Sfanta Manastirea Hurezi

TIPĂREȘTE

Dupa ce am petrecut cinci zile de odihna si relaxare in Ranca a venit si clipa cand trebuia sa parasim ospitaliera pensiune Valea Mariei.

Am pornit iar drumul pe Transalpina, ajungand in Baia de Fier dupa care ne-am urmat drumul spre Bucuresti (DN67). Dar nu, nu se putea trece chiar asa de repede peste atatea obiective si atractii turistice care ne ieseau in cale... asa ca am oprit mai intai in orasul Horezu. O mai facusem si la ducere spre Ranca dar atunci numai la mesterii care aveau tarabele si atelierele pe marginea drumului, la intrarea in oras venind dinspre Ramnicu Valcea. Ce sa va zic despre oras? O mare parte din locuitorii oraşului au drept preocupare producerea de ceramică decorată, deosebit de căutată atat în ţară cât şi în străinătate. Este un oras micut dar in care trebuie sa aveti grija unde parcati pentru ca si aici se ridica masini... In rest ma asteptam sa vad si acolo ateliere sau magazinase de prezentare dar nu am gasit nimic... poate nu am stiut unde sa ma duc asa ca am luat directia spre mesterii de la marginea drumului. Am facut si cumparaturi - farfurii cu celebrul cocos de Horezu dar si oala pentru sarmale, ca de, poate ies mai bune in ceramica... Am reusit sa intru si intr-un atelier dar din pacate in acel moment lipsea mesterul...

Cum calatorului ii sade bine cu drumul am plecat si, la doar 3 km de oras, urmatoarea oprire am facut-o la Manastirea Hurezi, cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu. Numele manastirii a rezultat de la cuvantul "huhurezi", pasari care existau in numar mare in aceste locuri.

Se afla intr-o zona deosebit de pitoreasca, incarcata de istorie si spiritualitate si reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala din Tara Romaneasca.

Dupa ce am intrat pe poarta mare de lemn, ferecata cu fier am dat cu ochii de biserica mare care este locul central al intregului ansamblu, in jurul ei pulsand toata viata manastirii. Deasupra intrarii se inalta turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari, trei dintre ele purtand in inscriptie numele voievodului Brancoveanu.

In dreapta si in stanga clopotnitei pe cele trei laturi sunt chiliile, randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc sustinuta de stalpi de piatra.

Mai multe amanunte in ceea ce priveste istoria manastirii am sa va dau fiind inspirata si de un pliant cumparat de acolo. Constantin Brancoveanu dorea ca aceasta biserica, fiind prima sa ctitorie, sa fie loc de veci pentru intreaga familie, in acest scop biserica adapostind mormantul pe care voievodul si l-a pregatit dar care a ramas gol in urma martiriului din 1714.

Una dintre podoabele arhitecturale care incanta privirile vizitatorilor e foisorul ridicat intre anii 1752-1753, opera pietrarului Iosif. Cele cinci coloane si balustrade de piatra poarta si cele doua steme ale Munteniei si Moldovei, vulturul si capul de bour.

Pana in 1872 Hurezul a avut obste de monahi iar calugarii se ocupau cu talmacirea de carti, cu copiera manuscriselor, iar unii au devenit buni tipografi la Episcopia din Ramnic. Din anul 1872 a devenit manastire de calugarite, care ingrijesc cu sarg si cu pricepere monumentul.

Spre rasarit, la numai o suta de metri, se ridica pe de o parte o biserica micuta si riguros alcatuita si pe de alta parte ruinele fostei infirmerii, bucati de trepte, ziduri tocite de vreme, arcade frante.

In partea de nord a manastirii este ridicat Schitul Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Pe peretele de nord sunt zugraviti Matei Basarab, sotia si cei doi fii ai lor. In partea opusa sunt pictati Constantin Brancoveanu, Maria doamna si doi dintre fii -Constantin si Stefan - tinand in maini biserica Manastirii Hurezi.

Nu departe de manastire, catre vest, este inaltat Schitul Sfantul Stefan, biserica de aici fiind singura ce nu are pridvor.

In partea de sud a fost ridicata de domnitorul Constantin Brancoveanu biserica Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil pentru necesitatile duhovnicesti ale satenilor.

Aceasta impreuna cu cele trei schituri alcatuiesc o cruce avand drept centru biserica mare a Sfintilor Imparati Constantin si Elena.

Arhitectura, pictura, muzeul, icoanele si sfintele moaste - toate laolalta sunt marturia unui sfant lacas facut sa dureze si sa poarte cu el prin timp semnul biruintei.

Sper ca nu v-am plictisit, sunt convinsa ca multi din cei care au fost la Ranca au trecut si pe aici asa cum sper ca am convins macar cateva persoane ca merita sa viziteze acest sfant lacas!

---

VIZUALIZĂRI: 3006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI