Nikopol - orășelul istoric de la Dunăre

TIPĂREȘTE

În urmă cu un an, vizitând orașe românești de la Dunăre, am făcut un Popas la Turnu Măgurele. Încercând să găsim situl arheologic cu rămășițele unei fortificații datând din sec. XIV - singura fortificație de la nord de Dunăre ridicată de Mircea cel Bătrân, ocupată de turci, dar peste care ulterior nu s-a suprapus o nouă așezare - am ajuns în port. La o masă de pește la Restaurant Briza Dunării, priveam de pe terasă malul drept al fluviului și tărâmul bulgăresc cu orășelul Nikopol. Un monument alb situat pe înălțimea unui deal, îmi atrăgea obsesiv privirea. Știam că Nikopol - Nicopole în versiunea românească - ocupă un loc important în istoria acestor locuri, de aceea am tot sperat că într-o zi se va ivi ocazia de a ajunge și acolo. Ocazia s-a ivit în această toamnă, mai curând decât nădăjduiam eu.

În ultimul nostru periplu bulgăresc, poposind două nopți la Plevna, la Studio Pleven Center, am vizitat orașul și cele mai importante obiective ale sale, dar am și făcut o deplasare de câteva ore la Nikopol.

Ieșind din Plevna, trecând din nou pe lângă Grivița - sătucul cu Mausoleul Eroilor Români - am luat calea spre nord. Am lăsat în urmă alte câteva localități și după 58 km iată-ne la malul Dunării, față în față cu România. Până să ajungem în centrul orașului, o bună bucată de drum urmăm cursul fluviului, în aval. Un lung șir de camioane mari, așezate ordonat, așteptând să le vină rândul la îmbarcare, ne-a înștiințat că am ajuns la Nikopol-ferry. Portul este - cred - cel mai animat loc din oraș. Cel puțin așa mi s-a părut mie în ziua când am trecut noi pe acolo. Când are ce transporta, ferry-boatul care face legătura între Turnul Măgurele și Nikopol operează într-un "du-te vino" continuu. Nici 10 minute nu-ți trebuie pentru a ajunge din România în Bulgaria sau invers. Dar, nu pentru ferry-boat am venit noi în Nikopol. Trebuia să găsim monumentul alb din deal, cel pe care îl văzuserăm în urmă cu un an de pe malul românesc al Dunării. Pentru că nici un sistem de navigare pe care îl aveam la dispoziție nu ne semnala Monumentul Victoriei din Nikopol, am recurs la metoda învechită, dar practicată încă la scară largă, aceea de a întreba localnicii.

Am lăsat mașina într-o parcare, lângă unul dintre podurile peste râul Osam, în fața unei clădiri ruinate, dar frumoasă cândva și - în timp ce eu furam câte o imagine când cu partea părăginită a orașului, când cu cea nouă, viu colorată - soțul meu a intrat în primul magazin pentru a cere informații. Eram foarte aproape de Gold Hotel, cred că singurul hotel din oraș, undeva pe strada Smolyanovi, paralelă cu artera principală a orașului.

Discuția purtată în magazin este după părerea mea ilustrativă pentru situațiile când ești rătăcit într-un oraș străin, neobișnuit cu turiștii. Vânzătoarea nu știa boabă de engleză, noi nu știam boabă de bulgară. Apare o doamnă în vârstă care înțelegea engleza noastră, dar habar nu avea despre Monumentul Victoriei pe care îl căutam noi. Curând sosește și o tânără. Ca orice tânăr din ziua de azi, avea telefonul în mână. Butonează rapid, discută puțin cu doamnele de față, după care vânzătoarea - bună cunoscătoare a locurilor - pornește a turui în bulgărește. Cumpărătoarea vârstnică, amabilă și calmă, ne traduce esențialul. Pentru a ajunge la Monumentul Victoriei din Nikopol va trebui să traversăm râul pe podul de piatră (plin de gropi, dar încă trainic) și să ne aventurăm, în urcuș, pe drumul șerpuit, îngust și pavat cu piatră cubică.

Situat la 4 km de gura de vărsare a râului Osam, întinzându-se la poalele dealurilor abrupte de lângă Dunăre și în zona îngustă de la malul fluviului, Nikopol nu este un oraș mare. Abia dacă atinge 4000 de locuitori.

Nikopol este un orașel-port, ferry-boatul care îl leagă - din 2010 - de orașul românesc Turnu Măgurele stimulând dezvoltarea locală. Au fost deschise noi restaurante și s-a construit primul hotel din oraș. Vizitatorii sosiți pe calea apei la Nikopol, se pot deplasa cu autobuzul până la Plevna - oraș istoric, cu multe obiective turistice demne de a fi vizitate.

Am citit că cel de-al cincilea cel mai mare parc natural din Bulgaria, Parcul Natural Persina, se află parțial în Nikopol. Parcul Natural Persina este singurul parc natural bulgar situat pe fluviul Dunărea, cu insule și cu mlaștini care adăpostesc numeroase specii de păsări, plante și animale.

Nikopol este înfrățit cu orașul Zimnicea din România, nu și cu Turnu Măgurele - orașul de peste fluviu, așa cum m-aș fi așteptat. Am aflat însă că există planuri de dezvoltare a programului comun de turism cultural care cuprinde orașele Nikopol și Turnu Măgurele. Se spune că spre deosebire de Turnu Măgurele, Nikopol are o infrastructură turistică mai slab dezvoltată. Probabil că specialișii știu mai bine, mie - ca turist care le-a vizitat pe ambele - mi s-au părut cam tot pe aolo. Dacă ajungeți în Nikopol nu trebuie să aveți mari așteptări turistice. Totuși, cu răbdare și timp disponibil, veți descoperi câteva atracții.

Monumentul Victoriei din Nikopol este cel pentru care veniserăm la Nikopol și deci îl voi menționa primul. Mai întâi trebuie să spun că privindu-l în urmă cu un an de pe malul românesc, din Turnu Măgurele, nu știam ce monument este. Nici documentările ulterioare nu m-au lămurit. Abia la fața locului, după ce am urcat dealul de deasupra orașului, descifrând cu greutate cele două inscripții, am înțeles că monumentul a fost înălțat în 1906 în memoria ostașilor rusi căzuți în luptele din 3-4 iulie 1877. De lângă monument se deschid privirii frumoase imagini asupra Dunării, a orașului de jos - Nikopol, dar și a orașului de peste fluviu - Turnu Măgurele.

Dacă nu doriți să vă aventurați pe drumul șerpuit și foarte îngust (ne-am rugat Domnului să nu apară o mașină din sens opus), dacă ați ajuns la Nikopol, vă puțeți plimba prin oraș.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" situată mai jos de Gold Hotel, a fost construită în 1840, este funcțională, iar dacă veți intra pentru câteva momente, veți remarca decorațiunile și icoanele viu colorate, pictate la un an de la finalizarea construcției. În 1927, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost declarată monument cultural de importanță națională, iar în 1976 a fost declarată monument de arhitectură și artă de importanță locală. Aproape de Biserica "Adormirea Maicii Domnului" veți descoperi Fântâna Eliya o rămășiță din perioada antică, o fântână construită în memoria soției unui demnitar roman. Piatra comemorativă cu epitaf care exprimă durerea soțului supraviețuitor, se spune că datează din sec. II (perioada 160-181 d. H.).

Casa Smolyanovi un exemplu de arhitectură bulgară este în același timp un muzeu. Această casă a oferit refugiu și adăpost lui Vasil Levsky - "Apostolul Libertății" pentru Bulgaria.

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție și dacă vă plac astfel de aventuri, căutați Biserica "Sfântul Ștefan". Este un lăcaș săpat în stâncă, la 1 km est de oraș. Aflasem despre ea mai înainte de a ajunge la Nikopol, știam și că în 2003 a fost declarată monument și că face parte dintr-un complex de rămășițe ale unor lăcașuri de cult datând din sec. X-XI. Se spune că Sf. Apostol Andrei cel Întâi Chemat a slujit în această biserică înainte de a ajunge în zona Mării Negre.

Dacă regret ceva în urma vizitei noastre la Nikopol? Da, regret faptul că nu am avut mai mult timp, că jumătatea de zi pe care o alocaserăm inițial nu ne-a ajuns pentru a urca la Ruinele cetății medievale. Doamnele cu care încropiserăm cu greu un dialog în magazin, ne-au spus că nu este nimic de văzut acolo. Bănuiam că doar faptul că sezonul turistic era deja încheiat, nici un ghid nemaifiind pe acolo, le-au făcut să spună asta. Întâlniserăm situații asemănătoare în plimbările noastre prin Bulgaria din luna martie a acestui an, la Cetatea Abritus și la Cap Kaliakra. Cu toate acestea am fi făcut un drum până acolo, dacă ceasul nu ne indica faptul că timpul înaintase deja foarte mult.

Cetatea Nikopol situată pe un deal, la capătul vestic al orașului, a fost construită inițial de romani ca fortificație de hotar. Așezarea fondată pe la anul 169 în jurul acestei cetăți, mult mai târziu, sub bizantini (în 1059), va căpăta numele Nicopolis. În ultimii ani ai celui de-al doilea Țarat Bulgar, când a părăsit Târnovo, Ivan Shishman - ultimul țar din perioada premergătoare ocupației otomane - și-a mutat reședința în Cetatea Nikopol. Scrierile vremii spun că țarul nu avea o "cetate mai bună și mai fortificată" decât Nikopol. Timp de doi ani, până în 1395 când cetatea a fost cucerită de turci, iar ultimul țar a fost capturat, Nikopol a fost capitala Bulgariei.

Din păcate, în cadrul scurtei noastre vizite, n-am putut vedea cetatea decât din oraș, de la mare depărtare. Pentru valoarea sa istorică, pentru artefactele care încă se mai păstrează din vremea ocupației romane, otomane sau din timpul celui de-al Doilea Țarat Bulgar, Cetatea Nikopol - declarată monument cultural în 1965 - rămâne pe lista opțiunilor noastre turistice.

Biserica "Sf. Petru și Pavel" - ruinată, cu pronaosul prăbușit - situată în partea de nord-est a cetății medievale, datează din sec. XIII-XIV, din timpul celui de-al Doilea Țarat Bulgar, când Nikopol era un important centru administrativ și cultural în zonă. Dacă ajungeți la Cetatea Nikopol, căutați din priviri și Biserica "Sf. Petru și Pavel", acest edificiu inclus în 1927 pe lista monumentelor culturale de importanță națională din Bulgaria. Stilul construcției este foarte asemănător cu cel al vechilor biserici de la Veliko Târnovo și Nessebar, blocurile de piatră brută alternând cu rândurile de cărămidă roșie.

Nikopol - Nicopole sau Nicopolis - rămâne în istorie ca fiind locul Bătăliei de la Nicopole, din 25 septembrie 1396.

Cucerirea aproape în întregime a Peninsulei Balcanice în a doua jumătate a sec. XIV şi intenţiile expansioniste ale otomanilor au determinat pe Sigismund al Ungariei să mobilizeze principii occidentali - sub steagul Papalităţii - pentru a opri înaintarea musulmanilor şi a-i alunga din Balcani. În primăvara anului 1396, la chemarea regelui maghiar şi a Papei au sosit cavaleri din Franţa, Germania, Italia şi Anglia. Trupelor din Ungaria şi din Transilvania li s-a alăturat ulterior și domnul Țării Românești - Mircea cel Bătrân. Armatele creștine au trecut Dunărea pe la Orşova, au ocupat Vidinul şi Rahova şi au început asediul cetăţii Nicopole. Lupta s-a dat la 25 septembrie 1396 și a fost un dezastru pentru cruciați. Cu armuri grele, cu mobilitate redusă pe teren accidentat, oastea creștină nu a rezistat atacurilor cavaleriei uşoare şi a pedestrimii turcești.

Înfrângerea de la Nicopole a însemnat sfârșitul epocii armurilor grele și a descurajat pentru multă vreme încercările creștinilor de a-şi uni forțele pentru alungarea turcilor din Europa, Ungaria și Țările Române rămânând să ducă singure tot greul luptei cu otomanii care își întinseseră imperiul până la Dunăre. După victoria de la Nicopole, Bayezid a desfiinţat țaratul bulgar şi a transformat cetăţile de pe malul drept al fluviului în puncte de plecare în expediții de pradă în nordul Dunării.

Am încercat să descriu cât mai pe scurt evenimentele din 1396 pentru că mi s-a părut important în prezentarea orașului Nikopol. 1396 a însemnat începutul unei perioade de aproape 500 de ani de dominație otomană în Bulgaria și de aproape tot atâția de hărțuire a țărilor de pe malul stâng al Dunării.

---

VIZUALIZĂRI: 4624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI