Carei, un oraș renăscut cu fonduri europene

TIPĂREȘTE

În primăvara aceasta în excursia mea prin Transilvania, pașii mi-au fost purtați aproape de hotarele de nord ale țării, spre micul dar frumosul oraș Carei. De ce aici!? … pentru că vroiam să văd Castelul Károlyi despre care am aflat întâmplător la un târg de turism din București.

Nu m-am documentat de acasă, am vrut să văd totul acolo, am avut două sau trei repere și bine am făcut pentru că surpriza a fost pe măsură. Ne-am cazat la un hotel din centrul orașului despre care voi scrie, un hotel deosebit, așezat vizavi de castel.

În jurul prânzului eram deja în frumosul parc ce înconjoară castelul cu o arhitectură exterioară deosebită, asimetrică, cu bastion și turnuri de diferite forme, cu frize sub cornișă frumos lucrate, cu vitralii…. Am plătit 10 lei intrarea pentru fiecare, nu au reducere pentru seniori și am mers în partea dreaptă la un birou care era și centru de informare turistică unde am primit gratuit pliante și harta orașului cu obiectivele lui turistice.

Castelul are o istorie veche strâns legată de renumita familie Károlyi, nu voi insista asupra ei, a fost renovat și redeschis publicului în anul 2012, are mai multe expoziții permanente dar și temporare. Am ajuns în marele hol, numit și Sala Cavalerilor, de la intrare de formă pătrată, cu podea mozaicată, cu două frumoase șeminee din marmură alba și roșie, cu tavan din lemn pictat, cu scări de lemn cu parapeți spiralați ce urcă la etaj.

Am vizitat o expoziție temporară de pirogravură a lui Dobos Iosif aflată la parter în partea dreaptă, aici am ratat intrarea la Capela Castelului, întrebați la intrare cum se ajunge la ea, după care am mers în stânga la Expoziția de Figuri de Ceară, interesantă pentru că prezintă cele mai importante personalități ale Familiei Károlyi, un general de armată, politicieni, membri ai Academiei de Științe Maghiare, un prim ministru al Ungariei, le voi prezenta în poze, dar și alte personalități ale orașului Carei, scriitori, poeți, preotul reformat primul traducător integral al Bibliei în limba maghiară, un violoncelist, un rabin ortodox al Sătmarului…...

Am urcat apoi la etaj, am așteptat puțin pentru că era un grup numeros de tineri, unii români, alții vorbitori de spaniolă și am vizitat Expoziția de Interioare Istorice, Biblioteca, Sala de Bal, Sufrageria, Dormitorul, Antecamera și Sala de Toaletă, …., existau explicații pe panouri cu denumirea mobilierului și stilul acestuia, empire, baroc, biedermeier, nu prea mi-au plăcut manechinele expuse, parcă nu-și găseau locul.

Apoi am ajuns la Expoziția de Trofee, la panoul explicativ al lui Sir dr. Pánczél Zoltán Tibor care are familia de origine din Carei, mama fiind nepoata lui Nonn Gyula arhitect renumit al orașului. A avut o viață scurtă dar intensă. A trăit în Timișoara, în anul 2001 a înființat Compania Fornetti, una din cele mai mari francize din România. A fost distins cu titulatura de Sir fiindcă a făcut parte din Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta, …, mi-am adus aminte de Accra, …, a primit Crucea Mare, fiind ministru de finanțe al acestui ordin. Unul din hobby-urile sale a fost călătoria, a vizitat cele 6 continente. Încă din tinerețe, ca și străbunicul său Nonn Gyula, care a înființat Asociația de Vânătoare în Carei, era pasionat de arme și de vânătoare. După moartea sa în anul 2013, la vârsta de 54 de ani respectându-i dorință, familia a donat castelului o parte din exponatele sale vânătorești, trofee aduse din Africa, din Europa, arme personale, pe care le voi prezenta și eu… Iubitorii de animale ar putea să fie indignați văzând aceste frumoase exemplare sacrificate, preț la unele peste 50.000 de euro….

De aici am mai pozat câteva din panourile explicative cu alte castele ce au aparținut vestitei familii Károlyi din România, Ungaria, Slovacia, se aflau expuse pe holul de la etaj și am coborât iar la parter pentru a vedea altă Expoziție de Istorie Locală, ce prezintă activități ale comunității din cele mai vechi tipuri până spre zilele noastre, erau vitrine ce prezentau diferite meșteșuguri. Mi-a plăcut panoul explicativ și exponatele cu turta dulce. Prăjiturile coapte în forme s-au răspândit în toată Europa din ținuturile germane. La Carei tradiția acestui produs este de mai multe secole, datorită populației șvăbești. Ea se practică și acum, cea mai renumită fiind familia Mitereiter care prepară turta dulce de trei generații.

Apoi am vizitat marele Parc Dendrologic, unde am pozat Bustul Contelui Károlyi Sándor (1669-1743) general în armata imperială, semnatar al Tratatului de Pace de la Satu Mare din anul 1711, Placa comemorativă expusă în anul 2012 cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la venirea șvabilor, Grajdurile, Sala de Manej și Bătrânul Platan plantat de către contele Károlyi György în anul 1810, când avea numai șapte ani.

Mi-a plăcut acest castel și parcul ce-l înconjoară, vizita mea în Carei a continut și în acea zi dar și în ziua următoare, obiectivele văzute le voi prezenta însă într-un singur review fără prea multe explicații, sunt destule surse pentru acestea….

Am admirat grupul statuar de vizavi de castel cu cele două personalități ale orașului, Otilia Marchiș, jurnalistă și prozatoare, prietenă apropiată a lui Endre Ady, unul dintre cei mai mari poeți maghiari moderni. Am admirat arhitectura și decorarea caselor, multe renovate, parcurile, totul verde, magnoliile în floare, aleile pietonale complet refăcute, alte busturi…. și prima oprire a fost la Sinagoga Neologă aflată pe strada Sinagogii. Este complet renovată pe exterior, am fost la îngrijitoarea clădirii care ne-a deschis-o. Arată destul de bine și în interior, ar trebui refăcută pictura, eventual recondiționat mobilierul, am urcat și la etaj pentru poze, aici ar mai fi de lucru, în ansamblu mi-a plăcut, merită văzută. Am pozat și Obeliscul din marmură ridicat în memoria victimelor holocaustului. Intrarea este gratuită dar am dat o donație pentru sinagogă...

Am continuat plimbarea tot pe strada 1 Decembrie 1918, numită Ansamblul Urban B-dul 1 Decembrie 1918, pozând Clădirea ce adăpostește Congregația Surorilor Piariste, am trecut și pe lângă Primărie, fostul han Cerbul de Aur, reconstruit după cutremurul mare din 1834 și am ajuns la Ansamblul Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Iosif de Calasanz” renovat de curând. Biserica era deschisă doar în holul de la intrare și printre gratii am pozat-o și în interior, apoi pe strada Independenței am ajuns la Biserica greco-catolică franciscană Sfântul Anton, o clădire nouă.

Am revenit pe aceiași stradă și ne-am continuat plimbarea pe strada Culturii, fostă Iuliu Maniu pentru a poza Liceul Teologic Romano-Catolic Josephus Calantius, fostul gimnaziu piarist din anul 1887, are la intrare bustul lui Simion Bărnuțiu dar și o placă comemorativă în cinstea lui Ady Endre, elev al acestui fost gimnaziu. Am pozat apoi clădirile renovate ale Centrului Cultural și ale Teatrului Municipal mergând mai departe pentru a admira și poza Colegiul Tehnic Iuliu Maniu, fosta reședință a Comitatului Sătmar, construită în anul 1760. De aici am revenit pe aceeași stradă și ne-am deplasat spre dreapta pe strada Doina pentru a poza două biserici aflate în aceiași curte, Biserica Ortodoxă Sf. Arh. Mihail și Gavril, un Altar în aer liber insprirat din costrucțiile maramureșene, …, apropo harnicul primar este din Maramureș, … dar și Biserica Greco-Catolică Rutenă-Maghiară. La acea oră erau închise dar și așa mi s-au părut deosebite… câtă toleranță în acest oraș în care sunt atâtea biserici de confesiuni diferite!

Am revenit iar pe strada 1 Decembrie pentru masa de seară, celelalte obiective prezentate le-am văzut în dimineața celei de-a doua zi. Tot centrul Careiului se poate vizita ușor mergând pe jos într-un ritm relaxant, de plimbare și recreere….

De la hotel tot pe aceiași stradă am mers spre Primărie și aproape în dreptul ei am traversat pentru a merge pe strada Tibles și a poza Centrul Social, prin integrarea Vechii Cazărmi, construcție renovată cu aceleași fonduri europene, apoi am mers la Biserica Reformată, în lateralul ei se află bustul lui Károli Gáspár, primul traducător al Bibliei în limba maghiară, am revenit pe strada Progresului pe lângă parcul castelului și de aici pașii ne-au îndreptat în celălalt sens al străzii 1 Decembrie pentru a vedea Monumentul Ostașului Român frumos încadrat de un parc cu brazi, tuia și flori. Vizavi de monument se află Catedrala ortodoxă română Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir pe care am putut să o vizităm și în interior. Mi-a plăcut arhitectura dar mai ales pictura, am admirat panglicile tricolore pictate pe pereți și șnurul tricolor de deasupra iconostasului.

Mai erau și alte biserici de văzut, Biserica luterană era destul de aproape, dar timpul nostru era drămuit… Cine stă mai mult poate merge și la Ștrandul Termal.

Când am scris acest review, m-am uitat pe google maps, am văzut anumite obiective cum arătau în anul 2012 și le-am comparat cu cele pe care le văzusem în realitate, câtă muncă, cât efort, câți bani europeni!!

Am admirat un oraș minunat cu oameni gospodari al cărui motto care apare și pe situl său, visitcarei.ro, este atât de veridic: “Un oraș mic cu moștenire mare”

---

VIZUALIZĂRI: 1237 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI