Innsbruck in prag de iarna, cu sclipiri de sarbatoare

TIPĂREȘTE

Tentatia era prea mare ca sa nu profit. Foarte aproape de centrul istoric al orasului Hall in Tirol despre care v-am povestit aici vezi impresii se afla o statie de autobuz de unde plecau circa 3 masini pe ora spre Innsbruck. Stiam ca fac vreo 20 de minute fata de tren care face doar vreo 10 minute, insa aveam de mers spre gara din acel loc cel putin 10 minute, asa ca desi parea mai scump (pe tren aveam reducere) am ales masina. Am spus “parea” pentru ca in momentul in care am urcat in masina si am cerut bilet, soferul mi-a spus ca nu ii merge aparatul, asa ca am calatoria gratis (eu si cei ce ne-am urcat si nu aveam cum lua bilet). Sotul meu a fost dragut si mi-a spus ca daca se intampla asta la noi ar fi luat soferul banii :). Mai imi convenea masina dintr-un punct de vedere, ma lasa mai bine decat trenul, aveam de parcurs aceeasi distanta insa doar intr-o singura directie (desi in zig-zag) si nu dus intors. Ce imi planuisem pentru Innsbruck? In primul rand sa vad Muzeul Acoperisul de Aur, ce mai intalneam in drumul meu si binenteles Targurile de Craciun. In fine, nu toate ca ar fi fost cam mult, ci doar vreo trei :).

Asadar prima oprire (pentru ca acolo m-a lasat masina) a fost la Biserica Ursulinelor, dar unde am pupat clanta pentru ca era inchisa, asa ca doar ceva poze din exterior, si mai apoi am vazut si o placuta care spunea ca aici a fost manastire si scoala, Ordinul Ursulinelor, incepand cu 1700-1705 si scoala s-a mutat intr-o alta cladire incepand cu 1979 (nu am inteles ce s-a intamplat cu biserica) si ca fosta biserica apartine lui Raiffeisen incepand cu 1985. Apoi am intrat in primul targ de Craciun, cel pe malul Inn-ului in zona numita Markthalle, unde cam ca la majoritatea targurilor “comerciale” cum le-as numi, produsele sunt cam aceleasi si cele mai multe sunt insa chioscurile cu mancare si bautura. In fine erau si ceva distractii in special pentru copii, dar... cred ca mi-ar fi placut sa vin seara, cred ca luminat era superb, aici exista un fel brad, montat de Swarovski, si cred ca seara era spectaculos.

Cat despre mancare era un fel anume care iti muta nasul din loc, dar care avea trecere la anumite persoane si anume “raclete”, este un fel de branza... care pute rau (e un pleonasm, stiu, dar vreau sa intelegeti cum mirosea la cativa metri in jurul acestui loc) de tot cand este incalzita, caci asa era procesul, se incalzea branza si apoi se lua din topitura si se punea pe paine. In rest cele obisnuite, carnati, varza, normal, vin fiert, punsch, dar si bere sau sucuri.

Am plecat mai departe, spre asa cum doream “Golden Roof”, iar cu pauza deoarece m-am oprit sav ad o alta cladire pe care era montata o placuta pe care am citit ca ne aflam in fata unui turn gotic, casa fiind numita Ottoburg, documentata inca de la 1476, dar ceea ce este mai interesant este ca exact langa aceasta cladire se afla un monument dedicat tot lui Andreas Hofer, vizibil destul de greu deoarece este vlocat de ceve verdeata dar si de niste decoratiuni de Craciun.

Urmatoarea oprire a fost Biserica Romano-Catolica a Sfantului Duh (cunoscuta mai degraba ca Biserica Spitalului), pe care pana in prezent nu am reusit sa o vad si in interior. Aceasta biserica se afla la intrarea in Orasul vechi. In timpurile vechi era localizata in afara portilor orasului astfel incatz locuitorii sa nu fie in apropierea celor bolnavi (in special bolile contagioase). Spitalul care a dat numele bisericii nu mai exista, si de asemenea biserica si-a schimbat aspectul de- a lungul timpului. Se pare ca biserica exista de prin secolul XII dar mai precis, date despre biserica se cunosc din 1326. Una dintre cele mai cunoscute restaurari si reconstructii dateaza din perioada anilor 1700. Spitalul a fost mutat in 1888 dar numele bisericii s-a pastrat.

Mai pot fi mentionate un crucifix gotic care provine din 1500 dar a fost montat in altar in 1705, si de asemenea aspectul frescelor care este unul nou deoarece au fost refacute dupa distrugerile din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Nu v-am spus ca si aici pe strada pietonala Maria Tereza este organizat Targ de Craciun, dar mergem mai departe pentru a descoperi Primaria, pe care stiam ca o gasesc pe aceasta strada dar am scapat-o din vedere, si iata de ce, ca sa ajungi la primarie intri in Mall. Cum vi se pare? Poate ca si pentru noi ar fi util, poate ne-am mai lasa nervii inainte sau dupa ce am avea contact cu functionarii de la Primarie. Acum nu stiu daca exista si alte cai de acces, dar una este clara si fara nici un dubiu si o sa vedeti asta in poze, si apropo, este la etaj.

Despre magazine ce sa spun, nu sunt fan, si chiar era omor de lume avand in vedere ca era Black Friday iar lumea era iesita la chilipiruri.

Si tot nu am ajuns sa imi indeplinesc dorinta, asa ca am luat-o spre Acoperisul de Aur, pana acolo am intalnit din nou Fata argintie, care era inca in pregatiri, le punea caciulitele la catei, iar ea era inca in pantaloni, urma sa isi traga crinolina, insa si in pregatiri era la fel de seriosa si fara nici un zambet. De aici si pana la Acoperisul de Aur mai erau circa 100 de metri, dar si aici era targ, asa ca am mai tras o tura, si ce era dragut aici, era o platforma deasupra chioscurilor unde puteai urca si admira locurile mai de sus. Normal ca am facut-o. Dar m-am uitat spre muzeu si ceva suspect mi-a dat de gandit, nus e vedea miscare, desi ora era una potrivita, asa ca intr-un final glorios am ajuns si in dreptul muzeului, inca vreo 2-3 poze, si la intrarea in muzeu un afis spunea ca muzeul era inchis pana pe 9 ianuarie, asa ca de suparare mi-am luat o portie de cartofi prajiti (chipsuri) si o cana cu punsch cu rom. De data aceasta am luat cana acasa, trebuia sa am o amintire de aici. M-am mai plimbat pe stradute, am admirat diverse figurine afisate pe strazi (cam de inaltimea a doua persoane) si incet, incet am luat-o spre gara.

Dar daca tot am povestit despre targurile de Craciun din Innsbruck sa stiti ca mai erau cel putin doua despre care aveam habar dar nu mai aveam putere sa merg acolo, insa ca o privire generala, cu cat este mai mare orasul, cu atat pare mai spre zona comerciala targul, sau poate am devenit eu prea pretentioasa? Si uite asa am mai petrecut frumos o zi de sambata, insa ziua de duminica avea sa fie parca si mai frumoasa, dar despre asta urmeaza. Si despre sambata mai am ceva simpatic sa va povestesc, dar cu alta ocazie. Acum va las in compania pozelor si va urez o zi minunata.

---

VIZUALIZĂRI: 1153 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI