O varianta ok de cazare in Gura Teghii

TIPĂREȘTE

Am ales Gura Teghii în mini-vacanța de 1 mai pentru că tot văzusem poze foarte frumoase din zona de deal a Buzaului, nu mai fusesem niciodată, și în plus era convenabil și pentru locație (nu foarte departe de București). Cum pentru noi, având copii, este foarte important ca acolo unde ne cazam să existe o curte, ideal cu loc de joacă, când am vazut pozele de la Casa Neagu, am zis: asta alegem.

Prețul a fost destul de mic (deși a fost o mică neînțelegere legată de preț, adică mi s-a zis ca prețul include si masa când am sunat inițiat, dar apoi au zis că nu include, se plătește separat, în fine, am trecut peste, deși prefer sa fie clar de la început ce e si ce nu e inclus). Aici intervine faptul ca proprietarul, deși foarte de treabă, nu este profesionist in turism, este un om care a avut ambiția sa își facă pensiune și, lucrul acesta se vede în detalii.

Casa Neagu este totusi cam departe de principalele obiective din zona Buzaului, cum ar fi: Lacul Siriu si Barajul Siriu, Muzeul Chihlimbarului de la Colți (45 de minute), Biserica Rupestră Aluniș (o oră), Năeni, Vulcanii Noroioși, Platoul Salin de la Meledic (până la care se fac peste 2 ore și din cauza aceasta am lăsat-o pe altadată).

Altfel, dealurile din Gura Teghii pe care poți merge pe jos de la pensiune sunt superbe și, dacă vrei liniște si natură, recomand zona. Dacă vrei sa stai mai puțin în mașină ca să vezi diverse obiective, poate nu e cea mai bună alegere.

Cum este CAZAREA: pensiunea este o vila mare cu un etaj, la care se urca pe o scara exterioară din lemn, care n-aș zice că e foarte sigură pentru copii mici, dar e pitorească.

La etaj exista o zona de luat masa, decorata tradițional, inclusiv cu blana de urs si de oaie, motive tradiționale etc. Mi-a placut ca nu este (foarte) kitsch, e agreabil sa iei acolo micul dejun sau cina. Din zona respectiva ai acces la frigidere în care poți ține mâncarea adusâ de acasă, si ai acces și la o bucătărie utilată.

Tot din zona aceasta pornești pe un hol lung, pe care se înșiră camerele.

Camerele sunt destul de confortabile, noi am avut o camera triplă (pat dublu și un pat single). Camera destul de măricică. Baia cam mică, dar problema nu a fost asta, ci faptul că în prima seara apa curgea la robinet într-un firicel subțire de tot, și la chiuvetă si la duș. Noroc că de a doua zi și-a revenit, și am putut face duș ca lumea, cu apă caldă, așa că am uitat de supărarea din prima seară.

Pentru ca ne doream să petrecem timp în aer liber, am stat mai mult în curte, unde se afla un balansoar, o zonă de foișor cu două mese lungi si banci, unde am luat toate cinele, o zonă cu gazon unde am jucat badminton, iar în spate e un loc de joacă pe care copiii l-au apreciat, dar nu este îngrijit (cred ca nu a fost șters niciodata, are si pânze de păianjen, burieni primprejur, scanduri care mai stau să cadă). Lânga locul de joacă este si o zonă cu nisip pentru copii. Proprietarul îngrijea de zor un petic de gazon, pe care îl uda cu sfințenie în fiecare zi, dar din păcate nu acorda aceeasi importanță si zonei cu loc de joacă sau zonei din stânga pensiunii, unde erau tot asa, cateva mese cu scaune, dar cam neîngrijite. Din zona aceasta erau accesibile si două toaletel exterioare, extrem de murdare, sincer.

Cu alte cuvinte, copiilor nu le-a păsat, pentru ei era un loc de joacă si s-au simțit foarte bine, dar eu ca și părinte mă uit si la curățenie.

ZONA EXTERIOARĂ a pensiunii este cea care ne-a atras, și am petrecut un timp agreabil acolo, mai ales fiind țn grup și asta a contat, dar, după cum am detaliat mai sus, are si niste minusuri.

Pensiunea are parcare, dar are un număr limitat de locuri, cred cam 5-6 mașini intră deodată in curte.

In zona de parcare are si coș de baschet, dar inutilizabil cand sunt mașini parcate.

Unul din punctele forte ale pensiunii, pe langa faptul ca e situată într-o zonă foarte pitoreasca si rustica, este MÂNCAREA.

Mancarea era tradițională, muncită, din ingrediente locale, fără a avea pretenții gourmet.

Dar ce imi amintesc foarte bine este că într-o dimineață proprietarul (o persoana glumeață si care știa să se facă plăcut turiștilor) ne-a zis că în ziua respectivă urma să taie un miel, si vrea să facă o tocană de miel, așa că să ii zicem câte porții vrem.

Ce a urmat este că in seara zilei respective am mâncat cea mai buna tocanâ de miel din viata mea, cu mamaligă. Un deliciu, si sincer numai pentru asta as mai da o fugă pân' la Gura Teghii.

Cu alte cuvinte, recomand pensiunea Casa Neagu, dacă lași din pretenții acasă si nu ai așteptări de lux.

Punctele forte ale pensiunii sunt: se află într-o zonă pitorească (deși e în localitate), prețul mic, curtea cu spațiu de joacă, balansoar, foișor de luat masa, personal de treabă, camere destul de confortabile.

Puncte slabe: incosistență în îngrijirea spațiului exterior, turism făcut "după ureche".

---

VIZUALIZĂRI: 507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI