91064 
nu sunteţi logat. - LOGIN
La pas pe Valea Mureșului

ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN:
18.11.2018
DE
Avatar Jimmy1
--- F ---
vârsta > 60 ani
DIN Timişoara
înscris/ă în 21.09.15
MEMBRU: PREMIUM
DATE SEJUR
NOV-2018
DURATA: 1 zile
TIP: PRIETENI
PREŢ:
119 lei
cu transport AUTOCAR
"ECHIPA" A INCLUS:
ADULŢI: 3

GRAD SATISFACŢIE:
SERVICII:
----  
 
[Nu sunt în masură să mă pronunț]
CAZARE [camere etc]:
----  
 
[Nu sunt în masură să mă pronunț]
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
----  
 
[Nu sunt în masură să mă pronunț]
CADRUL NATURAL
95.0 %
  
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢIE / RELAXARE
----  
 
[Nu sunt în masură să mă pronunț]

NOTA MEDIE rez.:
9.50
  
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)
Autorul ar RECOMANDA această destinaţie unui prieten sau unui cunoscut

   

Pubi şi Fiameta


Un profesor universitar (Daniel Vighi) a scris cu ani în urmă nişte povestiri despre oamenii din ţinutul lui natal (Lipova), aflate în tinereţea lui. Un cineast a făcut un filmuleţ din povestiri. Pubi este ultimul conte Teleki, iar Fiameta (chiar aşa scris), colegă de clasă cu el şi povestitoare în film. Povestirea este despre decăderea contelui, care, deşi vorbea multe limbi străine şi avea şcoli înalte, era beţiv. Şi bineînţeles, foarte sărac după naţionalizare. Mama lui era o Mocioni, care cu demnitate accepta ajutorul ţăranilor. Dar ea apucat să plece în străinătate şi să moară acolo în jurul anilor 50. Pubi nu. A murit într-o haltă.

Peste ani profesorul a participat la constituirea unui ONG (Ariergarda), care are şi istorici ca membri, nu numai literaţi, şi care şi-a pus printre obiective şi educaţia patrimonială. Una dintre excursiile de o zi organizate în colaborare cu o firmă de turism a fost la conacele familiilor nobiliare de pe valea Mureşului.

Astfel am ajuns, într-o splendidă zi de noiembrie, mai întâi la Conop, satul Odvoş, unde, în mijlocul unui domeniu de aproape 600 de hectare de pădure şi teren arabil este un conac atestat de pe la 1650. Pe la 1750 a fost atacat de ţăranii răsculaţi, pe la 1800 a fost renovat şi i s-a redat stilul neoclasicist. A aprţinut baronilor Konopi, ultimul baron a murit la 1947, dar a înfiat un copil, pe Gheorghe Lenghyhel, căruia i-a transmis titlul de baron. A fost naţionalizat în 1948. A funcţionat ca tabără de copii. În 2007 Lenghyhel l-a primit înapoi şi probabil nu a avut bani să-l renoveze, astfel că acum este o ruină, atât el, cât şi centrala termică şi capela de mărimea unei biserici. Konopi nu a fost numai baron ci şi inginer agronom. A creat trei soiuri de grâu Odvoşi, care, zice-se, sunt strămoaşele celor mai bune soiuri de grâu europene. Una din doamnele din grup a scos originalul diplomei lui de agronom, pe care-l moştenise de la socrul său, împreună cu un alt document scris în maghiară, despre care nu ştia ce este. S-a dovedit a fi carnetul lui de student de la o facultate de drept.

Apoi am trecut pe lângă castelul de la Săvârşin, i-am aflat şi lui povestea, dar, bineînţeles, nu am putut intra. La 5 Km de Săvârşin este, în satul Căpâlnaş din comuna arădeană Birchiş, castelul zis „micul Trianon”, după forma sa. A fost construit de nobilul aromân Mocioni în trei ani, 1876-1879, în mijlocul unui domeniu de păduri de 86 de hectare. (Mocioneştii aveau mai multe castele în mai multe locuri.) Ultima moştenitoare, Ecaterina, s-a căsătorit cu contele ungur (Eugen) Jeno Teleki şi l-a avut pe acel Bubi sau Pubi de mai sus, de fapt tot Eugen. Conacul nu este o ruină pentru că, după naţionalizare, a fost transformat în preventoriu TBC pentru copii, iar din 1979 este spital de psihiatrie. Are 24 de camere şi vreo 60 de pacienţi. Urmaşii conţilor l-au revendicat şi l-au primit în anul 2007, an din care primesc 24 000 euro chirie anuală. L-au scos la vânzare pentru 1,1 milioane de euro, deşi ar face vreo 2 milioane. Pentru că este monument istoric de clasa A, cumpărătorii trebuie să ţină seama de multe lucruri. Împrejurimile sunt foarte frumoase: parc dendrologic curăţat, mormintele tatălui şi surorii lui Pubi care încă au candele aprinse. Ne-am putut plimba în el, în castel, sigur, nu am putut intra.

Ultimul „castel” vizitat a fost conacul Mocioni din satul Bulci, care şi acesta a fost spital şi acesta a fost revendicat şi acesta este în ruină. Castelul a fost cumpărat de la baronul Fechtig-Fechtenberg la 1858, renovat în stil neoclasicist, pe faţadă i-a fost adăugat blazonul familiei Mocioni de Foen, care este intact şi azi. Are acareturi multe, Antoniu Mocioni a construit şi o biserică şi o şcoală, avea şi o seră. Domeniul era de 7000 de hectare, restituite integral ultimului proprietar, urmaş al baronului Stârcea, copilul înfiat al lui Mocioni, care era mare maestru de vânătoare (cum fusese şi tatăl lui adoptiv) şi care fusese înainte secretarul particular al lui Carol al II-lea. De fapt de restituire s-ar fi ocupat un avocat, al cărui onorariu a fost de... 50%. Stârcea a murit în 1992 la Geneva, dar revendicarea de la primăria Arad, de care ţine ca fost spital, merge înainte. Astfel că acum conacul, care după naţionalizare a fost sediu GAS (gospodărie agricolă de stat pentru cine nu a trăit mai mult), apoi preventoriu TBC, este părăsit de mai mulţi ani. Ultima evaluare a fost de... 146 000 euro, din care s-au şi dus câteva zeci de mii prin degradare. Noi i-am dat târcoale prin parcul dendrologic care-l înconjoară şi unde bălăriile ne ajungeau la brâu, ne-am uitat înăuntru pe ferestrele sparte, am fost îndemnaţi să ne gândim că pe terasa acestui castel a fost hotărât evenimentul de la 23 August 1944 şi să ne imaginăm cum arăta conacul când veneau la vânătoare până şi regii. Eu am încercat să-mi închipui care era salonul în care tatăl meu şi un coleg, tineri ofiţeri campaţi la Lipova, au fost invitaţi într-o după masă să joace cu Mocioni şi fiul său bridge-ul de care erau cunoscuţi ca pasionaţi. „Aţi câştigat? ”, l-am întrebat eu plină de speranţă. „Ba am pierdut, erau foarte buni! ” M-am mai şi gândit în plus: dacă eu m-am hurducat pe drumuri aşa de mult cu un autocar modern, cum le-o fi fost vânătorilor şi soţiilor lor în rădvane şi în autoturismele timpului? Şi am plecat spre cimitirul din satul cu numai 50 de locuitori azi, unde erau mai multe morminte decât săteni. Cimitirul este în mare parte îngrijit. Doar fusese şi 1 noiembrie. În capăt era ridicat un monument unui colonel ungur care se refugiase aici după 1848. Când cei 13 generali au fost executaţi la Arad, colonelul Gall nu a suportat ideea că va avea aceeaşi soartă şi s-a otrăvit. Iar Stârcea i-a pus, după mulţi ani, piatra tombală. Acasă m-am documentat asupra celor 13 generali şi zău că am aflat lucruri noi.

De la cimitir am plecat pe malul Mureşului să vedem brodul, adică luntrea lată, care făcea trecerea pasagerilor, oameni sau vite, de pe un mal pe altul. Funcţionează încă, fără podar. Cine are treabă pe malul celălat, şi-l duce de unul singur. Aici am auzit nişte păreri în legătură cu denumirea: fiind vorba de brod şi nu de pod, cel care cerea un zlot în cântecul popular „Mă dusei să trec la Olt” ar fi trebuit să fie brodarul, nu podarul. Aşa că am recurs la dicţionar: brod, brud, brudă, brudină vin de la slavul „brodu”, care înseamnă vad. I se mai zice şi pod trecător/mişcător/umblător/plutitor, dubas sau bac. Numai compă n-am găsit, denumirea locală şi poate c-o veni de la italienescul cambiare: a schimba. Brodul are o pârghie care se mută în funcţie de cursul apei faţă de mal. Fiind legată de un cablu, firul apei pune luntrea în mişcare, până o aduce drept, pe malul celălalt. Am aflat şi o istorioară: pe timpul lui Mocioni era un podar pe nume Bela. Într-o zi este chemat de pe malul celălat să-şi facă treaba. A răspuns din casă: nu vin, acum mănânc. Strigat a adoua oară, a strigat şi el: poate să fie şi regele, nu vin, acum mănânc. Şi regele Mihai, care era cel care voia să treacă, a aşteptat să mănânce Bela.

În drumul nostru între conace am mai văzut şi muzeul din Lipova, din casa lui Sever Bocu, altă personalitate politică deosebită, alt destin dus la tragism de regimul nou instaurat. I se zice „Versailles în miniatură”, dar mi se pare pretenţios zis, chiar dacă are sală a oglinzilor, tapete din ţesături, parchete din lemn de trandafir cu intarsie, sobe de teracotă deosebite. Funcţionează şi drept casă de cultură şi muzeu de artă. Peste drum este bazarul turcesc din secolul XVI, care şi azi are tot magazine. Deci a funcţionat câteva secole neîntrerupt! Iar după turci nu a rămas nimic altceva. Cam nicăieri, cu toată ocupaţia de 164 de ani. Am citit mai demult că ei nu impuneau, acolo unde ocupau, religia şi modul de trai turceşti. Aşa că ne-au rămas câteva cuvinte şi... unele obiceiuri.

A fost o zi frumoasă, o zi interesantă, o zi plină. Unele doamne din grup puneau de-o „revoltă” că „nu se face nimic cu aceste clădiri, ce păcat că sunt folosite ca spitale, ar trebui să se facă ceva”. Te impresionează, da, că lucruri aşa de frumoase se duc pe apa sâmbetei, că oameni dotaţi ca Pubi Teleki nu şi-au mai găsit busola (deşi cred că şi-o pierduse înaintea instaurării minunăţiei de regim). Dar fiecare avem în familie poveşti de despuiere asemănătoare, păstrând proporţiile. Iar azi sunt nevoi mult mai mari decât a restaura nişte conace care acum nici măcar nu ne mai aparţin.

---
Impresii încărcate de Jimmy1 in 18.11.2018 14:32:47

Validat / Publicat: 18.11.18 19:12:51


  • Nu a fost singura vizită/vacanţa în ROMÂNIA.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Toate, mai puţin Delta
VIZUALIZĂRI: 245


NOTĂ: Părerile și recomandarile din articol aparțin integral autorului (Jimmy1); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

F.UTIL/F.BUN [900 PMA]  -  UTIL/BUN [450 PMA]   //   NU-MI PLACE [ -1 PMA]

PUNCTAJ CRT:: 1000 PMA (std) nota1  &  14850 PMA (din 17 voturi) nota2
 
  ECOURI la acest articol [păreri; întrebări/solicitări adresate autorului etc]

- webmasterX
[18.11.18 19:12:37]
» mesaj pers

   Excelent articol.

   Poate câteva fotografii atașate... l-ar „rotunji” și mai bine? :)

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
- Rodel
[18.11.18 20:53:36]
» mesaj pers

   Locuri care îmi sunt familiare. Pe Bubi l-am ”prins ”și eu cu ani în urmă. Dormea prin șanțuri și trăia din mila oamenilor.

   Am trecut Mureșul cu brodul, m-am plimbat prin grădina castelului din Căpâlnaș. Despre conacul din Odvoș am citit că ar fi fost cumpărat de o familie care intenționează să-l renoveze și să-l introducă în circuitul turistic. Muzeul din Lipova, cunoscut de localnici sub numele Casa lui Bocu, este, așa cum ai scris, nu numai muzeu, ci și sală de spectacole pentru diferite evenimente culturale. Sălile muzeului mi se par acum mai puțin interesante față de cum arătau și ce conțineau cu mai mulți ani în urmă. De la turcii care au stăpânit locurile au rămas până în zilele noastre acel bazar, „Sub Dughene” și o cișmea care captează izvorul de apă ce vine din deal, cișmea care este numită de lipoveni „ceșmă”.

   Interesantă excursie la obiectivele de pe Valea Mureșului și bine prezentată!

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
Puteți evalua ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
[punctaj crt ecou: 50 (pma.std) + 1350 PMA1 (din 5 voturi)]
- Mihai18
[18.11.18 21:23:58]
» mesaj pers

   Bună seara.

    Sunteți o bună naratoare. Inițial am citit doar începutul și constatând că reviewul este interesant, l-am citit tot.

    Conținutul său este o biografie a unor oameni de calitate, trecutul măreț al lor fiind ținut în întuneric de fosta orânduire socială din România anilor 1944-1989.

    Din expunere rezultă că aveți legături de rudenie cu aceste persoane de „ viță nobilă” Apreciez.

    Ați scris un review de calitate și din care am aflat

   lucruri noi.

    Vă mulțumesc.

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
Puteți evalua ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
[punctaj crt ecou: 50 (pma.std) + 300 PMA1 (din 1 voturi)]
- Dan&Ema
[18.11.18 23:13:35]
» mesaj pers

   @Jimmy1:

   Scrierea asta faina mi—a amintit cum treceam Oltul la Pausa cu bacul cand eram copil. Ma fascina.

   Bine si acum se traverseaza Dunarea cu bacul dar e altceva.

   Eu ma refer la platformele acelea mici plutitoare care treceau curent oamenii si vitele de pe un mal pe altul tinand piept curentului raului.

   Multumesc de amintirile pe care le-ai generat!

   Felicitari pentru articol!

   Numai bine! 😃

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
Puteți evalua ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
[punctaj crt ecou: 50 (pma.std) + 300 PMA1 (din 1 voturi)]
- crismis
[18.11.18 23:30:09]
» mesaj pers

   @Jimmy1: Wow! Sunt departe de locurile astea, de timpuri ce să mai zic?! Mi-ai făcut dor, o să scriu și eu despre o așa incursiune în istoria noastră recentă...

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
- Jimmy1
[23.11.18 09:33:34]
» mesaj pers

   @crismis: Şi eu, care sunt o împătimită a excursiilor externe, mă mir de ce locuri frumoase sunt la noi în ţară. De fapt ştiam asta din tinereţe, dar mă enervează drumurile proaste şi locurile prost administrate. În Lipova am mâncat într-o sală de mese din anii '60, la "cooperaţia de consum", dac-o mai fi aşa denumită, unde nu-ţi dădeai seama dacă e curat pentru că era întuneric. Unul din WC-uri avea în loc de uşă o draperie. Vechimea lor, rugina, lipsa de vopsea, te făceau să te înfiori şi să nu mai observi că de fapt era curat şi fără mirosuri. Masa, totuşi, compusă din două feluri, a fost bine gătită, destulă şi ieftină (22 lei).

   Am fost şi la Maria Radna am stat foarte puţin, de-aia nu am scris nimic. Dar refacerea pe fonduri europene este de senzaţie, mi-a adus aminte de Assisi şi de Montserrat.

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
Puteți evalua ecoul:   FOARTE BUN -- BUN -- NU-MI PLACE [-1]
[punctaj crt ecou: 50 (pma.std) + 300 PMA1 (din 1 voturi)]
- Jimmy1
[23.11.18 09:47:45]
» mesaj pers

   @Rodel: Mulţumesc.

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
- Jimmy1
[23.11.18 09:51:44]
» mesaj pers

   @Dan&Ema: Mulţumesc!

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]
- Jimmy1
[23.11.18 10:04:27]
» mesaj pers

   @Mihai18: Mulţumesc şi eu.

---

LINK AICI [click, apoi copiați adresa din browser]

SCRIE ECOU
Nu sunteți autentificat/ă, nu puteți scrie sau trimite ecouri

AVEȚI cont pe AFA? — vă puteți autentifica mai jos

UTILIZATOR
PAROLA

Dacă nu mai tineți minte numele sau parola - folosiți facilitatea "Recuperare date cont"

Nu aveți cont pe sait? — vă puteți crea rapid unul: click aici



---
1. PMA = Puncte Mulţumire-Apreciere = sistem de notare a contribuţiilor la informarea comunităţii. Vezi detalii aici
Alte impresii din această destinaţie:
 
POZE ATAȘATE ARTICOLULUI

Autorul nu a încărcat până în acest moment nicio fotografie care sa fie atașată acestui set de impresii

Vezi eventual "Alte fotografii din această destinație" (încarcate de alți utilizatori)







  CĂUTARE
Căutați un hotel, sau o stațiune sau un user? Tastați primele 4-5-6 litere mai jos și apăsați CAUTĂ DESTINAȚIE
Șir de căutare
Pentru a căuta orice altceva, în stilul în care căutaţi cu Google, folosiți căsuta de mai jos:
Căutare (text) în sait:

        [C] 2008-2019 AmFostAcolo.ro

[C] Copyright 2008-2019 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată

Website Security Test
pagină generată in 0.0917649269104 sec