La pas sau cu gondola... la partie

TIPĂREȘTE

Dupa prima seara petrecuta, sambata dimineata, grupul nu prea se da miscat. Parca ar dori o plimbare cu sania trasa de cai, poate ceva doar in zona, dar noi am hotarat sa vedem noua partie deschisa pe Rarau si pornim intra-colo.

Parcurgem cei aproximativ 30 de km intre Voronet si Campulung si la intrare in oras urmarim indicatorul spre Manastirea Rarau. Trecem calea ferata, intram pe strada Izvorul Alb (drum ce ne-a dus si la „ Stanistea Cerbilor”-vezi impresii) si ne continuam drumul printre casele acoperite de neaua proaspata si pufoasa. Ajungem la marginea localitatii si un politist ne face semn sa oprim si sa parcam in parcarea improvizata de pe marginea drumului. Ne explica ca nu putem urca cu masina pana la baza partiei intrucat parcarile urmatoare sunt deja pline. Vom lasa masina aici si vom putea merge cu un microbuz. Desi nu ne-a convenit, nu comentam, tragem masina in parcare si ne interesam de microbus. Va veni in cateva minute, vom plati cate 7 lei /persoana si ne va duce la partie. In jurul nostru lumea protesteaza ca nu e normal sa nu te lase cu masina, ca iti gasesti tu un loc, ca e prea scump transportul, ca doar la romani e asa, ca...

Eu sunt de parere ca e normal sa fie asa, ca atunci cand parcarea e plina nu e bine sa-ti lasi masina pe marginea drumului care si asa e ingust si sa –ti pui in pericol propria masina si siguranta altora. Nu e un capat de lume daca dai 14 lei/persoana pentru transport. Poate e cam scump, dar ce rost are sa te certi cu un angajat care nu are putere de decizie si care iti elibereaza un bon fiscal pentru banii platiti?! Si mai cred ca nu merita sa-ti strici ziua pentru lucruri minore!

Trecand peste aceste momente, urcam in microbuz si in vreo 10-15 minute ajungem la baza partiei. Masini pe marginea drumului, parcarea plina, lume multa, muzica, vin fiert, ceai, gustari si dorinta de distractie.

Ne asezam la rand pentru a urca cu telegondola, platim cate 15lei de persoana si in cateva minute vom admira zona de sus. Urcarea este lina, in gondola nu te bate vantul, nu-ti ingheata mainele si fata, deci sa vedem si ce e bun! Peisajele ce se deruleaza in fata noastra sunt de vis, brazii incarcati de zapada, partia lina ce coboara, schiori ce parca valseaza pe covorul alb. Mereu cu ochii pe geam, sa nu pierdem nimic, zarim prin ceata o stanca calcaroasa ce parca vrea sa ne inchida drumul. Nu este asa, dar dincolo de stanca va fi statia de sus si finalul calatoriei. Coboram si ceata parca incepe sa se risipeasca, iar tabloul dezvaluit este superb.

Cum nici unul nu schiaza ne bucuram de peisajul din jur, bem ceva cald, facem cateva poze si coboram.

Cateva cuvinte despre partie, pentru cei interesati. Partia este de dificultate medie, are o lungime de 2850m, o latime de 20m si o diferenta de nivel de 455m Sunt date retinute de pe panoul informativ pus acolo sus de autoritatile locale.

Nu schiez, nu ma pricep la partii, dar ca un turist ce doar merge pentru a admira natura, aici imi place mai mult decat la partia Soimul, din Gura Humorului. Cei care schiaza si care isi doresc adrenalina probabil nu vor fi de acord, dar am spus doar parerea mea de „pieton”.

Daca aveti drum in zona, chiar daca nu schiati, urcati pana sus si nu veti regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 3401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI