O oază de confort și relaxare în Bruges

TIPĂREȘTE

Întrucât am socotit că din Namur până în Bruges am face cu trenul cam 3 ore pe sens și pentru că țineam cu tot dinadinsul să înțelegem ceva din acest frumos orășel cu aer medieval, am hotărât ca ultimele 2 nopți să ne mutăm acolo, adică de joi până sâmbătă. În plus, Milena căpătase o zi liberă și era bucuroasă să ne însoțească, deci ne trebuia un hotel/pensiune/apartament pentru 4 persoane, cu sau fără mic dejun inclus în preț, dar neapărat în centrul istoric, aproape de obiectivele cele mai importante.

Destinație turistică prin excelență, Bruges este un oraș scump – aveam să mă conving încă din primele minute de „săpat” pe booking. Am depășit rând pe rând mai multe praguri psihologice și am acceptat că, nah, pentru două nopți nu merită să ne zgârcim, mai ales că făcusem economii nesperate cu cazarea din Namur!

După îndelungi deliberări, am rezervat în sfârșit 2 camere duble la un hotel de 3 stele, dintre care una cu vedere la unul din romanticele canale ale Bruges-ului, fără mic dejun, cu anulare gratuită, pentru 426 de euro.

Cu vreo 3 săptămâni înainte de plecare, am mai aruncat un ochi pe site, doar-doar o fi apărut vreo ofertă. Și insistența mi-a fost răsplătită: Hotel de’ Medici, 4 stele, tot 2 duble, dar cu mic dejun inclus, 392 de euro! Bingo! În plus, s-a nimerit bine, că, spre deosebire de primul, acest al doilea hotel dispune și de parcare, lucru care nu mă interesase inițial, nefiind vorba că vom închiria mașina.

Tot în jur de 3 ore am făcut și pe șosea, am prins Namurul la oră de vârf, când oamenii muncii se îndreptau spre case, pe urmă am mers binișor, dar nu pe autostradă. Prin localități se circulă destul de încet, sunt multe treceri pentru pietoni precedate de denivelări și multe semafoare prevăzute cu camere foto. În fine, anunțasem la hotel că vom ajunge între 7 și 8 seara și într-adevăr, la 8 fără 10 parcam pe străduța din fața hotelului, mai precis Potterierei 15, chiar pe malul unuia din canalele Bruges-ului.

L-am recunoscut din pozele de pe site – o clădire albă, cu 3 acoperișuri triunghiulare aliniate unul lângă altul, pusă frumos în evidență de numeroase spoturi luminoase. Am pătruns în holul decorat modern, în culori calde, acoperit cu gresie alburie; în dreapta este recepția, din spatele căreia ne-a preluat o domnișoară drăguță, bună vorbitoare a limbii engleze. Formalitățile de cazare n-au durat mult, doar cât să completăm formularele arhicunoscute și să ni se dea câteva informații de bază – despre micul dejun, centrul spa, treburi de-astea...

A, și încă ceva am mai primit: câte un cartonaș pentru fiecare cameră, cu un text tipărit; domnișoara recepționeră ne-a explicat că-i vorba despre o politică mai nouă a hotelului, întru conservarea resurselor precum apa sau electricitatea și care se poate apica doar sejururilor mai lungi de 2 nopți. În această situație, clientul este încurajat să renunțe la serviciile de curățenie în cameră și suplimentat consumabilele, primind în schimb din partea hotelului câte o „tratație” la barul „Damme”, din holul acestuia. Ne-a plăcut foarte mult ideea și am aderat fără rezerve! Practic, pur și simplu semnezi pe cartonașul respectiv că ești de acord și-l lași la recepție; primești în schimb câte un cupon. Se specifică însă că, în cazul sejururilor mai lungi, vei beneficia automat de serviciile de curățenie tot la 4 zile, fără ca acest lucru să afecteze cumva „deal”-ul.

Am primit camere la etajul al 3-lea, 316 și 318. Hotelul beneficiază de 2 lifturi, pe care le-am folosit și noi de fiecare dată, din comoditate (casa scărilor era întunecoasă și neprimitoare și oricum ne-am făcut pașii cu vârf și îndesat în plimbările noastre zilnice!). Accesul în camere se face cu cartelă magnetică, pe care după aceea trebuie s-o pui în locașul special pentru a activa aprovizionarea cu electricitate. O să vă descriu în cele ce urmează camera 316, cea în care am dormit eu, cu mențiunea că, în mare, și cealaltă era la fel.

Camera este destul de spațioasă, 20 mp, structurată clasic: hol, baie într-o parte, dormitor în față. În hol n-am avut decât un cuier pentru agățat hainele de stradă și o oglindă. Camera este dotată cu pat matrimonial king-size (sau două paturi twin – am văzut în fotografii – mărișoare și acestea); saltea de cea mai bună calitate, lenjerie din bumbac, impecabil de albă, frumos călcată, apretată și mirosind discret a balsam de rufe. Câte o pernă de fiecare (plus una decorativă, dar asta nu se pune); am găsit însă perne și pături de rezervă în dulap. O cuvertură asortată cu restul decorațiunilor, pe care am strâns-o și-am depozitat-o într-un colț până la plecare. Câte o noptieră de-o parte și de alta a patului, fixată într-un blat comun. Veioze pe noptiere, iar pe una din ele am găsit și clasicul telefon fix, precum și un carnețel și un pix. Priză dublă, ușor accesibilă, în spatele fiecărei noptiere și întrerupător plasat strategic la mijlocul blatului. Pe perete, deasupra, un tablou cu un desen abstract.

Vis a vis de pat există o masă-birou cu un scaun, iar pe ea am găsit tot felul de chestii mai mult sau mai puțin utile: un mic stativ cu câteva pliante și informații utile, încă unul conținâd telecomenzile de la televizor și aparatul de aer condiționat, o veioză și 2 tăvi: una cu cana-fierbător, pliculețe de ceai, cafea și zahăr, ceșcuțe și lingurițe, iar cealaltă cu câte 2 feluri de pahare și o... frapieră. Am găsit televizorul pornit, afișând o imagine cu hotelul nostru și o urare de bun-venit personalizată; i-am mulțumit frumos, l-am închis și așa l-am lăsat până am plecat.

Alte piese de mobilier: un dulap simplu, în 2 uși, un suport pliabil pentru bagaje, iar în dreptul micuței ferestre de pe peretele oblic, mansardat, o măsuță rotundă cu 2 scaune. Camerele de pe față (cum a fost și 316 a mea) nu au balcoane, dar cele opuse, care dau spre grădina din curtea interioară a hotelului (inclusiv 318) – da. Avantaje și dezavantaje deci. Dacă doriți vedere la canal, e musai să cereți camere pe față, la primele două niveluri (prin ferestruica noastră se zărea doar turla unei biserici; n-am plâns prea tare, căci am avut altele care să ne ocupe timpul). Dacă vreți să vă delectați cu priveliștea grădinii japoneze și să aveți ferestre normale, ba chiar și un balconaș îngust, atunci rugați să vă dea cameră pe spate. Totuși, la data vizitei noastre micuța terasă de la 318 nu ne-a fost de niciun folos; am ieșit s-o inspectez în prima seară și noroc că eram încălțată cu ghete impermeabile, că am călcat fix într-o ditamai balta ce se strânsese de la ploile anterioare!

Baia măricică și ea și dotată absolut corespunzător – nicio obiecție! Vas de toaletă, cadă, chiuvetă încastrată într-un blat cu oglindă, coș de gunoi, uscător de păr, aparat electric de ras, oglindă-lupă fixată pe un braț mobil. Tot felul de consumabile: săpun/șampon/gel de duș lichid, 2 săpunele solide ambalate, 2 căști de duș. Câte 3 prosoape albe, pufoase, unul pe care să ieși după baie, chiar și covoraș antiderapant pentru cadă. Ordine și curățenie, desigur. Gresie albă pe jos, faianță albă în rest. Holul și camera acoperite cu parchet laminat, într-o nuanță deschisă, odihnitoare.

Am avut și un mic răcitor, în care am găsit 2 sticle de apă, precum și un seif pe un raft din dulap. Am beneficiat de WiFi neparolat, de bună viteză (lucru general valabil pentru Belgia) atât în cameră, cât și în celelalte spații ale hotelului, precum și de căldură și, în general, de o atmosferă pașnică și relaxantă. O singură mică-micuță problemă am avut: ușa noastră trebuia închisă mai cu forță, altfel rămânea deschisă și se declanșa alarma! ???? Prima dată ne-am și speriat, n-am știut ce se întâmplă, Milena a coborât la recepție și a fost lămurită.

Micul dejun se servește în restaurantul special de la parter, din aripa din stânga, numit Aigle Belgica – între orele 7 și 10 în zilele lucrătoare, 8-11 în week-end. N-am reușit să fac fotografii la platourile cu mâncare (ce sunt dispuse pe o „insulă”, în mijlocul sălii), dar trebuie să mă credeți pe cuvânt că erau de toate pentru toți: 4-5 sortimente de mezeluri, tot cam atâtea de brânzeturi, ouă sub toate formele de preparare, măsline, fructe, legume, iaurturi, lapte, pâine, prăjiturele, patiserii etc. Desigur, lichidele obișnuite: cafea (nașpa, din cea de filtru), ceai, apă, sucuri (bunicele). Un mic dejun obișnuit pentru un hotel de 4*, aș zice.

În holul ce duce spre restaurant am găsit o adevărată expoziție de tablouri (de vânzare) – nu știu dacă era ceva sezonier sau așa o fi de fel. Prin ferestrele largi am fotografiat și admirat frumoasa grădină japoneză, destul de tristă și plouată în acest sezon; îmi imaginez că reprezintă piesa de rezistență a hotelului atunci când vremea se îmblânzește!

Ne-am savurat băutura la alegere (câte o bere locală mică) la barul „Damme” de la parter (deschis zilnic între 16:30 și 23:00). Ca un amănunt, în meniu am văzut și câteva feluri de mâncare – supe și gustări (5-7 euro), dar și feluri principale (12-15 euro) și vreo 2 deserturi. Milena chiar a poftit la o supă de roșii, pe care a declarat-o pe placul ei. Comanda se poate plăti pe loc sau se trece în contul camerei și se achită la final.

Alte servicii și facilități ale hotelului, de care noi n-am beneficiat: există camere amenajate special pentru persoane cu handicap, precum și camere ce pot fi interconectate, la cerere; hotelul se declară pet-friendly, prietenii patrupezi (maxim 1/cameră) sunt bine-veniți, pentru un cost suplimentar, desigur; există un Centru de Sănătate la nivelul -1, ce cuprinde solar, saună, baie turcească și jacuzzi; doritorii de masaj profesionist pot avea parte de așa ceva, dar numai în zilele lucrătoare, conform programării anterioare și pentru un cost suplimentar; Centrul Fitness este dotat cu tot felul de aparate și poate fi utilizat gratis; sunt disponibile 8 camere multifuncționale pentru întâlniri de afaceri și conferințe, dotate cu toate facilitățile necesare, cu capacitate de până la 150 de persoane.

Hotelul pune la dispoziția clienților săi o parcare subterană, care se plătește suplimentar (20 euro/zi). Nouă ne-au încasat doar contravaloarea unei singure zile, pentru că am ajuns la ora 20 și până a doua zi la 8 am putut lăsa mașina pe stradă, în fața hotelului, fără nicio problemă. Alt cost suplimentar este taxa de oraș – 2,12 euro/persoană/noapte – pe care am regăsit-o, desigur, pe nota de plată finală. În holul de la recepție există un automat cu tot felul de băuturi și crănțănele, ce funcționează pe bază de fise, precum și un stativ cu pliante.

Împrejurimi: Chiar peste canal (se traversează ușor pe podul din vecinătate) este un Carefour, de la care am cumpărat și noi câte ceva pentru ultima seară, că începuse ploaia și nu aveam chef să ne depărtăm de hotel. La câteva minute de mers am identificat pe hartă cel puțin 2 restaurante bine cotate; la unul din ele am și mâncat – excelent! – în prima seară (voi povesti). Până în inima Bruges-ului se ajunge pe jos în 10-15 minute, dar până la gară într-un timp mai lung, trebuie străbătut tot centrul vechi (estimez cam jumătate de oră).

Am făcut check-out imediat după micul dejun, în ultima dinineață. Am predat cardurile magnetice, ni s-a calculat ce și cum (417,36 euro în total), am achitat cu cardul și ne-am luat rămas bun de la ospitalierele noastre gazde. Dacă am fi vrut să mai întârziem prin oraș, am fi putut păstra camerele până la ora 12 sau să lăsăm bagajele în păstrare la camera de bagaje. Dar, dacă tot aveam mașina la dispoziție, am vrut să mirosim un pic și marea, la Ostende...

---

VIZUALIZĂRI: 928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI