Cartagina și Tunis într-o singură zi

TIPĂREȘTE

Dorința de a vizita Cartagina era mai veche. Acum, când datorită unui fericit complex de împrejurări am ajuns în Tunisia, sosise momentul ca dorința mea să devină realitate. Cazați la Iberostar Kantaoui Bay în Sousse, am optat pentru excursia "Tunis, Kartago, Sidi Bou Saïd" organizată de agenția parteneră. Cu plecare din Sousse, această excursie a costat 140 TND (din Hammamet 120 TND) și a inclus transport cu autocarul, ghid specializat vorbitor de limbă română, intrări la toate obiectivele din program și masa de prânz. Plecați de la hotel la ora 7.15, după micul dejun, am poposit mai întâi la antica cetate Cartagina.

Desigur, Cartagina - Kartago, nu mai este ceea ce a fost cândva, dar vestigiile care au supraviețuit până în zilele noastre, pentru importanța lor, în 1979 - odată cu Medina din Tunis și cu Amfiteatrul roman din El Djem - au fost clasate ca patrimoniu UNESCO.

Kartago - cetatea cartaginezilor și una dintre cele mai importante colonii romane - este astăzi un cartier rezidential al capitalei. Impresionați de numeroasele vestigii punice și romane, vizitatorii sunt deopotrivă atrași și totodată surprinși de eleganța și de luxul vilelor câtorva îmbogățiți tunisieni care s-au instalat în imediata apropiere a sitului arheologic, pe dealul Byrsa, acolo unde în vechime s-au statornicit primele triburi berbere.

Autocarul ne-a lăsat lângă Catedrala Saint-Louis construită în sec. XIX de Cardinalul Lavigerie pe locul în care se presupune că regele francez Ludovic al IX-lea și-a petrecut ultimele zile. Nu am văzut, dar ni s-a spus că în interior se găsește și cenotaful singurului rege francez sanctificat - Ludovic al IX-lea. Catedrala este impunătoare, dominând întregul site. Din 1964 nu mai servește cultului religios, iar din 1990 - numită "Acropolium" - gazduiește expoziții și concerte de muzică clasică. În dreapta fațadei se află intrarea la Muzeul Cartaginei. Acest muzeu este păstrătorul a numeroase piese de mare importanță descoperite în timpul săpăturilor arheologice: mozaicuri, inscripții, statuete, pietre funerare, piese de teracotă și ceramică, obiecte din metale prețioase, din fier, bronz sau plumb, bijuterii și alte obiecte din os și fildeș. În mod organizat, cu taxa de acces inclusă în costul programului turistic, am intrat mai întâi în situl arheologic urmând ca apoi, în limita timpului și a dispoziției, fiecare să viziteze muzeul.

Situl arheologic este impresionant și prin perspectiva pe care o deschide asupra modernei capitale Tunis. De acolo, din înălțimile colinei Byrsa, dintre rămășițe de coloane antice și printre statui decapitate, orașul alb se vede frumos în zare. Aproape toți vizitatorii se fotografiază având ca fundal aceste imagini.

Mi-a plăcut Cartierul Punic. Este - poate - locul cel mai interesant. O întinsă rețea de străzi care se întretaie în unghiuri drepte, cisterne pentru colectarea și păstrarea apei, canale pentru evacuarea apei reziduale, locuințe elegante, ornamentate cu mozaicuri, ridicate din dispoziția lui Hannibal după cel de-al doilea război punic, sunt identificate citind informațiile de pe panourile amplasate din loc în loc.

Dintre rămășițele Cartaginei din perioada romană surprinzătoare sunt Termele lui Antonin. Nu s-au mai păstrat decât subsolurile și doar două coloane care susțineau celelalte niveluri. O machetă existentă la intrare reproduce presupusul aspect original. Construite din dispoziția împăratului Antonin (142-162), termele ocupau primul etaj. În centru erau sălile de întâlnire și socializare, băile cu apă rece și băile cu apă caldă. La subsol era rețeaua de canalizare și încăperile destinate personalului. Prin dimensiunile lor, Termele lui Antonin au fost, se pare, unele dintre cele mai mari terme ale Imperiului Roman.

Nu intenționez să intru în adâncurile istoriei și să povestesc despre perioada punică, despre cele trei războaie punice împotriva Romei care au dus la prăbușirea Cartaginei, despre perioada romană sau despre expansiunea islamică în nordul Africii. Știu că cei interesați de istorie nu vor căuta amănuntele aici. Pentru că îmi plac legendele, aș vrea totuși să amintesc legenda întemeierii orașului Cartagina.

Prințesa feniciană Elisa, Didona cum i-au spus romanii, sora lui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia berberilor pe care i-a găsit pe aceste locuri i-a făgăduit atâta pământ cât va putea cuprinde înconjurându-l cu o piele de taur. Ingenios, Elisa a tăiat pielea animalului în fâșii foarte subțiri și astfel a marcat o întindere mare de pământ - colina Byrsa, pe care a construit cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai apoi orașul Cartagina. Legenda spune că după întemeierea orașului, Elisa s-a jerfit zeilor pe un rug aprins pentru a implora bunăstarea noii așezări. Dincolo de legendă, rămâne adevărul istoric: Cartagina a fost întemeiată de coloniștii fenicieni veniți din Tyr în sec. IX sau VIII î. Hr.

Lângă capitală, pe malul golfului, sunt înșirate mai multe sate pitorești. Între acestea, fără îndoială, pentru frumusețea peisajelor și pentru semnificația sa istorică, Sidi Bou Saïd merită toată atenția vizitatorilor. Se spune că de mult, în sec. X, aici a existat un lăcaș fortificat (un ribat) care exercita control asupra întregului golf Tunis. Prin sec. XIII, sosește aici un om cu aleasă trăire sufletească - Sayyd Abu Saïd Khalaf Ben Yahia Tamimi El Beji - căruia i s-a spus mai pe scurt Sidi Bou Saïd. După un pelerinaj la Mecca el s-a stabilit pe promontoriu unde - conform legendei - a vindecat în mod miraculos suferinzi de boli sau oameni mușcați de scorpioni veninoși. După moartea sa, cei care credeau în puterile lui, s-au stabilit aproape de locul său de odihnă veșnică punând bazele unui sat căruia i-au dat numele sfântului: Sidi Bou Saïd.

Ce face unic acest sat? Casele sale înșirate pe culme până la malul mării, toate cu unu sau maxim două etaje, sunt vopsite în întregime în alb și au ușile și obloanele albastre. Prin înfățișarea lui, Sidi Bou Saïd mi-a amintit de mirificul Santorini, și el pictat în alb și albastru.

Partea de jos a satului este mai puțin atractivă, cu nelipsitul bazar și cu mărfuri aninate peste tot, dar, pe măsură ce urci pe promontoriu, chiar dacă nu lipsite de prăvălii, străduțele înguste îți oferă priveliști de neuitat. De la Café des Délices o megnifică panoramă se deschide asupra Golfului Tunis cu portul turistic. De asemenea impresionantele scări albe ale celebrei Café des Nattes, zidurile acoperite de plante înflorite, casele albe puse în evidență și mai mult de albastrul caracteristic lasă o frumoasă impresie. Contra unei sume modice (4 TND), am și intrat într-o locuință pe care proprietarii au pus-o la dispoziție pentru vizitare. Curtea interioară este acoperită cu un grilaj, iar o scară îngustă conduce pe terasa de unde poți admira peisajul și forfota străzii dintr-un alt unghi. În această casă totul este alb și albastru.

Dar, pentru că sosise vremea miezei, am părăsit Sidi Bou Saïd și ne-am îndreptat spre restaurantul la care ni se rezervase masa de prânz.

Restaurantul "Le Phenix de Carthage" se află la sud de Tunis, aproape de Apeductul Zaghouan. Se știe că orasul Cartagina a fost alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 de împăratul Hadrian și refăcut mai târziu de Septimiu Sever. Apa era adusă din masivul muntos Djebel Zaghouan. În graba ajungerii la masă, nu ni s-a spus nimic despre această importantă construcție romană din care mai dăinuie astăzi doar rămășițe. Când am coborât din autocar am fost frapată de imensitatea zidurilor ruinate, cu arcade înșiruite una după alta. Am știut că acesta este apeductul. Am lăsat grupul să meargă la masă (și pe soțul meu să-mi ocupe un loc) și am plecat singură în explorare. Îi asigur pe cei care ajung acolo, dacă sunt admiratori ai trecutului, că nu este o pierdere de vreme trecând dincolo de fațada apeductului. Un drum scurt, de picior, printr-o mare spărtură a zidurilor, îți arată o magnifică întindere de alte ruine, rămășițe ale anexelor apeductului. Nu sunt panouri explicative.

Masa la restaurant - meniu fix - a fost relativ modestă compartiv cu abundența de la All inclusive: un aperitiv (un fel de budincă din cartofi cu ouă), o pulpă de pui cu legume și orez, pâine, iar ca desert o prăjitură bună. Ceea ce vreau să spun este că am fost atenționați că "Le Phenix de Carthage" este un restaurant scump și că nu vom avea băuturi incluse. Am comandat bere - 7 TND/pahar de 330 ml, 10 TND/pahar de 500 ml și 6 TND/pahar cu suc de portocale.

Capitala Tunis a fost vizitată în a doua parte a zilei. De fapt, cred că e mult spus "vizitat". Am fost acolo. Autocarul ne-a lăsat pe Bulevardul Habib Bourguiba, în fața unui grandios hotel, apoi am pornit la pas spre Medina - partea veche a orașului.

Adăpostind o cincime din populația țării, Tunis, cel mai mare oraș tunisian, este o îmbinare de vechi și de modern. Medina - cea mai frumoasă și cea mai bine păstrată din tot nordul Africii - este centrul istoric și spiritual al orașului. În jurul marii moschei Jamaa ez-Zitouna, una dintre cele mai importante ale islamului, sunt souk-uri și multe și înghesuite magazine cu produse artizanale. Inclusă pe lista monumentelor UNESCO în anul 1979, Medina din Tunis trebuia să facă parte din programul nostru turistic. Din păcate, pentru mine, Medina nu a prezentat interes. Nu-mi plac marile aglomerări și nici târguiala tipic arăbească. Fără abatere de la drumul drept, am înaintat până la Moscheea Jamaa ez-Zitouna. Și aici am fost puțin dezamăgită pentru că, din cauza construcțiilor prea înghesuite nici nu am putut zări minaretul. Pe scara lăcașului, tineri musulmani ascultau în liniște slujba. Era Ramadan și era ora de rugăciune. Moscheea a fost înălțată la începutul sec. IX cu piatră provenind de la ruinele Cartaginei. În jurul ei - așa cum spuneam - sunt mici magazine și centre de producție artizanală. Ele sunt orânduite după o anumită gândire: cele cu activitate silențioasă sunt mai apropiate de moschee, iar cele mai zgomotoase - ale fierarilor sau ale șelarilor - sunt mai mărginașe. Fie că-ți place, fie că nu, nu poți să nu remarci souk-urile cu parfumuri și cu tot felul de produse pentru înfrumusețare, cele cu fructe uscate (cu ciorchini de curmale și cu smochine înșirate pe ață, ca mărgelele) sau cele cu țesături, carpete și covoare.

La intrarea în Medina, inițial inclusă într-o fortificație din care azi nu se mai păstrează nimic, se află Bab el Bhar sau Poarta Franceză. În fața ei se deschide Piața Victoriei și Bulevardul Francez, un bun punct de pornire într-o vizită pietonală.

În afara Medinei, principala atracție este Bulevardul Habib Bourguiba cu Catedrala Saint Vincent de Paul, cu Ambasada Franței de vis-à-vis și cu Teatrul Municipal frumos decorat la exterior. Mai multe hoteluri, sedii ale unor bănci, moderne magazine, precum și o lungă zonă pietonală sunt de asemenea aici.

Vizita la Tunis a fost pentru noi doar o picătură din ceea ce am fi putut vedea sau face în capitală. Am văzut Piața 7 Noiembrie cu Turnul cu ceas și fântâna arteziană alăturată doar din autocar. Cât despre Muzeul Bardo, această bijuterie a Tunisiei… nici nu se punea problema unei vizite. De altfel, nici nu era înscris în programul excursiei. Știam că muzeul atractiv și prin arhitectura sa, este păstrătorul unei impresionante colecții de mozaicuri. Am întrebat de ce nu-l vizităm, iar ghidul mi-a răspuns că "muzeul nu se vizitează pentru că acolo sunt probleme". Mi-am amintit atunci că la 18 martie 2015, la Muzeul Național Bardo, un grup de turiști străini a fost ținta unui atac terorist. Să nu se fi rezolvat problemele de securitate până acum?

Au existat persoane care au afirmat că această excursie nu a meritat. A renunța pentru o zi la relaxarea, la plaja și la mesele îmbelșugate din hotelul cu All inclusive este prea mult pentru a vizita niște ruine și un sat, apoi prea puțin din capitala țării. Chiar dacă am plecat cu nemulțumirea că programul turistic nu a inclus și o vizită la Muzeul Național Bardo cred că aș fi regretat să părăsesc Tunisia fără a-i vedea capitala. Cât despre Cartagina, un loc atât de încărcat de istorie - departe de mine a o considera un morman de ruine fără semnificație. Așadar, celor care apreciază acest gen de vizite, recomand Tunis, Kartago și Sidi Bou Saïd.

---

VIZUALIZĂRI: 4071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI