La pas prin Kos Town!

La pas prin Kos Town!

Bine v-am găsit în anul 2019, sper să aveți un an bun, îmbelșugat, presărat cu multe călătorii și amintiri frumoase!

Azi vă voi plimba puțin prin Kos Town, un oraș fermecător, încărcat de istorie, pe care l-am asemănat mereu cu Rhodos Town.

Ca și Rhodos, cel de care v-am amintit, face parte din grupul insulelor Dodecaneze, iar orașul Kos este situat în nord-estul insulei Kos, fiind și capitala insulei. Foarte aproape de țărmul Turciei, cu o istorie împletită cu a lor, prezentul, trecutul și viitorul se întâlnesc acolo, peste mare, fie că treci din Bodrum în Kos sau invers.

După cum v-am povestit în articolul despre cazare, noi am stat în capitală, la Angelos Studios, în zona de est a capitalei, destul de aproape de mare.

În fiecare zi, parcurgeam drumul pe marginea mării, mergând spre oraș sau spre port, ori spre centrul vechi. Fie că era seara sau ziua, ne fascina mereu marea, albastră și caldă. Sigur că există transport public, dar eu sunt de părere că cel mai bine cunoști un loc, mergând pe jos, dacă se poate, evident...) Drumul, șoseaua principală, Odos Vasileos Georgiou este cea care duce în est și spre termele de la Agios Fokas.

Pe dreapta, treceam întâi prin fața Kos Marina, pe stânga prin fața unor hoteluri și resorturi frumoase, terase și restaurante.

Drumul este mărginit de arbori seculari cu tulpini ce nu pot fi cuprinse de brațele unui singur om. Iar trotuarul din dreapta, dinspre mare, are o bandă pentru bicicliști, ce sunt într-un număr impresionant aici în capitală.

Imediat ce se termină Marina, începe o alee largă și frumoasă ce însoțește malul mării, seara puteți cina chiar acolo, într-un decor foarte romantic, în adierea vântului și a zbuciumului mării... restaurante cu specific italian, ori grecesc vă invită cu preparate specifice, iar aromelor îmbietoare nici noi nu le-am putut rezista, așa că într-o seară, am cinat la cel italian, Degli Amici. Poate și datorită locației, prețurile sunt nițel mai măricele față de alte locuri din Kos.

Mergând tot înainte, ajungem aproape de centru, pe Odos Akti Miaouli, aici fiind și stația pricipală de autobuze. Pe stânga deja putem vedea superba clădire a prefecturii și poliției, iar lângă terasele înșirate una lângă alta, sau mai bine zis printre ele putem intra în Orașul vechi, pe una din multele porți ale sale. În mijlocul unui parc sunt două biserici frumoase, una foarte veche, alta mai nouă Agios Giorgios, străjuite de arbori înalți, iar de aici putem apoi intra direct în Agora Antică, un adevărat muzeu în aer liber, fără nici o taxă de intrare.

Programul este zilnic de la 9 la 17, cu excepția zilei de luni.

Este situată la sud de castelul Nerantzia, ca și punct de reper, se întinde pe o suprafață foarte mare și putem astăzi admira coloane, aparținând Templului dedicat lui Hercule, o stoa lungă, sau un portic dedicat Afroditei Pontia. Ruinele unei bazilici creștine datând din sec V, dar și foarte multe capiteluri, bucăți de marmură, bucăți, fragmente de statui, îți atrag atenția, iar de privești în jur poți descoperi Moscheea Shrine Lotzias, construită de Yazi Hassan Pasa în 1876, pe locul unui templu bizantin al Sf. Gheorghe.

Lângă Agora, este Odos Nafklirou, strada Barurilor, cum este poreclită, datorită prezenței multor baruri și terase, active pe timp de noapte :) Noi aici aveam să servim un prânz, la Terasa Select, după plimbarea din agora.

După prânz, de pe strada cu baruri am ieșit printr-o a doua poartă, aflată în plin proces de restaurare, Poarta Impozitelor sau Porta tou Forou în Piața Eleftherios, trecând prin fața Moscheii Defterdar (Ntefterntar) .

Poarta frumos acoperită de bouganvillea mov pe o parte și schele pe cealaltă:(era în evul mediu locul unde comercianții străini trebuiau să plătească dări pentru a putea intra cu marfa în oraș.

Desigur că aici poate cel mai important obiectiv ce nu poate fi ratat este Muzeul de Arheologie, găzduită într-o clădire neoclasică. Biletul costă 6 euro, dar acestui muzeu îi voi dedica un articol separat.

În partea opusă moscheii este o clădire frumoasă cu un turn înalt cu ceas, pe care l-am admirat și de la fereastra de la etajul muzeului de arheologie. :)

Fără îndoială că un punct important în traseul nostru, dar mai ales pentru shoping, îl constituie piața publică, Dimothiki Agora.

Am fost chiar de mai multe ori aici, pentru că mi-a plăcut la nebunie să mă „învârt” printre rafturile cu legume, fructe, o gamă impresionantă de condimente, din care m-am aprovizionat, foarte multe dulciuri, dar am văzut deasemenea multe obiecte de artizanat, hand-made-uri speciale, tradiționale, vase, ceramică, dar și multe souveniruri, numai bune pentru a putea fi dăruite celor dragi. Nu ratați sub nici o formă!

Biserica Agia Paraskevi, este chiar lângă piață, afectată și ea de cutremur, destul de serios, dar având în interior icoane pictate, în stil bizantin.

În peregrinările noastre prin frumosul oraș am ajuns și în Diagoras Square, unde am admirat Minaretul lui Eski Tzamiou, un minaret cilindric, salvat după cutremurul din 1933. Se pare că acesta este cel mai vechi monument musulman conservat în Kos, construit undeva în 1586.

Nu puteam rata nici Casa Romană, o zonă de excavare foarte importantă, cu un perimetru foarte larg, bine împrejmuit, unde se află casa care după cum îi spune și numele, este o clădire ce reprezintă stilul arhitectural care domina pe insulă în perioada elenistică și romană. Este ca un conac frumos, foarte asemănător celor din Pompei. Datează din sec. al II-lea și s-a construit pe ruinele unei alte clădiri din perioada elenistică.

Biletul de intrare costă tot 6 euro. Mă bucur că am fost, pentru că am descoperit o „casă ” frumoasă, minunat restaurată, mai mult de atât, este foarte interesant cum zidurile noi s-au suprapus peste cele vechi, lăsând la vedere bucăți de tencuială, mozaicuri, fresce, picturi murale, vopsele originale. Organizarea clădirii este simplă, are 36 de camere, 3 atriumuri, care trebuiau să furnizeze suficientă lumină și aer în toate încăperile. Fiecare atrium are o fântână mică în mijloc. Primul atrium este poate și cel mai frumos, aici este o statuie a lui Asclepius, iar fântâna este plină cu nuferi.

Al doilea atrium are podeaua decorată cu delfini și o nimfă de mare, iar al treilea atrium este cel mai mare. În încăperi sunt multe mozaicuri frumoase, majoritatea datând din sec. III d. Hr, iar pe holuri sunt capiteluri, fragmente de marmură din coloane, multe statui.

Plafoanele clădirii sunt susținute de coloane ionice și corintice.

Ca și localizare, este în vestul orașului, în partea dreaptă a străzii Grigoriou Pemptou, foarte aproape de Odeonul Roman și peste drum de Gymnazium și Nymfaeion. Puteți să abordați toate aceste obiective la o singură plimbare, fiind destul de aproape una de alta.

Așa că și obiectivul nostru următor a fost Odeonul Roman, unde am intrat liber, fără nici o taxă. Acesta a fost construit de romani în sec. II, dar descoperit de italieni, abia la începutul sec. XX, alături de Gymnazium și Nymfaeion. Odeonul, teatrul roman, a fost restaurat, dar totuși se spune că primele 9 trepte, de marmură ar fi chiar cele originale, trepte ce erau destinate doar oamenilor importanți, urmând o parte dreaptă, ce delimita accesul, iar scările următoare sunt din piatră, putând fi folosite de oamenii obișnuiți.

Informațiile prezentate au fost culese de pe greeka.com și Kosinfo. gr dar și din pliantele primite la vizitarea diferitelor obiective turistice.

În partea cealaltă a străzii, pe o întindere vastă și unde puteți intra prin oricare din cele două porți, este Nymfaeion-ul și Gymnazium.

Intrarea este liberă, doar trebuie să luați în calcul programul, de la ora 8 la 16.

În prima zi, noi am ajuns mai târziu, dar am revenit altădată. Aici aveți nevoie de cel puțin o oră, pentru a putea admira coloane, bucăți de marmură, capiteluri, dar și foarte multe mozaicuri pe care le-am văzut protejate fiind acoperite de nisip și pânze. Erau lăsate la vedere doar câte un colț, dar dacă trăgeai puțin de pânză se zărea și restul. Foarte frumoase. Am admirat coloanele rămase de la clădirea Gymnaziumului, cca 17, doar unele în picioare, din cele 81 existente, apoi pe dreapta, clădirea Nymfaeion, închisă publicului, din păcate. :(

Gymnazium-ul, cunoscut și sub numele Xisto, este din perioada elenistică și romană. Stilul de construcție este doric, iar capetele coloanelor din partea vestică au decorațiuni cu capete de leu. În principal a fost un centru de formare pentru sportivii din insulă, tocmai de aceea a existat Xystos Dromos, o stradă special făcută sportivilor, care erau unși pe corp cu felurite uleiuri, pentru a nu aluneca în timpul curselor.

Aici sunt și ruinele unei bazilici creștine.

Putem vedea două căi, în zona de est Via Cardo, care se întâlnește cu Via Decumana, paralelă cu strada principală. Aceasta din urmă ne duce către mozaicurile bine conservate ți protejate de data asta sub un acoperiș, unde admirăm mozaicul ce prezintă povestea mitologiei grecești despre răpirea regilor fenicieni de către Zeus, sau mozaicul despre Judecata lui Paris.

Aproape că fără să vrem, :)) făcând cale întoarsă de la Gymnazium am trecut prin fața Altarului lui Dyonisus.

Este un exemplu tipic de altar, ce datează din sec. II î. Hr, perioadă ce a fost prosperă pentru oraș. Se presupune că acest altar a fost construit de Regele Pergamonului în Asia Mică. În epoca bizantină, altarul a fost abandonat, iar bucăți de piatră din componența lui au fost folosite mai târziu, de cavaleri la construcția castelului Neratzia. Aici era și un Templu Doric închinat probabil tot lui Dyonisus, zeul vinului, mai pot fi văzute acum două structuri dreptunghiulare, probabil baza unei statui, un piedestal sau un altar mai vechi.

Se coboară niște scări, situl fiind situat la cca 3 metri de nivelul orașului nou.

Partea aceasta veche a orașului este foarte frumoasă, cu multe spații verzi, parcuri, însă pentru cei care nu se dau în vânt după „pietroaie” le fac invitație acum spre partea mai turistică, mai plăcută și modernă a orașului. Dar oricum ar fi, nu putem să ajungem acolo decât pe lângă zidurile castelului Neratzia, care străjuiesc din timpuri lângă mare. Castelul se întinde de la superba clădire a Prefecturii, până la portul de ferry în dreapta, sau cel turistic în stânga. Din păcate, castelul, un important obiectiv turistic, nu poate fi vizitat, deoarece este închis în urma stricăciunilor provocate de cutremurul din 2017.

Dar poate fi admirat pe exterior, plimbându-te pe malul mării, sau mai apoi pe celebra stradă Phoinikon, cea cu palmierii, atât de distinctivă pentru orașul Kos.

De aceea trecem prin Platanos Square, Platia Platanou, unde găsim Platanul lui Hipocrates, (plantat chiar de el, se pare) cu o vechime de cca 2500 de ani, cel mai bătrân din Europa, bine ancorat pe niște pereți de beton și grilaje de fier, pentru a putea fi susținut. Se spune că aici, sub ramurile copacului, studenții lui îl ascultau și învățau medicină.

Alături de copac, este Moscheea Hadji Hassan sau Moscheea Loggia. A fost terminată în perioada otomană, în 1786, iar acum este și ea afectată grav de cutremur.

Fântâna din fața moscheii, nu are nimic islamic, având o cupolă rotundă, un dom, sprijinită cândva, pe niște stâlpi corintici. Chiar și clădirea moscheii, cu trei etaje, are doar un acoperiș de țiglă. Portalul de la intrare este deosebit de frumos.

Puteți face însă și o pauză aici, pentru că terase acoperite cu verdeață, oferind puțină umbră vă invită la o cafea sau de ce nu, chiar la un prânz.

Ori puteți alege să intrați în clădirea albă, a Palatului de Justiție, comună cu Prefectura și Poliția. Este o construcție făcută de italieni, în 1928, numită atunci Palazzo di Giustizia. Curtea interioară este mică, circulară, în jurul căreia sunt cele trei etaje, cu holurile aferente, oferind o priveliște superbă către minunea verde din micuța curte, prin luxuriantele plante verzi. Iar de vreți puteți urca și în turnul cu ceas, de unde orașul vi se va așterne la picioare.

Doar la câțiva pași de palat, în spatele teraselor, chiar pe la poarta pe unde am pășit în orașul vechi, este reședința, casa fostului Guvernator Francesco Sans, construită în 1514, iar statuia lui tronează chiar în fața porții.

O altă clădire emblematică pentru insulă, este cea a hotelului Alberto Gelsomino, purtând numele unui alt guvernator italian, iar aici se află și Biroul de Turism.

Clădirile din oraș sunt o combinație de arhitectură italiană și influențe otomane, rezultând ceva spectaculos, foarte plăcut privirii. Albul predomină, iar acoperișurile clădirilor au creneluri, exact ca și castelele.

Foarte asemănătoare ca și construcție este și clădirea primăriei, pe cealaltă stradă cu multe baruri, numită Bar Street, aici atât ziua cât mai ales noaptea, terasele și barurile cu vedere la mare, vis-a-vis de portul turistic vă îmbie la o cafea, sau ceva răcoritor, ori... dacă vreți, ceva mai tare! Cluburile se întind până în Delfini Square, lăsând turiștilor posibilitatea de a alege locul favorit.

Iar în port, vasele se întrec în oferte, în excursii pe care le puteți face peste mare, la turci, în Bodrum, ori pe alte insule, cum am fost și noi, în Nysiros, Pserimos și Kalymnos.

Așa cum vă spuneam, este un oraș care vă oferă multe posibilități de petrecere a vacanței într-un mod foarte plăcut, fiecare turist putând alege ceea ce îi place. O să vedeți multe flori, multe pisici tolănite la soare, abia așteptând să fie alintate, multe biciclete gata pentru închiriere, artiști plastici gata să vă facă portretul în câteva clipe, chiar lângă zidurile castelului, mulți turiști din toată lumea, localnici ospitalieri.

Dacă nu vreți să mergeți pe jos, există un trenuleț albastru care face turul orașului vechi, ori cel galben care vă duce la Asklepion, în afara orașului la cca 4 km.

Nu-mi rămâne decît să vă invit și eu să vedeți Kos Town, deocamdată prin intermediul pozelor mele!

Webmaster, o rugăminte muzicală - youtu.be/PnJ9rXXI3hE - mulțumesc frumos!