevoia unui duș cald. Ceea ce am și făcut imediat ce am ajuns la locația de cazare, dar după aceea nu am avut astâmpăr și am mers cu mașina la Cabana Plaiul Foii pentru câte o bere și un suc pe terasa exterioară. Am admirat umbrele înserării care mângâiau creasta muntelui, apoi ne-am retras și am dormit buștean până a doua zi dimineața.

4. Alte trasee care se intersectează cu marcajul ”bandă galbenă”, urmat de noi până în Șaua Crăpăturii și înapoi

- În primul rând, dacă vei continua să mergi în față pe drumul forestier dincolo de Fântâna lui Botorog, vei ajunge destul de repede în Prăpăstiile Zărneștilor. Se poate urca și pe acolo la Cabana Curmătura, există chiar alte două variante după ce mergi vreo oră prin Prăpăstii: atât pe traseul marcat cu bandă albastră, cât și pe traseul marcat cu punct galben.

- În Poiana Zănoaga, pe la jumătatea ei, apare un indicator către Vârful Pietrei Mici (1816 metri). Marcajul acestui traseu este punctul albastru, iar durata este estimată la o oră - o oră și 30 de minute din acel loc.

- La Cabana Curmătura sunt mai multe posibilități: prin dreapta cabanei, urmând banda galbenă, se urcă în Șaua Crăpăturii (1580 de metri altitudine, locul unde am ajuns noi). Prin stânga cabanei, dincolo de terasa exterioară, se poate continua către creasta principală, una dintre variante fiind traseul marcat cu triunghi albastru - spre refugiul și Vârful Ascuțit prin Padinile Frumoase (timp estimat 2 ore - 2 ore și 30 de minute).

- În Șaua Crăpăturii este o altă intersecție de trasee turistice. Spre dreapta se urcă pe Piatra Mică urmând punctul albastru (timp estimat - o oră; se poate apoi coborî în Poiana Zănoaga). În stânga, traseul marcat cu punct roșu te conduce cam într-o oră și jumătate pe Vârful Turnu (1914 metri), iar de acolo poți continua pe creasta principală.

- Tot din Șaua Crăpăturii se poate coborî prin Valea Crăpăturii spre Zărnești, pe cealaltă parte a muntelui. Pentru a face asta, vei urma poteca marcată cu bandă galbenă.

Mai trebuie adăugat faptul că toate porțiunile de trasee aflate mai sus de Cabana Curmătura sunt dificile, fiind periculoase iarna.

5. Concluzii

Nouă ne place muntele ăsta, motiv pentru care vom reveni pe potecile din Piatra Craiului! Traseele sunt destul de solicitante, dificile chiar (cele din zona de creastă). Este bine să aveți apă suficientă în rucsac, o pelerină de ploaie, iar purtarea bocancilor este (zic eu) obligatorie!

Există o taxă pentru accesul în perimetrul Parcului Național Piatra Craiului. Biletul costă 5 lei/persoană și este valabil 7 zile, iar un abonament valabil de la 01 mai până la 31 octombrie costă 20 de lei. Copiii sub 14 ani nu plătesc bilet. De data aceasta, noi am luat bilete de la automatul aflat lângă Poșta din Zărnești, dar tichetul de vizitare se poate obține și de la rangeri, chiar și prin sms (mai multe detalii puteți afla de pe site-ul parcului național).

Ajuns la finalul articolului meu cu numărul 300 postat pe AFA, nu îmi rămâne decât să vă doresc o vară cât mai frumoasă, cu multe sejururi reușite!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI