Ce bine se mănâncă în Atena!

TIPĂREȘTE

Dacă subtitlul vi se pare o aberație („Cum adică să mori de foame și de sete în ditamai orașul?!! Ai luat-o razna, Carmen!” =))), înseamnă că n-ați trecut prin astfel de experiențe neplăcute în alte capitale europene, precum Viena, Roma sau Paris, unde masa de prânz se servește de regulă în mod ordonat și înregimentat numai între anumite ore, după care - cam de pe la 3 p. m. încolo până la 7 seara -, dacă stomacul îți chiorăie, n-ai decât să-ți pui pofta-n cui: majoritatea cârciumilor se închid pentru binemeritata odihnă a angajaților și se face mise en place-ul, în așteptarea clienților care vor năvăli la cină.

Da, ni s-a întâmplat să răbdăm de foame, și nu de puține ori, chiar și în Grecia, în orașele mici și neturistice, ca de pildă Serres sau Sidirokastro, unde am fost nevoiți să așteptăm să se însereze ca să putem mânca ceva.

Dacă în astfel de localități micuțe în lipsa restaurantelor nu prea ai alternative, în schimb în Atena soluțiile de potolire a foamei și a setei sunt la îndemână și pentru toate buzunarele. Că nu degeaba asta-i capitala și nu-i învățăm noi pe greci negustorie, știu ei cu mult mai bine decât noi și mai de mult... ;)

Și am să vă spun din start, ca să n-avem vorbe, că în Atena se mănâncă bine și destul de ieftin!

Evident, prima dintre opțiuni când vine vorba de mâncare și băutură o reprezintă restaurantele, și slavă Domnului, Atena are destule, concentrate mai ales în zonele populare printre turiști: Plaka, Monastiraki sau Psyri. Cele mai simandicoase, mai „internaționale” în materie de meniuri și mai scumpe sunt situate pe terasele unor hoteluri de 4-5 stele din centru sau undeva oricum la cucurigu, și de pe „rooftop” se deschid panorame spectaculoase asupra Acropolei, frumos iluminată noaptea. În funcție de specificul acestora și, bineînțeles, de ceea ce comanzi, o cină în doi cu aperitive, fel principal și o sticlă de vin te poate duce aici de pe la 70-80 euro până unde vrei și te țin baierele pungii...

Vizitatorii preferă însă tavernele tradiționale, ceva mai blânde cu buzunarele lor. Nu trebuie să cauți mult ca să le găsești, te împiedici de ele la tot pasul, au mese afară și sunt deschise de pe la 11 dimineața până ce ultimul mușteriu catadicsește să părăsească incinta. Iar dacă ai noroc sau studiezi cu meticulozitate site-urile de profil pentru a alege în cunoștință de cauză, te poți bucura (în general în weekend) și de muzică live cu bouzouki, asta așa, ca să simți cu adevărat că ești în Grecia! :) În mod normal, o masă la un astfel de local nu depășește 40 euro pentru două persoane.

Ce poți comanda de acești bani? Of, oferta e atât de largă, încât aproape că nu știu cum să încep. Poate că prin a preciza că o bucătărie tipic ateniană nu prea există, orașul cumulează mai degrabă gastronomii regionale. Iată totuși câteva sugestii, fără pretenții de exhaustivitate și bazate exclusiv pe propriile-mi gusturi (sper că nu veți lectura acest review cu burta goală :D):

■ mezedes, adicătelea antreuri: horiatiki (salată grecească); gemista (legume umplute - roșii, dovlecei și, bineînțeles, dolmathakia, varianta locală de sărmăluțe); celebrul iaurt tzatziki; salată de icre (taramosalata); feta saganaki (brânză asezonată cu mirodenii, trecută prin ou și făină și prăjită); caracatiță (octopus) de obicei preparată la grătar; sepie (calmar) prăjită; scoici pregătite în fel și chip, inclusiv cu sos de roșii, care îi strică gustul, sau cel puțin așa cred eu; supa de pește e din păcate o raritate și alte feluri de supe eu nu prea am văzut; pentru a aluneca mai ușor pe gât, la antreuri se recomandă un păhărel de ouzo

■ felul principal: musaca; pastitsio (un fel de musaca, dar cu paste); souvlaki (frigărui numai cu carne, ale noastre sunt mai gustoase; părerea mea!); gyros; stifado (tocăniță); carne la grătar - pui, porc sau pește, servit de obicei numai cu lămâie alături; în funcție de preferințe, puteți opta drept „însoțitori” pentru vin la carafă sau sticlă (mie nu-mi place retsina, dar vouă poate că da) ori bere, și aici nu pot să nu menționez Mythos, deși nu-i favorita mea

■ on the house, dacă sunteți cuminți, puteți primi la început pâine ușor prăjită, unsă cu ulei de măsline și ierburi, iar la final fructe de sezon (vara, de obicei felii de pepene), prăjiturele halvasi, eventual cu topping de înghețată și/sau sirop de rodie, sau glyka tou koutaliou (iaurt cremos cu fructe confiate)

Dacă prin preajmă nu se zărește nicio tavernă iar foamea vă dă ghies, nu disperați, imposibil să nu dați peste o rotiserie de unde puteți lua la pachet un gyros sau un pui întreg. Iar dacă vă place mielul ori carnea de capră, nu vă sfiiți, atacați kokoretsi (organe învelite în prapur, fripte în frigare - o minunăție :P )

Banii nu vă prisosesc sau pur și simplu vă grăbiți... Și în aceste cazuri aveți alternative. Bucătăria fast food e bine reprezentată în Atena, dar nu prin McDonaldʼs, Burger King sau alte lanțuri internaționale, care nu se bucură de prea mare apreciere în Grecia, țară cu o puternică tradiție gastronomică, ci prin Goodyʼs Burger House, varianta locală, pe care am testat-o cu alte ocazii, la Atena neapelând la ea decât de sete, pentru o bere și un frappé în Piața Viktorias, după vizita la Muzeul de Arheologie vezi impresii.

Nenumărate cafenele-patiserii vă așteaptă cu brațele deschise începând din zori și până seara târziu și foamea v-o puteți potoli aici cu koulouri (colaci cu semințe de susan), tytopita (plăcintă cu brânză), spanakopita (plăcintă cu spanac) sau kourou (pateuri cu brânză feta). Și dacă vă dați în vânt după dulciuri, aveți de ales dintre galaktoboureko, delicioasele produse de patiserie umplute cu cremă și acoperite cu zahăr pudră, loukomades (gogoși) ori bougatsa (șarlote). Plus înghețată, foarte bună, deși nu comparabilă cu gelato... Cât despre frappéul grecesc, afirm cu mâna pe inimă că îl ador, pur și simplu.

E probabil momentul să menționez că acest tip de local e de departe favoritul grecilor, iar atenienii nu fac excepție. Cafenelele sunt mereu pline, de la primele ore ale dimineții și până la închidere, de tineri și bătrâni deopotrivă, familii ieșite seara la plimbare cu copiii ori grupuri de adolescenți zgomotoși. Grecii nu sunt băutori, rareori îi vezi cu un pahar de bere sau ouzo în față, în schimb trag de câte un frappé cu orele în timp ce trăncăne ori joacă tabinet, remy sau table. Unii mai molfăie câte o plăcintă, însă în general preferă să mănânce acasă.

Restaurantele și tavernele sunt mai mult pentru turiști - se presupune că ei au bani de aruncat pe fereastră... :(

Chipsuri, pungi cu covrigei, biscuiți, înghețate ambalate se vând la tonete și chioșcurile de ziare, alături de băuturi răcoritoare sau bere la doză. Varvakeios, cea mai mare piață agro-alimentară din Atena, cu oferta sa incredibilă de legume și fructe proaspete, carne și pește etc. etc., dar și câteva mici localuri, satisface cele mai pretențioase gusturi, dar de reținut că în anumite zile din săptămână în diverse locuri se organizează și piețe volante.

Deci oriunde te-ai afla în oraș, chiar și în cartiere rezidențiale cum este cel în care am locuit noi vezi impresii, la mică distanță e imposibil să nu găsești o sursă de mâncare și băutură la prețuri ce se pliază pe orice buget.

Pentru cazare în Atena am ales o garsonieră dotată cu bucătărie, așa încât majoritatea meselor le-am preparat singuri. La prânz ni s-a întâmplat totuși de câteva ori să luăm masa în oraș. Pe de altă parte, din cauza căldurii am contribuit masiv la propășirea proprietarilor de terase ;), unde ne-am omenit de câteva ori pe zi cu berici (Adrian) și frappéuri (eu).

Iată așadar opririle noastre:

Dyonisos Zonarʼs Restaurant, strada Robertou Galli nr. 43, www.dyonisoszonars.gr.

Punctul forte al acestui local este poziția sa, în imediata apropiere de intrarea principală la Acropole, către care se deschid priveliști superbe fie de pe terasă, fie din interiorul cu ferestre înalte. Este de fapt singurul restaurant din zonă și am nimerit acolo doar fiindcă aveam de „omorât” o oră și jumătate înainte de plecarea autobuzului hop-on hop-off spre Pireu.

Tot răul spre bine, era cald și ne era sete, picioarele ne cam dureau după efortul făcut pe pietrele din principalul sit antic al Atenei, așa că ne-am proptit la o masă și am cerut un păhărel de tsipouro (7 euro) și o halbă mare de bere (6,50 euro), respectiv o limonadă (6,50 euro). Băuturile ne-au fost aduse însoțite de o farfurioară cu alune și o alta cu chipsuri, plus un sos pe bază de mentă care mi-a plăcut mult.

Între timp am studiat și fotografiat localul - foarte mare, cu terase pe mai multe niveluri și spații generoase între mese, interior climatizat, baie imaculată. După ce ne-am potolit setea, ne-am gândit să comandăm și de mâncare iar meniul ce ne-a fost prezentat ne-a dovedit fără putință de tăgadă că Zonarʼs este specializat în bucătărie modernă și deloc ieftină. După o matură chibzuință, eu am ales tramezzini (rulouri de curcan afumat înfășurat în brânză katiki și o foaie de salată stropită cu sos de hrean, servite cu salată de lăptucă și morcovi - 8 euro) iar Adrian plăcintă cu brânză (9,50 euro). Am adăugat un pahar de bere (4,50 euro) și un frappé - 4,80 euro.

Total consumație 46,80 euro, 50 euro cu tot cu bacșișul pentru chelnerul tânăr și drăguț, bun vorbitor de engleză. Scump, foarte scump, mai ales că la capitolul mâncare nu bifaserăm decât niște gustări, dar asta e, capriciile costă și spuneți și voi, cât de des se întâmplă să iei masa la poalele Acropolei ateniene?

Gyro Restaurant, strada Admitou, vizavi de intrarea la stația de metrou Attiki.

Cu totul altfel au stat lucrurile la acest local modest, de cartier, pe lângă care treceam zilnic în drum spre și dinspre centrul Atenei. Dimineața pe la 8.30 cele 5-6 mese erau deja ocupate de clienții fideli, foarte probabil de prin vecini, care își sorbeau tacticos cafelele din ceșcuțe albe și amestecau cărțile de joc, în așteptarea celorlalți competitori. În vitrină erau așezați puii ce aveau să fie sacrificați la rotisor și prețul afișat - 7 euro un pui întreg - a fost cel care ne-a făcut mai întâi cu ochiul.

În două rânduri am achiziționat o astfel de orătanie, pe care am dovedit-o în câte două prânzuri consecutive, dar marele nostru necaz era că la orele la care ne întorceam noi din hălăduielile de dimineață, adică pe la 14, kokoretsi se terminau... Asta până ce, într-o zi de duminică, după ce am vizitat bazarul din Monastiraki și am urmărit schimbarea gărzii în piața Syntagma, am revenit acasă mai devreme decât de obicei și victorie :)) - în vitrină încă se învârteau câteva frigări cu kokoretsi. Doar 6,50 euro/porția, cu tot cu cartofi prăjiți, bașca o scurtă (și anevoioasă) conversație în engleză cu proprietarul, care se plângea, bineînțeles, de „crisis”.

Grozav ne plac cârciumioarele astea mici și simpatice!

Și drept dovadă,

Καφενείο Ο Λαμπίρης, mai simplu spus, cafeneaua din Piața Attikis nr. 2.

Și acest local fără pretenții se afla în apropierea domiciliului nostru temporar, așa că l-am onorat cu prezența într-o zi la prânz, după ce ne-am odihnit la umbră, pe o bancă, în părculețul din fața sa. Meniu scris nu exista, chelnerița nu știa o boabă englezește și a apelat la un consumator (mai mult ca sigur „de-al casei”), cu care ne-am înțeles de bine, de rău. Am comandat câte o sticlă de bere - 2,80 euro, peștișori (gavros) prăjiți - 7 euro și calamari prăjiți (8 euro). Totul bun și ieftin, pâinea nemaipomenit de gustoasă, serviciul rapid - ce altceva îți mai poți dori atunci când te roade foamea?!!

Vă spuneam că pe parcursul sejurului nostru de 9 zile am cotizat substanțial, în special cu beri și frappéuri, la diverse stabilimente. Nu vi le înșir pe toate, doar pe câteva pe care mi le-am notat și pozat.

Cafe Melina, Str. Lisiou nr. 22, cafemelina.gr/en.

Situat în pitorescul cartier Anafiotika, plin de localuri așezate în terase pe pantele dealului, acest bistro e un omagiu adus celebrei Melina Mercouri (1920-1994), actriță, cântăreață și politician de stânga, ministru al culturii în două rânduri în guverne PASOK, în care calitate a militat, printre altele, pentru returnarea „marmurilor” Parthenonului însușite de Lordul Elgin vezi impresii sau instituționalizarea titlului de Capitală Culturală a Europei, cu Atena prima deținătoare în 1985.

Localul a fost deschis de patron, un fost prieten apropiat al Melinei, în 1999, și în interior sunt expuse fotografii cu vedeta dar și cu diverși oameni de cultură sau politicieni faimoși care de-a lungul timpului au trecut pragul cafenelei. Noi am preferat terasa umbrită de bougainvillea, de unde am admirat restaurantul Zorbas de vizavi și ne-am răcorit cu câte o halbă mare de bere (5 euro) și un frappé - 3 euro.

Ydria Cafe-Restaurant, Str. Adrianou nr. 68, ydria.gr.

Situat în cartierul Plaka, în capătul uneia dintre cele mai cunoscute străzi ale capitalei elene, în apropiere de Biblioteca lui Hadrian, acest restaurant dispune de o terasă de dimensiuni considerabile, cu separeuri despărțite prin garduri vii și tufe de trandafiri și adăpostite sub palmieri înalți. Atmosfera plăcută, muzica în surdină și răcoarea dată de aspersoare atrag mulțimi de turiști străini, în ciuda prețurilor destul de piperate: un pahar de Aperol spritz 7 euro, un pahar de vinul casei 4 euro. Dar ce contează banii, important e că ne-am simțit bine!

De fiecare dată când am ajuns pe Riviera Ateniană vezi impresii am consumat câte ceva după orele petrecute pe plajă. Dacă la terasa de la Astir Beach comanda a constat din două cupe de înghețată (6,20 euro), un ouzo (6 euro) și o halbă de bere de 500 ml (4 euro), la Batis Beach nu am beneficiat decât de serviciile unui mic întreprinzător, cu o kantina, de unde, așa cum v-am mai povestit, ne-am regalat cu o bere Amstel și un frappé plătind uriașa sumă de 2,50 euro pentru ambele!

Poftim, să mai zică cineva că Atena e un oraș scump! :)

Dacă totuși nu v-am convins că în capitala Greciei se poate mânca și bea bine la prețuri decente, totul depinzând de abilitatea de a descoperi acele locuri unde turiștii nu sunt jecmăniți, atunci n-aveți decât să vă serviți cu portocale direct din pom. Sunt gratis!

Hei, glumesc, nu-s bune de mâncat... :)

Și, „pour la bonne bouche” (nu știu cum se zice asta în grecește!), vă invit să vizionați un filmuleț despre piața centrală din Atena.

Καλή όρεξη (Poftă bună)!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI