Vedi Matera e poi muori

Pe 31 ianuarie mă trezisem cu gândul imperativ de a ajunge la Matera, oraș care anul acesta împarte funcția de Capitală Culturală Europeană cu Plovdiv din Bulgaria, loc unde am de gând să ajung mai pe la toamnă, evident pentru prima dată.

Spre rușinea mea citisem pe AFA destul de superficial impresiile de călătorie postate despre acest oraș așa că planul meu era să studiez în tren harta orașului cu prietenul Google ca să nu ajungă acolo total dezorientat.

Gara de unde se pleacă în direcția Matera este prima clădire cu rol feroviar din piața Aldo Moro colț cu Corso Italia adică cea a Ferrovie Appulo Lucane, companie aflată în proprietatea Ministerului Italian al Transporturilor și Infrastructurii (ferrovieappulolucane.it), care asigură o serie de rute în Puglia și Basillicata. Mi-am luat bilete dus – intors (5 euro per sens) de la casa de bilete apoi am scanat biletul de dus la poarta ce ce blochează accesul către cele două peroane ale gării.

Trenul meu pornea la 9.57 și era format din două rame automotoare: de la Altamura cea din față mergea către Gravina iar cea din spate (în care m-am urcat) avea ca destinație finală Matera Sud.

Am ajuns în Matera Centrale pe la 11.33 (după un drum fără evenimente) și m-am trezit într-un adevarat șantier care are ca scop transformarea acestei stații într-o carte de vizită a orașului pentru turiștii ce urmează să vină în lunile următoare.

Aici, în gară, am aflat și eu că Matera are peste 60.000 de locuitori din care 1% sunt români, care reprezintă 25% din străinii din oraș la egalitate cu chinezii.

De la moderna stație Matera Centrale pentru a ajunge în zona istorică (Sassi) drumul nu este lung, o luăm pe Via Don Minzoni apoi pe Ascanio Persio până la Fontana Ferdinandea din Piazza Vittorio Veneto, loc extrem de animat pănă la ora 13.30 dar și după ora 17.00.

Ca observație relative importantă, trebuie să știți că pe tot cuprinsul Sassi o să găsiți toalete cu plată foarte curate unde tariful este de 0.50 euro, ele fiind administrate de Cooperativa Socială La Formica.

Pe dreapta străzii Ascanio Persio există o piață de legume, fructe dar și de pește proaspăt, cu prețuri de producător unde eu mi-am făcut provizii de clementine foarte proaspete și dulci la 0,8 euro/kg.

În Piazza Vittorio Veneto există punctul de belvedere Luigi Guerricchio de unde se vede bine fațada Domului și mare parte din Sasso Barisano. Am pornit din acest punct spre stânga pe străduțe înguste cu case din piatră vechi, proaspăt renovate sau în curs de renovare, având surpriza de a găsi pe aici o mulțime de B&B-uri, mici restaurante și ateliere ale unor artiști plastici.

Pe această latură a orașului am vizitat biserica rupestră, Chiesa di San Pietro Barisano, unde subteranele chiar au fost deosebite, pentru că era să mă blochez efectiv între doi pereți extrem de înguști ca Ana lui Manole.

Tot în această zonă se poate vizita Casa Cava și Biserica Convento di Sant'Agostino care are și ea o terasă cu rol de belvedere spre Sassi dar și spre canionul stâncos al torentului Gravina care șerpuiește în marginea orașului.

Am coborât apoi pe șoseaua dinspre canion care unește Sasso Barisano de Sasso Caveoso până la unul din exponatele expoziției permanente Salvador Dalí "The Persistence of Opposites" respectiv curgătorul ceas “OROLOGIO DAL SASSI DI MATERA”.

Pe acest drum am mers apoi către Chiesa di San Pietro Caveoso unde se pot observa grotele din versantul opus precum și puntea construită către hău care duce la Belvedere di Murgia Timone unde se poate ajunge dacă doriți ceva senzații mai tari https://www.ilovematera.com/attivita/raggiungere-belvedere-murgia-timone. De aici am urcat în vârful dealului la o piațetă semipanoramică către Sasso Caveoso unde se găsește Chiesa Rupestre di Santa Maria di Idris, parțial săpată în stâca dealului.

Am coborât apoi spre centrul vechi relativ modern în Piazza San Francesco pentru a vizita frumoasa Chiesa di San Francesco d'Assisi și ciudata Chiesa del Purgatorio. Tot în această zonă am viziat Conservatorio Statale di Musica E. R. Duni și Museo Nazionale d’Arte Medievale e Moderna della Basilicata Palazzo Lanfranchi aflat în Piazzetta Pascoli loc unde am dat nas în nas cu un grup de niponi care ocupaseră toată belvederea pentru o ședință foto.

Pentru finalul scurtei mele ture în Matera am lăsat vizita la Domul din Matera (Cattedrale Basilica Pontificia di Maria Santissima della Bruna), obiectiv religios și cultural important pentru oraș, care tocmai se apropie de finalizarea unui proces complex de renovare din fonduri europene.

Pentru mine Matera a fost o surpriză plăcută, am constatat că trebuia să rezerv vreo 3 zile pentru a vizita cu calm acest fantastic oraș din Basilicata.

Nu am apucat să vizitez castelul (Castello Tramontano) precum și multe alte perle ascunse în labirintul de piatră al Materei. Orașul este prietenos cu turiștii, oamenii sunt primitori, priveliștea te lasă fără respirație, nu trebuie să amânați vizitarea Materei, eu deja mă gândesc la o nouă escapadă aici. Abia aștept să văd forma finală a stației de tren Matera Centrale la finalul procesului de modernizare. Pun pariu de pe acum că proiectul Matera – Capitale europea della cultura 2019 o să fie un succes remarcabil. Cine a vizitat Napoli înainte poate să spună liniștit și “Vedi Matera e poi muori”.