Bucovina mini-întâlnire AFA – ziua a II-a (şi ceva din a treia)

TIPĂREȘTE

Când ne-am trezit, norii de ploaie din ziua precedentă dispăruseră aproape cu totul, doar câteva smocuri de vată ici-colo, mai atârnau pe cerul albastru senin.

Era a doua zi a sejurului nostru la Suceviţa, ziua de Rusalii. Ca urmare, întregul program s-a organizat plecând de la acest lucru, pentru că, evident, la toate mănăstirile din zonă, dimineaţa era slujbă mare, cu participare numeroasă. Aşa că, imediat după micul dejun, am plecat spre Suceava, lăsând pe mai târziu vizitarea unor mănăstiri. De data asta grupul s-a mai mărit. În primul rând, s-au adăugat gazdele noastre, Sâziana şi Cristi, care, în ciuda multelor probleme ivite pentru ei (citeşte aici: click aici), şi-au făcut timp să-şi petreacă ziua cu noi. Apoi, între timp, sosise şi BOGDAN_DSN, cu soţia şi alte două colege, astfel că am decis să ne mai strângem, ca să nu facem o coloană prea lungă de maşini. În plus, am fi avut şi mai multe probleme cu găsirea unor locuri de parcare, astfel că ne-am grupat în doar trei maşini şi am pornit să vizităm cetatea Sucevei.

Accesul a fost un pic mai dificil până am trecut de cimitir, pentru că la cetate nu era foarte aglomerat. Doar vreo două grupuri de copilaşi gureşi şi zglobii, puşi pe şotii şi nu prea interesaţi de poveştile frumoase şi interesante ale ghidului se mai încurcau printre picioarele noastre.

Cetatea Sucevei se află într-o stare destul de bună, având în vedere vechimea ei (construită la sfârşitul secolului al XIV-lea), dar şi faptul că a fost folosită drept „carieră de piatră”, iar zidurile dinspre nord s-au prăbuşit odată cu alunecarea terenului de pe acea latură. În prezent, cetatea este în proces de restaurare şi consolidare, în cadrul unui proiect comun al Primăriei şi Consiliului Judeţean Suceava, ceea ce nu afectează totuşi vizitarea. De altfel, numai o privire mai atentă poate detecta ceva schimbări.

Eu, faţă de vizita de acum şase ani, am constatat că s-au montat podeţe de lemn la trecerile mai dificile, s-a plasat în capelă o icoană (sau doar un portret, nu ştiu exact) a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi s-a deschis o interesantă expoziţie de fotografii în pulberărie.

Oricum, cetatea arată bine, mi-a plăcut să o revăd.

Tot aici se găseşte şi Muzeul Satului Bucovinean, despre care nu mai povestesc, pentru că a făcut-o Bogdan, aici: click aici

După o scurtă oprire la una din terasele din zonă, am plecat mai departe şi ne-am oprit la mănăstirea Sfantul Ioan cel Nou, din Suceava. Surprinzător, nu era aglomeraţie şi am putut vizita în linişte biserica veche de 500 de ani şi să admirăm frescele aflate în curs de restaurare. În biserică se află moaştele Sf. Ioan cel Nou, iar alături de ea se află vechiul paraclis, acum pe post de pangar, unde se pot cumpăra obiecte bisericeşti şi de anticariat.

Am părăsit mănăstirea şi oraşul Suceava şi ne-am îndreptat spre următoarea destiaţie: mănăstirea Dragomirna.

Aflată la vreo 10 km nord de Suceava, mănăstirea este unică prin arhitectura sa, semănând, la o privire mai puţin atentă, cu o cetate. Zidurile sale din piatră sunt foarte înalte, ca şi biserica, tot din piatră, aceasta având o siluetă zveltă, cu peste 40 m înălţime şi mai puţin de 10 m lăţime. În plus, din pridvor până la altar, pavimentul urcă progresiv, prin şapte trepte, cu peste un metru. O altă caracteristică a acestei biserici este lipsa absidelor laterale.

Alături de mănăstire se află un lac şi un un ţintirim, cu un mic paraclis, pentru odihna veşnică a monahiilor (mănăstirea este de maici).

Am părăsit zona, în preajmă fiind în plină animaţie şi un bâlci şi ne-am îndreptat spre Rădăuţi. Aici ne-am oprit la restaurantul Antique, unde am mâncat un prânz mai târzior, despre care a povestit Bogdan, în acelaşi review de care am amintit mai sus.

După un ospăţ pe cinste, am decis să ne punem toţi sângele în mişcare, aşa că am ieşit la plimbare. Şi cum se putea mai bine decât printr-o vizită la cea mai veche construcţie bisericească din zid din Moldova, ctitorie a lui Bogdan I, întemeietorul Moldovei? ! (click aici). Am numit aici mănăstirea Bogdana, despre care frumoase cuvinte a scris Sânziana, aici: click aici

Am intrat şi în biserica nouă, proaspăt construită, a mănăstirii şi am admirat frumoasele picturi, dar la o privire mai atentă, am constatat că începuseră deja să se degradeze, arătându-mi că nu vor dura nici pe departe atât timp cât au durat cele din biserica veche …

După clipa de graţie divină petrecută în vechea biserică, când gândul imensităţii timpului şi cel al nimicniciei umane te copleşeşte, am trecut strada pentru a admira statuia ecvestră a lui Bogdan I şi ne-am plimbat o vreme de-a lungul căii ferate ce străbate oraşul, dar nu a trecut niciun tren.

Am revenit la Pensiunea Montana, din Suceviţa, unde ne aşteptau gazdele, gata să aprindă focul de tabără, în jurul căruia ne-am distrat tot restul serii, sorbind dintr-o afinată, oferită tot e gazde. Când ultimele licăriri ale jarului dădeau să se stingă, ne-am retras în pensiune, unde am mai continuat o vreme să povestim. Şi dacă nu ni s-ar fi făcut somn şi dacă n-am mai fi avut pe-acasă şi alte treburi, am mai fi povestit încă şi-acum.

Dar, ce-i mult este în exces, cum spune-o vorbă şugubeaţă, aşa că, după un somn de refacere, dimineaţa am mâncat şi ne-am pregătit de plecare. Ne-am luat rămas bun de la sufletista organizatoare a întâlnirii şi de la soţul ei, cărora le mulţumim şi cu acastă ocazie, de la mariana şi piti, de la familia geni, de la grupul BOGDAN DSN, de la cei de la pensiune (mulţumim şi lor, pentru găzduire, ne-am simţit foarte bine) şi am pornit la drum.

Prima oprire a fost foarte aproape, pentru că ne-am dus să vizităm mănăstirea Suceviţa, ctitorie a familiei Movileştilor. Trebuie să vă spun că Suceviţa este mănăstirea mea preferată şi asta nu numai pentru că este singura care-şi păstrează pictura exterioară foarte bine conservată, inclusiv pe partea de nord, ca un testament al artei moldoveneşti, după cum spunea un critic de artă francez. O prefer pentru respectul pe care-l impune, de cum îi păşeşti pragul şi pentru spaţiile largi, care îţi permit să admiri biserica în toată splendoara sa.

Pe peretele de nord, într-o stare mult mai bună decât la celelalte mănăstiri, pictura înfăţişează celebra Scară a virtuţilor. Cele trei abside sunt şi ele foarte frumos pictate la exterior, tema fiind unică în arta creştină: Rugăciunea tuturor sfinţilor. Nici faţa sudică nu e mai prejos, cu o altă compoziţie deosebită, Arborele lui Iesei.

Muzeul mănăstirii se află pe latura de est, intrarea e gratuită, doar filmatul şi fotografiatul interzise şi conţine obiecte de valoare inestimabilă: cărţi vechi şi manuscrise cu ferecături în aur şi argint, obiecte de cult, ţesături cu fir de aur.

Plecaţi de la Suceviţa, ne-am întors spre ieşirea din localitate şi ne-am continuat drumul pe DN17A, spre un alt punct de reper în inima Bucovinei: Vatra Moldoviţei. Aici am intrat cu aceeaşi smerenie ca pe la toate mănăstirile bucovinene la mănăstirea Moldoviţa. Ceva mai înghesuită şi cu pictura mai afectată de trecerea vremii decât Suceviţa, Moldoviţa a rămas la fel de frumoasă cum o ştiam. Deşi trecuseră şase ani de când nu mai fusesem aici, parcă timpul încremenise în loc: aceeaşi măicuţă explicându-le în germană unor turişti austrieci reprezentarea Imnului Acatist pe peretele sudic, una din cele mai frumoase teme iconografice ale bisericilor bucovinene.

Ultima oprire înainte de a ne aşterne la drum a fost la mănăstirea Voroneţ, despre care nu mai spun nimic, pentru că am senzaţia că aş bagateliza subiectul.

Am plecat spre casă cu pace în suflet şi cu un gând în minte: acest popor, care a fost în stare să creeze minunăţiile pe care le admirăm în Bucovina nu este complet pierdut, mai are o şansă, cu condiţia să se întoarcă spre rădăcinile sale cele mai profunde.

O parte din ele sunt aici în Bucovina şi pentru prilejul de a le revedea, mulţumim sufletului întâlnirii, Sânziana şi soţului ei, mulţumim gazdelor de la Pensiunea Montana din Suceviţa, mulţumim amfostacolo.ro şi “motorului” său, Cornel şi, nu în ultimul rând, mulţumim tuturor participanţilor, pentru atmosfera deosebită creată în zilele întâlnirii.

Şi mulţumim, de asemenea, tuturor celor care ne-au urat de bine la mini-întâlnirea AFA din Bucovina 2010 şi care acum ne citesc.

Să fiţi cu toţii iubiţi!

---

VIZUALIZĂRI: 1670 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI