Vila Verona – o amplasare dumnezeiască, un loc bun pentru grupuri

TIPĂREȘTE

Pe la jumătatea lui mai am avut nevoie de o locație pentru a sărbători un eveniment al găștii noastre. Trebuia să fie la munte, oarecum aproape de București pentru că aveam doar 2 nopți la dispoziție și să ne ofere posibilitatea de autogospodărire. Nu în sensul de gătit, pentru că de obicei venim cu toate de acasă în cazurile astea, dar în sensul de depozitat, frigidere, veselă, mese, spațiu pentru 24 de persoane și de asemenea, un grătar.

Dintre variante, cea mai bună ni s-a părut a fi Vila Verona din Rucăr (Bran) care avea exact 12 camere, posibilitate de autogospodărire, grătar, spații suficiente pentru 24 de persoane, dar ceea ce ne-a cucerit a fost amplasamentul. Așezată pe moțul unui delușor, în afara localității Rucăr, fără vecini prea apropiați, cu o vedere superbă asupra împrejurimilor, pozele ne-au convins pe loc că acolo ne vom simți foarte bine. Foarte mult a contat și chimia pe care a avut-o sărbătorita în discuțiile telefonice cu gazdele noastre. Apoi am căutat-o pe AFA și am văzut impresia bună pe care i-a făcut-o colegului @Safta Radu, așa că ea a rămas.

Drept pentru care într-o vineri dimineață am purces la drum pe traseul București – Pitești – Câmpulung – Rucăr, cu o oprire doar după Câmpulung, la Mausoleul Mateiaș, unde ne-am oprit și cu alte ocazii, dar o facem întotdeauna pentru priveliștea de acolo.

Poate nu nă mai întorceam să vorbesc despre o cazare de acum câteva luni dar Vila Verona este un loc bun pentru grupuri și vreau să spun asta pentru că și nouă ne este greu când căutăm și nu găsim deloc ce ne trebuie. Însă ea are și niște minusuri și aș vrea să le menționez astfel încât cei care au nevoie de o astfel de locație să fie lămuriți și să aleagă în cunoștință de cauză.

Vila Verona este o casă cu parter și două etaje și are 12 camere. La parter este o singură cameră și este cea mai mare, la etajul 1 sunt 4 camere (două cu balcon, două fără) iar la etajul doi, sunt șapte camere. Particularitățile ar fi că la etajul 2 sunt 2 camere care au o baie comună pe hol, iar o cameră nu poate fi numită cameră de închiriat, dar totuși există și ea. Camera asta nu are nici un geam afară și este mare cât să încapă patul. Nu dulap, nu loc să îți pui geamantanul sau lucrurile. În schimb are baie, una la fel de mică, ca și camera. Și are același preț ca și celelalte tocmai din acest motiv, că are baie. Nu recomand absolut deloc această cameră, mai ales dacă vila este luată în totalitate de un grup. Este frustrant să dai aceeași bani și să stai cu totul diferit față de ceilalți. Iar faptul că nu are nici un geam afară o face și mai neprietenoasă. Noi nu suntem pricinoși când mergem în grup pentru că ne facem veacul prin spațiile comune aproape tot timpul. Dar totuși această cameră nu are decât un pat, ai nevoie de un minim de spațiu ca să stai într-un loc 2-3 zile.

În afara acestei camere și a celor două cu baie comună restul camerelor sunt aproximativ la fel și zece din ele au balcon. În perioada aceea o cameră cu baie la Vila Verona costa 120 de lei, iar cele două fără baie erau 100. Pentru că am luat toată vila pentru 2 nopți, ne-au lăsat camerele la 100, respectiv 80 de lei. Însă dacă nu rezervam cel puțin două nopți nu beneficiam de această facilitate.

Camerele la Vila Verona sunt curate, mobilate simplu cu un dulap de haine, 2 noptiere fără veioze, o oglindă cu o măsuță foarte mică, un TV extrem de mic, cred că 10 cm, suspendat pe perete, la care nu i-am dat drumul, dar nici nu cred că puteai să vezi mare lucru, la cât era de mic. În unele camere oricum nu mergea, era doar de decor, iar în altele era pus într-o poziție laterală și nu aveai cum să vezi. În camere nu am găsit un scaun, dar am avut cuier și în fiecare cameră era o plantă ornamentală. Ce a fost diferit față de alte situații a fost că am găsit o singura pereche de papuci de unică folosință.

Din cameră ieșeam pe un balcon din lemn, specific caselor de munte, de unde aveam o priveliște superbă asupra munților și a împrejurimilor dar unde nu era nimic, o măsuță sau un scaun. Din cauza spațiilor de la parter, a foișorului, a terasei și a curții, nu s-au gândit că cineva poate petrece timp și în balcon, dar eu le-aș recomanda proprietarilor să pună un scaun-două și în balcoane. Fără măsuță neapărat, dar dimineața ai putea petrece un timp de calitate acolo. Există la fiecare etaj câte un balcon și din hol.

Baia cu cădiță de duș, dar fără nici o protecție astfel încât stropești peste tot când faci duș, Este și în pantă puțin și aluneci. De asemenea nu există un suport pentru hârtia igienică. Am găsit-o pe chiuvetă dar acolo există riscul să se ude. Polița de la chiuvetă nu mai exista, ca să ne ajutăm de ea, așa că am tot mutat-o și noi de colo-colo fără să-i găsim locul ei până am plecat. Alt inconvenient la baie a fost sfoara cu ajutorul căreia se trăgea apa la WC într-o cameră. Probabil că era o defecțiune de moment.

Parterul și curtea cu restul spațiilor face toți banii la Vila Verona. La parter, în afară de cea mai mare cameră, dar cred că și cea mai dezavantajată din cauza gălăgiei care se întâmplă în spațiile deschise de acolo, se află bucătăria și livingul imens.

Bucătăria este foarte mare, utilată cu tot ce trebuie pentru autogospodărire, 2 combine frigorifice încăpătoare, o masă lungă pe mijloc, blaturi de lucru, veselă și un balcon generos în care se pot depozita lucruri.

Living-ul ocupă restul parterului și este foarte mare, super încăpător pentru 24 de persoane și chiar mai mult. Are un TV mare, geamuri spre exterior pe mai multe laturi, canapele și fotolii, mai multe mese pe care noi le-am unit ca să facem una singură pentru toți și am beneficiat astfel de mult spațiu pentru dans și activități. Scaunele din piele cu spătar, foarte bune și comode.

Din living se iese pe o terasă unde am tot socializat. Din terasa aceasta se coboară spre curte în fața casei, în spatele ei și spre foișorul acoperit, amenajat cu tot ce trebuie pentru grătar: plită, chiuvetă, mese și băncuțe suficiente pentru multe persoane.

Sub living, ca să zic așa, cu intrare din curte, nu din casă, găsești o cameră unde este amenajat un muzeu cu obiecte tradiționale românești, costume populare, vase, ștergare dar și un pat cu paie.

Gazdele noastre au fost deosebite. Cu toate că au și altă casă, mai locuiesc și acolo când au turiști, dar nu ne-am văzut pentru că ei au o cameră cu intrare, cumva prin spate, lângă muzeu. Ne-am făcut griji că-i vom deranja pentru că dansăm până spre dimineață, dar ne-au asigurat că nu se aude până la ei și că oricum nu îi deranjăm. Am vorbit și eu la un moment dat cu doamna și mi-a plăcut atitudinea ei caldă și deschisă către nevoile clientului și tocmai de aceea o să-mi permit să le fac câteva recomandări, pentru că este păcat de locul acela și de investiția pe care au făcut-o.

Plusurile vilei le-am tot menționat și ele sunt: amplasarea demențială, curtea cu foișorul, muzeul, parterul cu living-ul și bucătăria foarte bine dotată, curățenia din camere și de peste tot, balcoanele și terasa și nu în ultimul rând gazdele.

Minusurile ar fi, în primul rând, că se aude foarte bine prin toată vila. La etajul doi se aude extraordinar de bine de jos, ce să zic de etajul unu, la fel printre camere. Zici că pereții sunt din carton. Noi am fost atât de încântați când am ajuns încât am zis că toate evenimentele de grup le vom petrece acolo de atunci înainte, dar apoi, acest aspect ne-a dat înapoi. De aceea recomand gazdelor să facă ceva în acest sens pentru că locul nu are nici un cusur, ar putea fi asaltat de turiști. Înțeleg că ei preferă grupurile și atunci este mai ușor de gestionat acest aspect, dar ce te faci când nu ai întotdeauna grupuri de 12 familii și mai închiriezi 2-3 camere și la alții? Alții aceia n-o să aibă liniște deloc.

Apoi mai sunt niște nimicuri care ar putea fi rezolvate fără prea mare bătaie de cap și, de asemenea, este păcat să fie lăsate așa. Cu niște investiții minime trebuie rezolvată problema suportului de hârtie igienică de la baie de care am pomenit și cada în pantă care face să fie apă peste tot. Niște polițe la chiuvetele de la baie, un scaun-două prin camere care să fie folosite și pe balcoanele superbe, reparat tot ce era de reparat pe la băi și nu în ultimul rând scoase televizoarele minuscule din camere. Mai bine fără, decât cu ele. Eu nu vorbesc doar de camera mea. Erau câteva camere unde se cereau rezolvate câteva probleme.

Recomand, de asemenea, proprietarilor un alt preț pentru camera extrem de mică și fără geam și să informeze turistul despre acest inconvenient. Pentru că oricât ar fi zona și restul casei de ok, în acea cameră nu cred că poți să stai, pentru că pur și simplu nu ai unde să îți ții lucrurile. Toate acestea nu vreau să sune a reproș pentru că nouă ne-a plăcut foarte mult acolo. Pur și simplu îmi pare rău ca cineva să judece prea aspru această unitate, pentru că lucrurile pozitive sunt net peste minusuri.

Parcarea este suficientă în curtea pensiunii, în fața casei și este binențeles gratuită.

Printre petrecerile noastre și pentru că am avut la dispoziție aproape toată ziua de vineri, sâmbătă și parțial duminică, ne-am făcut timp să ne și plimbăm puțin prin zona înconjurătoare, așa că dacă alegeți Vila Verona aveți ce face.

La 2-3 km de Vila Verona am intrat pe Valea Dâmbovicioarei pe care oricând m-aș plimba, iar unii dintre noi au intrat la peștera Dâmbovicioarei.

Din șoseaua principală, la nici un km pe drumul spre Brasov, am intrat pe Valea Cheii, am parcat mașinile înainte de Cheile Cheii și am făcut o plimbare prin chei cu gândul de a ajunge pe jos la Uluce, o poeniță unde este și o peșteră, însă erau 5 km până acolo iar picioarele noastre nu mai ascultau.

Tot din drumul principal ne-am abătut spre Sătic și Barajul Pecineagu la 35 de km din șosea. Pe o porțiune de 15-17 km drumul este foarte, foarte prost, fără nici un indicator astfel să-ți dai seama către unde mergi și cât mai ai, dar când am ajuns sus am considerat că a meritat. Dacă vă este milă de mașină însă, nu vă recomand.

Duminică, înainte de plecare am mai făcut o plimbare pe jos, pe dealul care se vedea vis-à-vis de casă. Am mers pe lângă grădinile oamenilor până am ajuns în vârful dealului și apoi prin alte grădini am coborât și am plecat spre casă.

Recomand fără doar și poate acest loc. Chiar dacă am menționat niște minusuri, ele s-or fi rezolvat între timp, măcar parțial. Pentru grupuri este un loc ideal.

---

VIZUALIZĂRI: 3240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI