Multumitor pentru 3 nopti, dar nu mai mult!

TIPĂREȘTE

Dupa Hotelul Asur din Istanbul si Sergüzeşt Otel de pe Büyükada, a venit la rand sa ne cazam la un hotel aflat intr-o zona pe care nu apucasem sa o exploram la pas si care ascundea multe urme istorice. Este vorba de zona fostului Palat al Constantinopolului aflata in cartierul Cankurtaran, aproape de soseaua Kennedy si marea Marmara si adaposteste o serie mare de vestigii bizantine aflate atat la subsolul unor cladiri cat si expuse la suprafata.

Facusem o lista din timp a acestora si urma sa le vizitez in aceste 3 zile, plus ca in aceasta perioada era si Ramadamul iar pe Hipodrom era deschis un targ al mestesugarilor, cu tarabe unde se vindeau produse de artizanat hand made, bauturi traditionale si dulciuri. Acest tarh este anual in aceasta perioada si imi doream sa il vizitez, plus ca seara aici se adunau mii de familii ca sa ia masa de iftar, ceea ce a fost o experienta unica pentru mine si cazarea in aceasta zona a fost un plus. Nu ar fi fost nici o problema daca mergeam pe jos pana in Gülhane, dar iti lua timp aceasta naveta zilnica si de ce sa nu castig un timp pretios aici.

Hotelul pe care il am ales dupa indelungi cautari ca sa fie si aproape de zona Hipodromului a fost Istanbul Holiday Hotel, aflat pe strada Küçük Ayasofya, in spatele unui faimos magazin de covoare Nakkaş, la subsolul caruia se afla o cisterna bizantina, Nakilbent Cistern, dupa numele strazii pe care era magazinul. De pe hipodrom ajungeam super usor aici, faceam maxim 5 minute luand-o in stanga Obeliscului lui Constantin sau Walled Obelisk si in jos pe strada. Zona aceasta este plina de restaurante care mai de care mai artagatoare, magazinr de suveniruri, piele, antichitati sau covoare, bineinteles la preturi super umflate. La cateva sute de metri se afla Arasta Bazaar, cu aceleasi produse ca si in Marele Bazaar, la aceleasi preturi dar zona este muuult mai mica. Tot aici se afla si Muzeul Mozaicurilor pe care de-abia asteptam sa il vad, cladirea ascunde o serie de mozaicuri bizantine recuperate din Marele Palat si a fost o lectie de istorie interesanta pe care o recomand.

Dupa cum spuneam, zona este plina de aceste vestigii, multe aflate la subsolul magazinelor sau restaurantelor iar altele la suprafata. Pe unele am reusit sa le vad atunci iar pe altele le-am aflat de curand, urmand sa le trec pe lista viitoare. Din cele mai renumite locatii ar fi Duvares Cfe&Restaurant unde se afla o parte a marelui Palat, restaurata foarte bine dar vanduta pentru a deveni locatia unui restaurant, Palatium Restaurant, la subsolul caruia se afla o serie de hrube si beciuri care au facut parte din complexul Palatului Magnaura, acestea fiind scoase la lumina dupa niste ani buni de sapaturi facute pe cheltuiala proprietarului restaurantului. Au fost scoase din pamant nu mai putin de 600 de camioane de pamant timp de 4 ani si inca nu e totul terminat.

Aici am fost adusi de catre un roman, manager la un hotel din zona, Big Apple Hostel&Hotel si pe care l-am cunoscut intamplator cand fumam o narghilea de pepene verde la Duvares. Stand la acea terasa la o cafea si o narghilea ca sa-mi treaca ciuda ca nu putusem sa vizitez acele ruine ale Marelui Palat, a carui usa era ferecata dupa vanzare si nu mai era disponibila oricui, chelnarul ne-a intrebat de unde suntem si ne-a zis bucuros nevoie mare, ca are un prieten roman la un hotel din apropiere. Nebunul s-a dus si l-a adus pe roman care era nedumerit si asa am facut cunostinta cu el, ne-a dus sus pe terasa hotelului lui, unde ne-a cinstit cu un Efes rece si am stat la taclale. Am vizitat si hotelul lui, terasa si privelistea la mare face toti banii, scosese din faliment acest hotel in 6 luni de cand il preluase, ceea ce era un timp record aici.

Tot el ne-a zis ca a avut contributia la designul restaurantului Palatium unde aflase ca vrem sa mergem si s-a oferit sa ne conduca. Locatia se afla langa Four Seasons Hotel, o alta locatie istorica, hotelul existand intr-o veche inchisoare otomana. Patronul restaurantului Palatium fiind prieten cu romanul, ne-a cinstit si el cu un Efes, frate parca stiau ca eu nu beau bere ca ingrasa, dar sincer a mers pe caldura aia... Am intrat in acele camere subterane, ne-am invartit ceva timp filmand si fotografiind si am iesit pe alta parte pe sub pamant, prin curtea restaurantului Kathisma. Dupa cum spuneam e plina zona de asemenea vestigii, imi ia o saptamana sa povestesc despre ele dar daca tot am facut o introducere asa stufoasa la acest hotel, mai zic cate ceva si despre altele.

Pe malul marii, paralel cu soseaua Kennedy se afla Zidurile Maritime ale lui Teodosie, care facand abstractie de ele si de vechimea lor, mai adapostesc si ele alte ramasite istorice, case vechi de lemn otomane, Palatul Bukoleon, Pavilionul Perlei sau Incirli Kosk, Manastirea lui Christ Philanthropos Soter din secolul 14. In zona opusa gasim Sphendon-ul Hipodromului sau partea curbata a acestuia, cisterna Nakilbent, Moscheea Kucuk Ayasofya sau Biserica Sf. Sergius si Bacchus, tot un vestigiu bizantin. Deci zona abunda in istorie pentru pasionati si chiar recomand plimbarea pe jos incepand de la Zidurile Sultanului care inconjoara Palatul Topkapi, zona Cankurtaran, Kumkapi, Kadirga, unde pe langa vechi case otomane in paragina sau reconditionate, mai vezi o fantana veche sau un hamam in paragina. Am acoperit aceasta zona plus altele in 3 zile, plus seara pe Hipodrom unde luam si noi masa de iftar pe o banca sau pe bordurile copacilor impreuna cu localnicii, care consta in mezeluiri si dulciuri cumparate dintr-un Şok Market din zona.

Hotelul Istanbul Holiday este o veche casa otomana, reconditionata si transformata in hotel. Pe TA avea ratinguri bune, pretul nu era asa mare la camera dubla dar nici conditiile nu ne-au dat pe spate. Peretii erau subtiri, auzeai vecinul cand se p.... si daca bause multa bere, aveai ceva clipoceala de auzit sau feonul cand se usca la par.

Camera micuta, baia la fel iar dusul lasa de dorit, patul era decorat cu o cuvertura si niste perne satinate, care parca amplificau senzatia de sufocare in caldura aia. Aveam aer conditionat, dar camera fiind mica, iti batea direct in cap.

Majoritatea clientilor hotelului erau arabi, negri, chinezi rusi din Kazakhstan, sau rusi get-beget care tranteau usile camerelor, vorbeau tare sau tropaiau pe holuri, ceea ce m-a facut sa imi ies din pepeni si sa ies de cateva ori la ei noaptea, apostrofandu-i...

Prtea buna era ca aveam lift, avand camera la etajul 3 si micul dejun intr-o locatie de la parter, curata si plina de bunatati. Aveau niste borek cu spanac si branza de statea matza in mustati, iar restul mancarurilor erau destul de variate si indestulatoare daca veneai in jure de 7.30-8.00 la masa. Dupa aia riscai sa nu prea gasesti placinta sau altceva, iar dupa o masa asa copioasa cam greu te urneai la drum prin caldura, dar am facut-o si pe asta cu mult spor, ajungand inapoi in camera in jur de ora 16.

Dupa un dus si un somn cam agitat de cca o ora-doaua, ne trezeam si o luam la pas iar pana pe la ora 22, cand se termina ziua pe bune. Zona aici este una selecta, case vechi otomane, magazine luzoase si produse multicolore, agentii de turism, terase si restaurante si chiar recomand cazarea in zona. Seara se poate face o plimbare pe malul marii, liniste si aer curat!

---

VIZUALIZĂRI: 319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI