3 în 1 sau Paradise Island Plus

TIPĂREȘTE

Mereu am fost atrasă de mirajul plimbărilor pe apă, de minicroaziere, de ideea de a petrece în mod plăcut şi vesel câteva ore în mijlocul mării, însă aceste planuri s-au concretizat foarte rar. Doar dorinţa nu este mereu şi suficientă atunci când problemele de sănătate pot afecta bucuria unei asemenea excursii, acesta fiind principalul motiv pentru care foarte rar m-am încumetat să plec în excursii pe apă, deşi mi-am dorit de mult mai multe ori.

La întâlnirea cu reprezentantul touroperatorului de la hotel din a doua zi după sosirea în Egipt am zâmbit la prezentarea făcută de acesta excursiei în Insula Paradisului, pe care a numit-o „Maldivele Egiptului”, convinsă fiind că exagerează pentru a-şi vinde mai bine excursiile, evident cele mai scumpe posibil, ştiam prea bine acest lucru. În Maldive nu am ajuns deşi visez de mulţi ani la această destinaţie, care, probabil, va rămâne doar un vis frumos pentru mine, însă am fost de două ori în Republica Dominicană şi am mers în excursie la Saona – o insulă superbă, greu de descris în cuvinte – astfel că o plajă cu nisip alb şi fin ca făina şi o mare de un albastru – turcoaz aproape ireal nu erau tocmai o noutate pentru mine. Cel mai tânăr cuplu din grupul de patru familii de români a ales imediat această excursie. Eu nu eram prea hotărâtă, alegând doar excursia la Cairo – principalul motiv al acestei prime vacanţe în Egipt. Spre sfârşitul primei săptămâni deja îmi făcusem planurile de excursii şi îmi numărasem banii =)). La întâlnirea cu ghidul din recepţie a apărut şi domnişoara de care vorbeam mai devreme şi mi-a povestit cât de încântată a fost de această insulă şi cum a anulat ea excursia la Luxor pentru a merge încă o dată în Insula Paradisului. Recunosc, entuziasmul sincer al tinerei a fost mai convingător pentru mine decât toată prezentarea oficială.

În ofertă erau mai multe excursii pe mare, fiecare tentantă în felul ei: „Insula Paradisului” – la 55 USD / adult şi 30 USD / copil, care includea două opriri la recifele de corali pentru înot cu mască şi tub, relaxare pe insulă şi masa de prânz la restaurantul de pe insulă, „Batiscaf” – la 40 USD / adult şi 20 USD / copil, impropriu denumită astfel :D, care includea o plimbare cu un vas având hublouri de sticlă în partea inferioară prin care putea fi admirată minunata lume subacvatică a Mării Roşii sau „Recifele de corali” – la 30 USD / adult şi 20 USD / copil, care includea două opriri pentru snorkeling la recifele de corali, oprire scurtă pe insulă şi masa de prânz pe vas în largul mării. Văzându-mă încă destul de indecisă, ghidul mi-a propus o excursie combinată, un fel de 3 în 1 =)), variantă care cuprindea câte puţin din toate cele trei de mai sus, iar pentru mine aceasta s-a dovedit alegerea perfectă.

Preţul nu a fost unul mic, dar ştiam acest lucru şi mi-am asumat preţul plătit, iar, în final, nu am regretat deloc, fiind chiar foarte mulţumită după o zi plină pe Marea Roşie. De la 85 USD de persoană adultă şi 40 USD de copil am negociat până la 60 USD de persoană, tot atât cât ne-a costat şi excursia la Luxor, dar a meritat banii.

Excursia „Paradise Island Plus” a cuprins o plimbare cu vaporaşul cu fund de sticlă care ne-a oferit ocazia unei incursiuni în minunata lume a adâncurilor, o oprire pentru snorkeling la un recif de corali aflat în larg şi câteva ore de relaxare pe Insula Paradisului, cu masa de prânz la restaurantul de pe insulă inclusă în preţ.

În ziua stabilită, la ora 07.55 dimineaţa, imediat după micul dejun, am fost preluaţi din faţa hotelului de către un microbuz al agenţiei, am mai oprit şi la alte câteva hoteluri pentru preluarea altor turişti, până când toate locurile au fost ocupate. Pe drum, ghidul ne-a întrebat pe fiecare şi şi-a notat ce număr purtăm la încălţăminte, pentru o repatizare mai rapidă a labelor de înot.

Şi de această dată ghidajul în limba engleză promis înainte de a plăti a fost la fel de sublim, dar inexistent :D ca şi în cazul excursiei la Acvariul din Hurghada şi la Oraşul de Nisip, dar, sincer, nu a fost nicio problemă, utilitatea ghidului, mai mult un însoţitor de grup, în acest gen de excursii fiind minimă.

Am coborât din microbuz în dreptul unei plaje numite Orange Beach, l-am urmat pe ghid care ne-a indicat vasul pe care să ne urcăm şi la scurt timp am pornit în larg. Prima parte a plimbării pe mare am stat în salonul vasului, dotat cu banchete şi măsuţe, admirând marea şi pescăruşii care ne însoţeau. Când a ajuns în locurile dinainte ştiute, căpitanul a redus mult viteza de deplasare iar noi am fost invitaţi să coborâm la un nivel mai jos decât puntea, pe fundul vasului care avea pereţi de sticlă. M-a deranjat mirosul puternic de benzină, dar am avut mare noroc cu aparatele de aer condiţionat foarte eficiente care au mai împrăştiat mirosul şi ne-au creat un ambient plăcut, răcoros, suportabil chiar şi pentru mine.

Ne-am aşezat pe nişte scăunele în dreptul hublourilor largi şi ne-am pregătit aparatele foto / telefoanele pentru spectacolul care urma să înceapă. Treceam încet pe lângă recifele de corali, iar peşti de toate dimensiunile şi culorile treceau prin faţa noastră. Senzaţia trăită a fost una extraordinară. Parcă ne aflam într-un imens acvariu în mijlocul mării.

Aceasta a fost aşa numita plimbare cu „batiscaful” cum îi spuneau ei, denumirea fiind totuşi improprie. Batiscaf înseamnă altceva din câte ştiam eu şi din ceea ce se precizează în dicţionare. Noi ne-am plimbat cu un vas, chiar vechi tare, care avea hublouri mari de sticlă în partea sa inferioară, însă acest amănunt nu a afectat în niciun fel bucuria excursiei. Alta ar fi fost experienţa într-un batiscaf adevărat, mult mai palpitantă, dar pentru noi a fost ok şi atât.

Recomand oricui o plimbare cu vaporaşul cu fund de sticlă, dar mai ales celor care nu ştiu să înoate sau se tem să bage capul sub apă. Vor descoperi o altă lume, fascinantă, incredibilă.

Ne-am întors la acelaşi ponton de la care am plecat, am coborât de pe vas şi ne-am îndreptat spre centrul de închiriere de echipament pentru snorkeling aflat în apropiere. Fiecare turist interesat putea primi gratuit, pe bază de semnătură pe un tabel, ochelari, tub şi labe pentru înot. Cei mai mulţi au ales un set complet. Nu ştiu ce să zic, poate am eu idei mai ciudate, dar nu mi s-ar părea deloc igienic să folosesc acelaşi tub pe care l-au băgat în gură mulţi alţii înaintea mea, însă ceilalţi din grup nu şi-au făcut asemenea probleme. Eu nu am luat decât labe de înot, preferând să folosesc propria mască de scuba, achiziţionată de la Decathlon înaintea plecării în Egipt. Aceasta este mult mai practică decât varianta ochelari + tub, deoarece permite respiraţia normală pe nas şi nu pe gură, nu se abureşte şi nici nu pătrunde apa în mască, dacă a fost aleasă măsura potrivită pentru capul fiecăruia. Eu aveam şi propriile labe de înot, roz pentru a se asorta cu masca, dar nu prea le-am folosit, nereuşind să mă obişnuiesc să înot cu ele, iar în excursie nu le-am mai luat, nedorind să le mai car şi pe alea pe lângă mască, apă şi prosoape de plajă. De fapt nu am folosit nici labele închiriate decât o singură dată. Erau prea mari şi prea grele, a fost un adevărat chin să cobor şi să urc pe vas cu ele în picioare, iar la smorkeling nu aveam nevoie să înot mult mai repede decât o făceam şi singură.

După distribuirea echipamentului, ne-am îndreptat din nou spre ponton unde ne-am urcat pe un alt vaporaş, Paradise se numea, ceva mai nou decât cel dinainte, şi am pornit spre Insula Paradisului.

Înainte de a ajunge pe insulă, ne-am oprit în larg lângă un recif de corali pentru baie în mare şi/sau snorkeling, după dorinţa şi putinţa fiecăruia. Turiştii au fost ajutaţi să se echipeze, am fost instruiţi sumar despre cum aveau să decurgă lucrurile, cei care nu ştiau să înoate sau erau mai precauţi din fire au primit veste de salvare, apoi grupul a fost împărţit în două, fiecare subgrup era asistat şi supravegheat de un instructor şi am intrat în mare. Fotografii au intrat împreună cu noi şi au filmat nonstop sub apă pentru ca mai târziu să ne ofere spre cumpărare filmările împreună cu toate pozele din această excursie. Habar nu am cum au ieşit acele poze şi filmări profesionale şi nici cât costau, pentru că eu dormeam când au umblat pe vas să le vândă şi fotograful a avut decenţa să nu mă deranjeze.

Pentru a face totul mai atractiv pentru noi, instructorii au trişat puţin oferind mâncare peştilor care veneau în număr foarte mare „la masă”. Din păcate, în acelaşi loc acostau şi alte vaporaşe pline cu turişti, astfel că în apă era o aglomeraţie de nedescris.

Am intrat cu masca şi cu propriul aparat de fotografiat, în fine, de fapt împrumutat :D (mulţumesc Zozo, mulţumesc Dragoş:*), mi-a plăcut ceea ce am văzut, mai ales când peştii dădeau năvală la mâncare, dar filmuleţele mele au fost slăbuţe, pline de picioarele şi corpurile celorlalţi participanţi. Apa avea o adâncime de câţiva metri, era mai adâncă decât la noi la hotel, claritatea apei era deosebită, dar, sincer, deşi ne aflam în largul mării, am văzut mai puţini peşti şi mai puţin variaţi ca în locul în care făceam zilnic snorkeling intrând de pe pontonul hotelului. Aglomeraţia foarte mare din apă pe mine m-a deranjat, făcându-mă să mă întreb ce caut eu acolo când aveam la dispoziţie o „piscină naturală” mult mai frumoasă la hotel.

Per total, oprirea pentru snorkeling a fost o experienţă OK, dar nicidecum una WoW. Din nou, aşteptările mele au fost prea mari. Plecasem de la premisa că în larg trebuie să fie totul mult mai frumos şi mai interesant decât în apropierea ţărmului pe plaja hotelului. Premisa s-a dovedit corectă în cazul altor turişti cazaţi la alte hoteluri din zonă, dar nu şi în cazul nostru care eram fericiţii beneficiari ai unui recif minunat la hotelul ales.

După snorkeling şi bălăceală ne-am urcat înapoi pe vas, am făcut un duş pentru a da sarea jos de pe noi şi ne-am continuat drumul spre Insula Paradisului, deja vizibilă la orizont. Pe toată durata plimbării cu vaporul am beneficiat gratuit şi nelimitat de apă, sucuri din gama Coca Cola, ceai şi cafea instant.

Pe măsură ce ne aproapiam de insulă, marea îşi schimba culoarea într-o succesiune de nuanţe de la albastru închis spre un turcoaz superb. Pescăruşii în zbor ne-au ţinut companie. Vaporul a acostat la o oarecare distanţă de ţărm, fiind transbordaţi în două bărci cu motor care ne-au dus la mal.

Şi am ajuns şi în „Maldive”, Maldivele din Egipt, desigur :D. „Paradise” este denumirea unei părţi a Insulei Giftun, aflată în apropiere de Hurghada. Nu voi menţiona informaţii gen lungime, lăţime, kilometri pătraţi, dar voi posta câteva fotografii cu poziţionarea pe hartă indicată de GPS-ul de pe telefon pentru a vă face o idee.

Plaja este absolut fabuloasă, iar marea este incredibilă. Am avut câteva ore la dispoziţie pentru relaxare pe această insulă minunată, unde ne-am simţit aproape ca în paradis. Culoarea mării şi nisipul fin şi aproape alb de pe plajă m-au făcut să-mi amintesc cu drag de Insula Saona din Marea Caraibilor, destul de asemănătoare într-o oarecare măsură, însă aici mi-au lipsit palmierii cocoşaţi şi nucile de cocos, dar acest lucru nu m-a făcut să mă bucur mai puţin de timpul petrecut pe insulă.

Ne-a fost indicat şirul de umbrele destinat grupului nostru. Totul era organizat, nu te puteai aşeza unde voiai. Umbrelele, vitale având în vedere căldura de afară şi soarele arzător, erau destul de joase şi acoperite cu frunze uscate de palmier. Nu am avut şezlonguri, ci doar nişte rogojini peste care ne-am întins prosoapele de plajă luate de la hotel. A fost perfect aşa. Au urmat mai multe reprize de bălăceală într-o mare foarte caldă şi foarte curată.

Intrarea în mare era foarte lină şi numai cu nisip fin. Aici am remarcat marele plus faţă de plaja hotelului la care eram cazaţi şi unde nu puteam intra în mare decât de pe ponton, un ponton foarte lung, şi direct în apă destul de adâncă în anumite momente ale zile, intrarea directă în mare fiind dificilă din cauza apei foarte mici şi a coralului mort. Ne-am simţit extraordinar. Nici nu ştiu când a trecut timpul şi ghidul ne-a invitat la restaurant unde am luat masa de prânz, inclusă în preţul excursiei.

Restaurantul era o terasă, curată, cu acoperiş de stuf, iar prânzul a fost în regim bufet suedez. Nu-mi era foarte foame, dar nici nu aveam prea multe variante de ales, dintre peşte, două feluri de carne, ceva legume, câteva salate, câteva feluri de fructe. Mult sub nivelul mâncării de la noi de la hotel, dar suficient pentru a-ţi astâmpăra foamea. Ne-au oferit gratuit nişte suc, prea dulce pentru gustul meu, dar măcar era rece şi câte o sticlă de apă plată rece. După ce am mâncat aveam de ales între un cocktail răcoritor la barul de pe insulă unde au ţinut şi un mic spectacol cu dansatoare din buric, o narghilea la cafeneaua alăturată sau încă o baie în mare. Noi am ales să ne bălăcim. Spectacole de acest gen văzusem destule şi în Egipt, dar şi prin alte ţări, cocktailuri aveam şi la hotel şi narghilea aveam şi acasă, dar acea mare superbă era unică.

Am mai făcut noi o baie şi încă una, am mai inspectat imprejurimile, am mai stat la umbră şi ghidul a dat semnalul de plecare. Trist moment. Totul era atât de frumos încât nu ne venea să mai plecăm.

Multe agenţii organizează excursii pe această insulă minunată, la preţuri negociabile, dar destul de diferite. Un amănunt important este faptul că doar unele agenţii au acces la această plajă cu umbrele din frunze de palmier, delimitată de restul plajei şi păzită cu stricteţe. Alte vaporaşe aduceau turişti pe insulă şi îi lăsau pe plajă în plin soare. Nu faptul că îşi întindeau prosopul direct pe nisip era problema, ci lipsa unei umbrele de plajă, de neconceput pentru mine, soarele fiind mult prea puternic, încât nicio pălărie de soare şi nicio cremă de protecţie cu factor oricât de ridicat nu te puteau proteja suficient, astfel că o insolaţie era iminentă sau chiar mai rău. Alegerea unor excursii foarte ieftine comportă şi unele riscuri. Eu nu am vrut să risc.

Cu aceleaşi bărci cu motor ca la venire am fost transbordaţi înapoi pe vasul Paradise cu care am plecat înapoi spre Hurghada. A urmat o nouă minicroazieră care a durat aproximativ patruzeci şi cinci de minute, la fel însoţiţi de pescăruşi în zbor. Eu delfini nu am văzut, deşi ghidul zicea că am putea întâlni pe drum. Cei mai mulţi turişti au urcat pe puntea superioară a vasului şi au continuat distracţia. Eu am profitat de linişte şi am adormit în zona interioară, pentru că din cauza valurilor nu mă simţeam bine.

Am debarcat pe o altă plajă decât cea de pe care plecasem, am predat echipamentul închiriat şi ne-am îndreptat spre microbuze. Aici a fost o sincopă în organizare, în sensul că nu ne aştepta nimeni, ghidul a trebuit să dea, nervos, câteva telefoane şi la scurt timp au apărut câteva microbuze în care ne-a plasat pe fiecare în funcţie de hotelul la care trebuia să ajungem. Am respirat uşurată: de această dată scăpasem de repriza obligatorie de shopping impus :D.

După aproape unsprezece ore de la plecare ajungeam înapoi la hotel, având timp suficient pentru a face un duş, a ne schimba hainele şi a merge la cină. Eram obosită, dar fericită după o zi plină petrecută pe mare.

Această excursie mi-a plăcut cel mai mult dintre cele patru făcute în această primă vacanţă în Egipt. Culmea este că am avut cele mai mari reţineri în a o alege, de teama răului de mare, pe care l-am resimţit doar la întoarcere. Toate cele trei părţi au fost frumoase în felul lor, din toate am rămas cu amintiri deosebite, dar mie cel mai mult mi-a plăcut relaxarea pe Insula Paradisului.

Cu speranţa că fotografiile ataşate vă vor convinge mai mult decât am reuşit eu în cuvinte, recomand călduros această excursie pentru că MERITĂ!

---

VIZUALIZĂRI: 7109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI