Calatorie in timp la Conacul Urlateanu - cramele Halewood

TIPĂREȘTE

Nici n-am venit bine din mini concediul de la Ranca ca am si primit o super invitatie la ziua de nastere al unui prieten care implinea venerabila varsta de 40ani. Si cum asa o varsta rotunda si destul de grea sa fie sarbatorita oricum? Nu! Ea trebuia sarbatorita intr-un cadru cat mai frumos si cu o organizare cat mai bine pusa la punct, astfel am fost invitati la Conacul Corlateanu din Urlati. Ati mai auzit de el? Eu nu pana la momentul cand am fost invitati si ni s-a povestit un pic de el.

Conacul Urlateanu se afla langa Urlati – Prahova la 18km de Ploiesti chiar in varful Dealului Mare si apartine Cramelor Halewood. Istoria locului spune ca acest conac a apartinut boierului Urlateanu ce l-a construit in anul 1922 in varful dealului de la marginea Urlatiului in mijlocul viilor cu struguri rosii unde soarele cu razele lui binecuvinteaza cu caldura si lumina strugurii aromati oferindu-le acestora mediul propice de cultivare.

Cramele Halewood au reusit sa restaureze conacul si crama in anul 1999 introducandu-le in circuitul turistic viti-vinicol. Dupa cum este si sloganul lor “La Crama Urlateanu, drumetul devine boier” turistul curios sa afle tainele vinului si dornic sa deguste licoarea parfumata dupa ce urca dealul plecand din Urlati ajunge in acest loc plin de liniste si verdeata si plin de lucruri vechi ce ne aduc aminte cum lucrau si cum traiau stramosii nostri.

Noi am ajuns plini de veselie tot intr-un cantec cu un microbus (chiar ni s-a parut drumul foarte scurt din Ploiesti plecand) inchiriat si tot admirand peisajele din jur, cand am ajuns sa urcam Dealul Mare nu se auzea decat “Uau! ” “ Uita-te sa vezi cum se vede Urlatiul” ce sa zica toata lumea era extaziata.

Am ajuns si sus la Conacul Urlateanu unde ne astepta o casa veche boiereasca ce se profila in mijlocul viilor frumoasa, cocheta si renovata foarte bine de ziceai ca e noua si parca te asteptai sa vezi un domn bine imbracat care ne astepta (boierul de altadata).

Peste tot era foarte multa verdeata, o multime de trandafiri care infrumusetau parcul din fata Conacului si ici colo se vedeau tot felul de lucruri vechi o presa de stors struguri foarte veche, o piatra de ascutit cutite si coase, butoaie vechi foarte mari toate aranjate printer flori si arbusti. Peste tot era o intrepatrundere intre vechi si nou, totul era foarte inedit.

Dupa ce am stat afara la niste mese foarte rustice si ne-am umplut plamanii cu aer curat si am fost serviti cu cate un pahar de martini am fost invitati sa intram in restaurant care este amenajat in Conac. Intrand in primul rand dupa ce treci de pridvor asa cum au toate casele vechi intri pe o usa impunatoare intr-un hol unde se afla o masa veche cu o oglinda mare pe perete unde se afla o multime de pliante si Cartea vizatorilor unde am avut surpriza sa citesc nume importante de pe la noi.

In stanga se afla o camera toata mobilata in stil vechi, decoratiunile amintesc de vremuri trecute si tot ce era acolo era reconditionat de ziceai ca ai nimerit in alta lume de acum 80ani, in dreapta se afla restaurantul unde se pot organiza mese dar numai cu anuntarea in prealabil. Totul este vechi si patina timpului si-a pus amprenta pe tot mobilierul. Masa era frumos aranjata paharele fine cu picior sunt inscriptionate cu “Vinuri fine de la Halewood” iar servirea impecabila. Mancarea buna, vinul de exceptie (cum se putea altfel? ), muzica si antrenul au facut sa fie o zi de neuitat, iar cand ziceam ca toate surprizele au fost epuizate a urmat vizitarea cramelor si degustarea vinului vechi.

Urmand drumul vinului am fost invitati in prima pivnita a conacului, unde coborand treptele simti cum scade temperature pana ajunge undeva la 10grd si se simte mirosul intepator si aromat al lemnului de stejar si al vinului vechi. Vinurile de aici sunt din cele mai bune soiuri si sunt maturate in pivnitele subterane,

intr-un proces lent, dar complex, unde linistea, semiintunericul, timpul si aroma butoaielor de stejar isi pun amprenta neimitabila asupra unui gust perfect.

Butoaiele au pe ele data cand au fost umplute cu vin si soiul si sunt aranjate cum numai in poze am vazut, am degustat niste merlot vechi de vreo 7 ani foarte bun, dar erau si vinuri vechi de cateva zeci de ani aflate in sticle de vin prafuite si cerate de parca ai fi desfacut una s-o gusti. Atmosfera era foarte placuta in crama de nun e mai venea sa iesim, dar cum intotdeauna ce-I frumos nu dureaza am iesit iar afara unde era cald si nici a vin nu mirosea, dar peisajul din jur ne-a mai consolat pentru ca afara se intunecase si in vale se vedeau luminile orasului Urlati ca mii de stele.

Am plecat cu totii cu parere de rau din acest loc de vis unde parca am fost intr-o calatorie in timp printre boieri si oameni din societatea inalta.

Daca doriti va pot da nr de telefon pentru rezervari.

---

VIZUALIZĂRI: 10294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI