În afara cetății - [cartierul] Trei Stejari

TIPĂREȘTE

Istoria cartierului sibian

Pe vremea de când se construiau fortificațiile în jurul orașului Cibinium, mai târziu Hermannstadt, pe locul în care există acum cartierul Trei Stejari erau terenuri libere neamenajate. Pentru a face față atacului otomanilor ceea ce s-a și întâmplat, edilii cetății de pe atunci au folosit apa pentru a inunda terenurile din jur și a forma mlaștini artificiale. Dacă în partea vestică a orașului sursa de apă a fost râul Cibin, în partea estică acolo unde se află cartierul s-au folosit părâurile Trinkbach, Săpunului și încă un părău care a existat în dreptul străzilor Moldoveanu și Nicolae Iorga.

După dispariția pericolului otoman toate fortificațiile, amenajările defensive au devenit oarecum inutile iar locuitorii au început să se ocupe de altele cum ar fi fabrici, construcții civile, etc. Mlaștinile, lacurile s-au astupat iar terenurile s-au îndreptat.

Denumirea locului are legătură cu stejarii chiar dacă nu există nici o bucată pe cartier din acest tip de copac. La fosta răscruce de drumuri spre Agnita au existat trei stejari. Locul în prezent este sensul giratoriu între bulevardele Corneliu Coposu (aici are loc parada militară la fiecare 1 Decembrie inclusiv ieri în anul centenarului) strada Bâlea și strada Constituției.

În secolul XIX Thomas Binder făcea rachiu iar Frideric Jikeli făcea bere. Ce s-or fi gândit la vremea respectivă nu știu dar s-au asociat ți împreună au fondat Fabrica de bere Trei Stejari în 1889. Numele fabricii nu era greu de găsit stejarii respectivi nu se aflau departe de acest loc. Se mai povestește că fabricanții ar fi avut în curte 3 stejari. Istoria berii fabricate în Sibiu începe în 1717 undeva pe strada Turnului în interiorul cetății. Fabrica Trei Stejari era renumită și se putea servi și masa acolo. Din păcate familia de berari în 1848 a trebuit să se despartă de munca lor de o viață în favoarea partidului comunist român. Fabrica de bere s-a naționalizat rămânând însă la aceeași denumire. După revoluția din decembrie 1989 s-a format o societate pe acțiuni și s-au investit niște bani pentru o tehnologie nouă. Din păcate ceva n-a funcționat din punct de vedere financiar iar în prezent nu mai funcționează. Este o pierdere pentru noi sibienii care bem bere de pe alte meleaguri, berea de Sibiu așa cum era era totuși a noastră!

În cartier în afară de fabrică au început să se construiască primele case în afara cetății. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX s-au construit case și vile devenind un cartier select al Sibiului. Spre deosebire de alte cartiere aici drumurile s-au pietruit cu piatră cubică, au existat trotuare, iluminare stradală mai întâi cu gaz pe urmă electric. Nici în prezent nu își poate permite oricine un imobil aici în perioada boomului imobiliar înainte de criza din 2007 a ajuns un metru pătrat la 1000 de euro ceea ce a fsot absolut ireal dar a scăzut foartre mult și repede în perioada imediat următoare.

În cartier au locuit Nicu Ceaușescu fiul lui Nicolae Ceaușescu într-o vilă apropiată de a treia centură de fortificații. Pe strada Bâlea acolo unde s-a aflat fabrica de bere a locuit și încă mai deține imobilul dl Klaus Johannis președintele actual al țării. Este o casă mult mai simplă decât cea deținută de Nicu Ceaușescu.

Ca orice cartier care se respectă există biserici, magazine, centre comerciale, pensiuni turistice, locuri de servit masa, parcuri acolo. În afara fabricii de bere nefuncțională acum nu mai există nici un fel de fabrici. Cartierul mai demult avea și o publicație săptămânală cu același nume, se distribuia gratuit prin cutiile poștale ale locuitorilor.

Poziția cartierului în municipiul Sibiu

Din centrul istoric se vor face 10 minute până la cartier. Delimitarea între alte zone este destul de clară, în nord-est se află liniile de cale ferată, în nord-vest spitalul clinic județean Sibiu și centrul istoric, în sud-vest pe toată lungimea Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu iar spre sud-est cartierul Vasile Aron compus 90 % din blocuri construit la ordinea lui Ceaușescu. Tot în legătură cu sistematizarea lui Ceaușescu, pentru extinderea cartierelor urma să demoleze o mare parte din imobile din cartier. N-a mai apucat.

Apropierea față de centrul istoric (să zicem 15-25 de minute de la cel mai îndepărtat punct din cartier dar media rămâne 10-15) cartierul este atractiv și pentru turiști existând câteva pensiuni turistice care au prețuri ceva ceva mai mici decât cele din buricul târgului și se poate și mânca în apropiere.

Voi atașa o poză făcută din aer în care am încercat să trasez locul unde se află acest cartier.

Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

Cartierul Trei Stejari încet-încet s-a extins în direcția Agnitei iar distanța față de centrul istoric și catedrala ortodoxă din Sibiu era destul de mare pentru enoriașii ortodocși. Înainte de 1973 atunci când s-a construit biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril pe strada Ștefan Cel Mare a existat o altă biserică mai mică care până la urmă a devenit neîncăpătoare.

Trei ani a durat construcția în plină eră comunistă (deci s-a putut și atunci) iar pictura a fost realizată chiar de câtre pictorii Moroșan Mihail și Gavril. În timpul vizitei am putut intra și voi atașa poze din interior. Mai am ceva amintiri cu ocazia unui botez și o căsătorie. Îmi place mult exteriorul bizantin, cele două turle una în față iar una în spate, stâlpii de marmură de la intrare și peretele dungat roșu-alb lateral cu sfinții aliniați deasupra. La intrare se observă câteva monumente iar curtea este spațioasă cu mulți copaci și brazi plantați. Interiorul încăpător deține o pictură foarte bogată, un mobilier foarte frumos realizat în special altarul. Recomand vizita, locuri de parcare se află pe stradă.

Alte obiective și locuri de cazare

Ceva mai aproape de centru pe strada Frații Grachi se află Biserica Penticostală Emanuel Sibiu. Aceasta a fost construită între 1994-1999. În apropiere se află mai multe parcuri la diferite intersecții dotate cu bănci de odihnă și locuri de joacă pentru copii. Acestea se află în zone liniștite în vecinătatea unor case, vile fără prea multă circulație stradală. Un părculeț ceva Parcul Țițeica mai mare se află în spatele complexului comercial 3 Stejari. Acolo este și un magazin Profi dar și Pensiunea și Restaurantul Sonne descris deja pe AFA. Tot pe AFA au fost descrie pensiunile Palazzo și Lion le văd zilnic deoarece stau în apropiere iar parcarea este mereu plină. Acestea sînt transformate din foste case de locuit prin adăugiri și supraetajări dar arată destul de confortabil. Una din pensiunile din această zonă se numește foarte inspirat Three Oaks (trei stejari) doar că se află undeva la 20-25 minute de centru. La pensiunea-restaurant Ardealul am petrecut atât revelionul cât și botezul micului AZE. Am mai auzit și cred că le-am și văzut pensiunile Hegel, Ru&An, La Residenza. Câteva prețuri de pe booking: Sonne 140 lei/noapte, Ardealul 150 lei/noapte, Lion 165 lei/noapte.

La capitolul locuri de luat masa dacă în prezent mai funcționa restaurantul Trei Stejari din incinta fabricii pe acesta îl recomandam primul. Am fost acolo și servit masa în trecut. Era foarte frumos amenajat. Restaurantul Sonne era Trei Stejari în plină eră ceaușistă. Acum s-a construit pensiunea deasupra și este localul mult schimbat. Restaurantul Onor se află în apropiere de centrul istoric. Am fost și aici în trecut și am mâncat bine. La Dolce Vita este de fapt o pizzerie construită lângă o casă de locuit. Ei vizitele aici au fost mai dese având în vedere că preferata familiei este acest tip de aliment.

Legătura mea cu cartierul

În 1925 bunicul meu cumpăra teren într-un loc la extremitatea estică a cartierului. Era în plin câmp și din povestirea bunicilor a mai existat doar o singură casă în apropiere. Lângă teren se afla un pârâu (care există și acum pe sub strada Moldoveanu) iar în spatele terenului un lac care făcea parte încă din fostele amenajări defensive pregătite cu ocazia vizitei turcilor. Așa se explică faptul ca vecinii catuali care au construit pe locul fostului lac au în permanență apă în pivnițe în cazul unor perioade ploioase. În perioada când au început să se construiască case nu era asfalt nici măcar pietruit. O altă întâmplare din timpul ocupației naziste, bunicii mei aveau portiță pietonală de lemn. Într-o zi ploioasă iar strada plină de noroi un ofițer SS pur și simplu a scos portița din balamale l-a așezat în noroi ca să treacă de o baltă fără să-și murdărească cizmele. Bineînțeles că bunicii au pus portița la loc. În prezent locuiesc acolo.

Cam atât despre cartier, recomand o vizită scurtă sau cazare.

Rog WM să atașeze, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=uTfjM9uHJ4I

---

VIZUALIZĂRI: 906 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI