Poveste de iarna la castel – Gmunden, Austria

TIPĂREȘTE

Suna ca un basm, si va puteti imagina orice, dar pentru mine chiar a fost precum un basm, un basm pe care mi-l imaginasem cand am auzit despre acest loc, cu acest loc pe apa, si unde ajungi pe pod, cu decoratiuni de sarbatoare aflate pe apa si care seara luminau minunat, si da, a fost ca un basm. Asa cum va spuneam, am intrebat domnisoara de la ASTL ce locuri imi recomanda sa le vizitez, nu neaparat pentru targ ci pentru loc in sine, si mi-a facut aceasta recomandare. Asadar ca si pana acum, autocarul firmei ne-a “recuperat” pe cei ce plecam din Kufstein (de data asta am dost 9 persoane, de cele mai multe ori sunt singura) si pana in Rosenheim a strans si ceilalti turisti asa incat din Rosenheim am plecat spre destinatia noastra circa 30-35 de turisti. Ca destinatie, Gmunden se afla intre Salzburg si Linz, pe malul lacului Traunsee, la circa 200 km de Kufstein. V-am mai spus ca aleg destinatii unde ajung mai greu cu transportul in comun, asa ca a fost perfect asa iar pretul mai mult decat rezonabil, 24 de euro.

Vremea nu era prietenoasa, nu era rece insa era ceata, dar cu putin noroc am prins o poza frumoasa si spre Mondsee, un lac frumos situat intre Salzburg si Traunsee.

Am ajuns acolo, am coborat din masina si fiecare si-a urmat drumul lui. Eu am ales sa fac intai o mica plimbare spre lac unde mai erau doar vreo 3-4 plimbareti. Am trecut si pe langa o cladire veche care acum prin adaugarea si unei cladiri mai noi se transformase in centru de congrese. Am ajuns la malul lacului si am ramas surprinsa de limpezimea apei, nu tu verdeata, nu tu PET-uri sau alte gunoaie.

Apoi am intrat si in zona castelului si a targului, dupa ce am platit biletul de intrare 4.5 euro. Am pornit si eu ca majoritatea spre castelul aflat pe apa si unde ajungi pe un pod admirand fie lacul, fie decoratiunile de Craciun de pe lac sau ceva mai in departare privind orasul Gmunden. Si pe sub o bolta frumos decorata am intrat in curtea castelului. Aici totul era organizat, dar totodata iti era indicat si traseul pe care il aveai de urmat in vizita, asadar am urcat scara si am patruns in prima camera (de fapt se patrunde dintr-o camera in alta in multe zone). Camerele sunt simple, nemobilate, poti admira eventual tamplaria sau candelabrele. Dar inainte de ajunge la prezent hai sa va spun cate ceva despre acest locuri.

Orasul este localizat in partea de nord a lacului Traun si are o populatie de circa 13000 locuitori. Orasul Gmunden face parte din districtul Gmunden si este cunoscut (acum am aflat si eu sa nu va inchipuiti ca stiam) pentru ceramica sa si de fapt si pe fatada primariei sunt montate niste clopote care canta la anumite ore. Si pentru ca orasul este centrul judiciar al districtului, aici se gaseste si judecatoria.

Ca sa revenim la castelul nostru, de fapt vorbim de un complex de 2 castele unul pe uscat si unul pe apa conectate printr-un pod. Castelul de pe apa este printre cele mai vechi din regiune si a servit ca locatie si decor exterior pentru o miniserie de televiziune: “Schlosshotel Orth”

Seeschloss - Castelul de pe lac - apare pentru prima data in documente in anul 909 si mai apoi in 1053. Prezenta forma o are din 1626 cand a fost refacut dupa un incendiu si se prezinta ca o constructie aflata pe doua nivele si scari exterioare gotice. La sfarsitul secolului XVI (in 1595) castelul fost cumparat de orasul Gmunden care devenise bogat in urma comertului cu sare, dar vandut inapoi Imparatului Rudolf al II-lea din cauza costurilor mari de intretinere.

Am spus ca refacerea castelului a avut loc in 1626 dupa un incendiu. Acesta a fost provocat de fermierii locali care s-au razvratit impotriva guvernatorului Austriei superioare, un duce bavarez care impusese taxe locale foarte mari.

Castelul a fost cumparat de Franz Josef I al Austriei in 1914 cu intentia de a fi permisa vizitarea lui de catre elevii scolilor din Gmunden, dar planul lui a fost intrerupt de Primul Razboi Mondial. Castelul a ramas neintretinut in perioada 1919-1973, iar in 1995 a fost cumparat oficial (din nou) de orasul Gmunden.

Landschloss - Castelul de pe pamant - a fost construit in prima jumatate a secolului XVII si este de fapt un patrulater de cladiri care si acesta a fost ars de fermieri si apoi reconstruit ca si castel in perioada 1626-1629. Interiorul a fost reconstruit la greu sub ducele Johann Salvator. In Primul Razboi Mondial aici a functionat un spital. Din 1919 este folosit ca scoala pentru silvicultura. Acest castl are o forma patrata si la colturi cate un turn cu acoperisul sub forma unei cepe. Pe peretii care se gasesc in curtea interioara se vad stemele fostilor proprietari. Tot aici in curte se gaseste si o fantana stil rococo din anul 1777. Intrand si aici in interior nu poti sa nu remarci in principal tamplaria, usile, cateva tablouri pe pereti (se pare ca sunt picturi ale Expozitiei Internationale de Vanatoare – Viena 1910) si cel mai tare loc, ca un tanar ce nu sunt, as spune, cel mai cool loc, este sala de banchete. Daca pardoseala este protejata si nu prea poti sa o vezi, tavanul din lemn plin de sculpturi (provenienta 1604-1612) este greu sa il ratezi. O sa vedeti pozele si sper sa imi dati dreptate. La fel si cosul aflat pe unul dintre pereti este spectaculos. Si aici la fel, erau expuse tot felul de produse care mai de care spectaculoase incat nici nu stiai incotro sa te mai uiti.

In mare v-am cam spus istoria acestor doua castele, acum sa revenim la prezent si pot spune ca este locul care mi-a placut pana in prezent cel mai mult din ceea ce am vazut si poate ca nu este vorba despre targ in sine ci despre ce reprezinta el in stransa legatura cu acest loc. Ceea ce m-a fermecat aici a fost bogatia produselor prezentate si care sunt fabricate local. Am vazut niste produse atat de frumoase ca as fi cheltuit o multime de bani, articole deosebite lucrate din tot felul de materiale, panza, sticla, fier, lemn, scoici, nuci, si orice se poate gasi in natura.

In cadrul Seeschloss se gaseste si o capela in care am intrat si am descoperit o multime de persoane care asteptau inceperea unui concert sustinut de 3 fete si acompaniat (cand nu era a capella) de un acordeon, sau o chitara. Locurile din strane erau toate ocupate, astfel incat s-au scos si scaunele “de rezerva” adica din fiecare bancuta putea fi scos un lemn gros care mai adauga astfel un loc. Interesant as putea spune. Am stat si eu cateva melodii si apoi mi-am continuat descoperirile.

Camerele care se afla la parter sunt transformate acum in locuri de luat masa, servit o cafea sau o prajitura ceva.

Am vrut sa traversez lacul cu vaporasul, dar biletele trebuiau luate de la intrare asa ca am zis ca o sa merg sa le iau de acolo insa cand am ajuns pe uscat am luat mai intai o gogoasa cu gem si un vin fiert si cand tocmai eram la final am vazut trenuletul (un titicar) Bummelzug despre care aflasem ca ajunge in oras. Asadar am luat trenuletul care face cateva minute pana in oras asa ca m-am plimbat putin si prin oras care parea destul de pustiu, cred ca marea majoritate erau in targ.

Orasul asa cum am spus este frumusel, cochet, cu case ingrijite, mi-au placut casele care se aflau pe malul lacului ca aveau si un ponton unde puteau cobori pana la lac. Din cele citite, pana la inceput de secol XIX se produceau des inundatii in zona asa ca probabil din acest motiv casele sunt ceva mai inaltate fata de nivelul apei.

Lacul era frumos, linistit, aflat sub o usoara ceata ce-i oferea un aer misterios, linistea era intrerupta doar de pasarile care se aflau la mal, pescarusi, rate sau lebede si care asteptau cu nerabdare ca turistii sa le ofere ceva de mancare.

Si fac o paranteza, am plecat intr-o seara de la firma cu trenul, si in drum mi-am luat un croissant sa-mi tina de foame pana acasa. Nu am apucat sa ma bucur prea mult de el ca a aparut o pisica (care de altfel parea bine hranita) langa mine. Nu-mi plac pisicile si nu stiam daca sa-i zic “Zat” in romaneste sau in germana, asa ca i-am dat putin din miez si spre surprinderea mea a mancat, si apoi am mancat impreuna cornul. La final nu a fost prea politicoasa, cand am terminat nu mi-a multumit ci a plecat la alta victima :).

Dar sa revenim, toate aceste pasari se bucurau de orice faramita de paine pe care o primeau si pot spune ca lumea se distra hranind pasarile care ofereau astfel un adevarat spectacol. La plecarea inapoi spre castel (titicarul avea ore fixe de plecare) am sesizat un bust al lui Franz Schubert dar si un hotel care ii poarta numele, si am fost curioasa sa vad legatura si am gasit ca Shubert a petrecut aici 6 saptamani (4 iunie-15 iulie 1825) si a scris 7 lieduri (in ciclul Lady of the Lake), unul dintre cele mai cunoscute fiind “Ave Maria” pe care va invit sa il ascultati aici youtube intr-o interpretare la fel de celebra. Cu aceasta ocazie am citit cate ceva si despre Schubert si am vazut ca desi a trait doar 31 de ani, i-a trait intens compunand mult. Iar lucrarea Ave Maria chiar a fost prezentata pentru prima data aici in Gmunden si a fost primita favorabil asa cum avea sa povesteasca acasa familiei. Si am ajuns din nou la castel unde mai aveam de umblat circa o ora, nsa cum se lasase seara, spectacolul de lumini si umbre (fara nici o referire la un serial romanesc) fermeca toti vizitatorii si aveai intradevar senzatia ca esti intr-un basm. Acum deja era si mai multa lume in targ, un loc minunat de unde am plecat cu mare parere de rau dar unde m-as intoarce mereu cu drag. Acum va las in compania pozelor care sper sa va arate macar putin din ceea ce eu am admirat acolo. Mi-a fost greu sa aleg 60 de poze din cele peste 300 facute. A fost un basm, unul frumos.

Web te rog sa atasezi acest filmulez articolului, si in care am recunoscut ceea ce am vazut acolo youtube si daca il veti urmari, veti vedea o parte din cele vazute de mine si sper sa va placa si voua asa cum mi-a placut si mie.

---

VIZUALIZĂRI: 809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI