Tarantella

TIPĂREȘTE

Întotdeauna cînd vizitezi o ţară calda şi pasională, te gândeşti oare în ce coregrafie s-ar putea înscrie mişcărilre oamenilor atunci cînd îşi trăiesc bucuriile sau tristeţea. Tarantella, cu schimbări de ritm pe cât de abrupte, pe atât de imprevizibile, în alternanţă cu ceea ce italienii numesc andante, allegro sau allegretto, reflectă, în mare măsură spiritul latin, cu reverberenţa meridională a unui popor luminat de soare dar şi de propria istorie.

Dansul original, astăzi cu forme importate în toate provinciile din italia şi Sicilia, îşi are propria legendă ce depăşeşte cu mult spectrul folcloric.

S-ar spune că, cu multe secole în urmă, un păianjen pe nume „tarantalla”, se insinua sub hainele celor ce şi lucrau pământul, provocând astfel o molimă greu de stârpit cu mijloacele medicale ale vremii. După ce rugăciunile au încetat să-şi mai facă efectul, deznădejdea oamenilor se îndrepta spre cote nebănuite. Atunci, într-un gest de solidaritate spontană, aceştia ar fi încins o horă pe pământul pietros. În fapt, un dans al disperării ce avea să despartă viaţa de moarte. Ruperile convulsive de tempo şi mişcarea lor, timp de patru minute pe vârful degetelor, în sensul acelor de ceasornic, apoi invers, ca şi ritmurile ce creşteau într-un tumult dramatic, aveau menirea de a îndepărtă nedorita insectă ce avea să cadă neputincioasă, ca apoi să moară în pămîntul nisipos şi fierbinte. La rândul lor, o parte din dansatori, istoviţi de puteri, se prăbuşeau, implorând cerul...

De a lungul vremii, Tarantella şi a căpătat şi statutul dansurilor de alungare, prin ostracizare, a spiritelor întunericului...

La rândul ei, Tarantella Siciliană, la fel ca toate suratele ei italiene, a dobândit cîteva elemente noi: culorile alb negru din costumaţia bărbaţilor, baticurile mozaicate ale femeii-toate de descendenă orientală- jocul ludic al perechilor, implorarea cerului şi aspectul festivist al reprezentaţiilor, ca elemente mai noi sau mai vechi ale deschiderii spre culturile moderne.

In sfârşit, o variantă regală a Tarantellei, începe să fie dansată la marile curţi imperiale ale Europei, începând cu secolul al 17-lea. De data asta, noua linie coreografică a dansului se încarcă, în mod nefiresc, cu simbolistica zglobie a bucuriei de a trăi şi a opulenţei.

Oricum, temperamentalul dans acoperă o filă de viaţă pasională, dureroasă şi intensă din istoria vie a peninsulei, pe care contemporanii o privesc ca pe un spectacol cu eroi adevăraţi.

---

VIZUALIZĂRI: 390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI