Echilibristică neașteptată la acomodare, la Belgravia Waterside Apartments

TIPĂREȘTE

Iată că am ajuns, pe firul călătoriilor, în punctul în care trebuie să povestesc aventura cazării din timpul călătoriei de la Londra, pentru un congres în domeniu (cel mai important eveniment academic european al anului 2017). În primul rând, selecția ofertelor de cazare a fost dificilă, pentru că congresul se desfășura la London College of Arts, pe malul Tamisei. Zona apropiată, deși abunda de hoteluri, oferea doar camere duble (în timp ce noi căutam un apartament) iar prețurile erau destul de mari. Am ales în cele din urmă, o ofertă de apartament în zona Pimlico, la o jumătate de oră de mers pe jos de locul congresului.

Am ajuns la Londra într-o după-amiază înnorată, în jurul orei 17, și am găsit destul de ușor eleganta locație, plasată lângă Chelsea Bridge, lângă șirurile de linii de tren care plecau din gara Victoria.

La prima vedere, ansamblul de clădiri era unul exclusivist, fiind în mod evident apartamente ultramoderne și dotate cu tot confortul (unele erau vizibile prin pereții largi transparenți). Clădirile erau dispuse în jurul unor bazine ornamentale cu apă, alimentate printr-o ecluză din Tamisa (mai târziu aveam să vedem că partea de lângă ecluză era utilizată nu doar ca bazin ornamental, ci și pentru jocuri de agrement cu bărci pneumatice).

Pe când exploram cu privirea clădirile și așteptam să ne vedem în sfârșit în camere, a început șirul de surprize: când am sunat la numărul oferit de platforma de închirieri, ni s-a răspuns greu și cu informația că s-a întâmplat o defecțiune în apartamentul închiriat de noi, și că trebuie să mai așteptăm. După ce așteptăm o oră în frigul de toamnă (pătrunzător la Londra), ni se spune că defecțiunea este la instalațiile din baie și nu se poate remedia, și ni se propune o noapte gratis la un apartament mai mic (2 camere). Acceptăm (nu aveam unde să ne ducem) și reușim să ne întâlnim în fața blocului cu administratorul. Reiese, în urma discuției, că proprietarii acestor apartamente de lux le închiriază (unele în regim de lux, altele în regim hotelier), iar persoana cu care vorbeam administra această afacere privată. Ne arată fotografiile cu problema de la apartament (era o gaură în podeaua băii și o inundație consistentă) și ne conduce într-una din clădiri, într-un apartament mai mic: bucătăria era plasată într-un fel de living (mic, aproximativ 12 mp), iar dormitorul era alături (la fel, cu o formă lungă și îngustă). Baia ne-a stârnit îngrijorări, pentru că chiuveta era complet înfundată: am folosit robinetul de la cadă, ceea ce nu a fost prea la îndemână. Telecomanda la televizor nu a funcționat decât cu mare greutate, iar cuptorul cu microunde era foarte periculos, dădea să explodeze când am încercat să încălzim o tortilla :). Apartamentul era plin cu tot felul de lucruri (semn că era locuit și în sistem privat, nu era doar în regim hotelier) ceea ce nu îl făcea neapărat mai confortabil. În fine, cum aveam programul destul de încărcat, am presupus că ne vom descurca o noapte.

Însă, a doua zi dimineață, am aflat că problema nu a fost remediată și trebuie să mai stăm încă o noapte (și că ni se va face o reducere din prețul pentru a doua noapte). De-abia a treia zi, cu o zi înainte de plecare, aflăm că s-a eliberat un alt apartament de trei camere și putem să ne cazăm în condiții mai bune (noi fiind trei persoane). Administratorul a fixat rapid o întâlnire la prânz să facem plata cazării (ceea ce mi-a stricat încă o dată programul: bagaje, transfer, etc.) și ne-a redus la cererea noastră 30% din taxa pentru a doua noapte, iar pe a treia am plătit-o integral. A rămas doar factura, pe care s-a angajat să ne-o dea până la plecare.

Surprizele neplăcute nu au încetat să apară și după ce ne-am transferat la apartamentul elegant cu trei camere și două băi: am descoperit că nu existau adaptoare pentru prize (prizele din Marea Britanie sunt la fel ca cele din Statele Unite, cu trei terminații) iar bateriile din telefoanele noastre erau pe terminate (am reușit, pe la 11,00 p.m. să identificăm la portar un adaptor și să le dăm la încărcat la poartă). A doua lipsă era că televizorul arăta bine, însă era atât de performant încât nu se deschidea pe nici un program... În plus, când să ies pe ușă în dorința de a prinde sesiunile de după-amiază ale congresului, am constatat că ușa apartamentului nu se închidea pe dinafară! Va fi avut vreun sistem special de închidere, dar nimeni nu ni-l prezentase :). Din nou, telefoane către administratorul care nu mai răspundea de această dată, și după aproximativ o oră apare persoana care se ocupa de curățenie și dezleagă misterul închiderii ușii (era un buton dinăuntru care trebuia așezat într-o anumită poziție)... însă deja pierdusem sesiunea care mă interesa la conferință.

Totuși, a treia noapte cu mai mult spațiu ne-a ajutat să ne odihnim mai bine și să ne adunăm forțele pentru călătoria înapoi. Plecarea nu s-a produs fără neplăceri: factura promisă de administrator (fără de care nu puteam deconta cazarea) a întârziat peste măsură, deși acesta făcea presiuni să eliberăm apartamentul (era puțin trecut de prânz). După o serie de somații reciproce (nu puteam să conectez laptopul la wi-fi ca să pot vedea dacă a ajuns factura, pentru că datele conectării nu ne fuseseră nici ele dezvăluite) reușesc să mă conectez după ce am găsit wi-fi-ul în una din debarale, cu datele de conectare trecute pe cutie. Am identificat factura pe mail și astfel am plecat spre aeroport... cam la limită, reușind să prindem avionul, chiar dacă spre finalul check-in-ului.

Dar, deocamdată, nu voi părăsi cu gândul această capitală, despre care voi vorbi într-un review viitor :).

---

VIZUALIZĂRI: 527 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI