Basic cu vedere la mare

TIPĂREȘTE

Așa cum vă spuneam în reviewul anterior vezi impresii, în drum spre insula Corfu am decis să facem o oprire de tranzit la Igoumenitsa, urmând să luăm feribotul către Lefkimmi în dimineața următoare.

Am rezervat o cameră pe booking la Eleutheria Rooms (se pronunță ”elefteria”, după cum ne-a explicat gazda noastră), o pensiune modestă, fără pretenții, adică exact ceea ce căutam pentru o singură noapte.

În luarea deciziei m-au convins scorul pe booking de 8,4, prețul de 32 euro/noapte și poziția excelentă, pe strada Xanthou la numărul 6, practic la intersecția cu strada principală (șoseaua E92), de care o desparte, așa cum am constatat la fața locului, doar o mică grădină și un teren viran. Terminalul Corfu se află la cca. 100 m distanță. Nu că ar fi contat prea mult, Igoumenitsa fiind un oraș mic, dar așa am putut vizita mergând pe jos locul de îmbarcare în după-amiaza sosirii, ca nu cumva să bâjbâim în dimineața următoare și să ratăm, Doamne ferește, feribotul.

De nimerit am nimerit fără probleme, n-a trebuit decât să cotim la dreapta de pe șoseaua care străbate Igoumenitsa de la un capăt la altul, și imediat am zărit firma Eleutheria Rooms. Am parcat în spatele clădirii, lângă o construcție din aluminiu și sticlă - probabil un sediu de bancă.

Din exterior pensiunea nu arată prea bine, chiar m-au îngrijorat un pic zidurile coșcovite și m-am gândit că am nimerit peste cine știe ce speluncă. :( Dar n-a fost cazul.

”Recepția”, recte o cămăruță cu un birouaș pe care trona un monitor model antic, se află la parter, în capătul unei alei. Prezența ne-a fost semnalată de o cățelușă lătrătoare pe care am aflat că o cheamă Peni (sau Penny?), prescurtare de la Penelopa, soața iubitoare a lui Odiseu. Iată cum mitologia prinde viață! :)

În întâmpinare ne-a ieșit o tânără cu puțin trecută de 20 de ani, care ne-a verificat în Excel și ne-a luat banii (evident, fără a ne elibera chitanță, dar nici n-am cerut, așa că n-am de ce să mă plâng), după care ne-a condus spre camera rezervată, a mai făcut un pic de conversație cu noi în engleză, ne-a spus să lăsăm a doua zi cheia în ușă și a dispărut. Nu le-am mai văzut nici pe ea, nici pe Peni (Penny?) și mi-a părut rău că nu am avut prezența de spirit de o fotografia - pe ea, pe cățelușă, desigur :) - la sosire.

Camera noastră se afla la primul din cele două etaje ale pensiunii, în capătul culoarului. A fost o încăpere mică, în jur de 12 mp, cu mult mobilier cam învechit, dar funcțional, care fusese înghesuit cu succes înăuntru. Cuprindea două paturi lipite, cu saltele și perne bune, o noptieră cu veioză (a doua n-ar mai fi încăput), un birou mic cu scaun și oglindă, un suport de bagaje, un dulap cu o ușă și frigiderul, deasupra căruia, pe perete, era montat televizorul cu ecran plat, pe care nici măcar Adrian, fan declarat, n-a apucat să-l deschidă - așa cum face oriunde poposim, cu unicul scop de mă scoate pe mine din sărite :( -, din grabă să plecăm la Drepano Beach.

Gazdele adăugaseră și un touch personal, împânzind camera (și holul) cu tablouașe kitsch care, trebuie să recunosc, mai înveseleau totuși atmosfera.

Baia, și ea de mici dimensiuni, cum altfel?, era dotată cu vas de toaletă, chiuvetă și duș cu scurgere directă, dar surprinzător de eficientă, în podea. Drept consumabile am primit un sul de hârtie igienică și gel de duș. Exista și uscător de păr, pe care l-am lăsat acolo unde l-am găsit, pe suportul de bagaje.

Adaug că am apreciat curățenia și că prosoapele erau pufoase iar lenjeria de pat imaculată.

Stând foarte puțin în cameră, nu am avut timp să testăm nici aerul condiționat și nici internetul, dar am folosit frigiderul, în care am îndesat o sticlă cu apă din care ne-am preparat a doua zi dimineața câte un ness cu care ne-am delectat pe terasă.

Și dacă am pomenit de terasă, trebuie să vă spun că ea se întindea pe întreg palierul, fără despărțitoare între camere, ceea ce nu ne-a deranjat căci nu am avut vecini. Seara a fost foarte plăcut să admirăm, la întoarcerea de la cina luată în oraș, apusul de soare magnific. Numai pentru asta și Eleutheria și-a meritat banii! :*

Priveliștea mării și portului era neobturată, pensiunea având în față o grădină de legume semicultivată și un teren viran iar în dreapta un alt corp de clădire care era parțial folosit de gazde. Ne-am așezat pe cele două scaune de fier, nu foarte comode, din păcate, iar eu am profitat de scrumiera așezată pe măsuța rotundă și m-am dedat cu deliciu singurului meu viciu (hai că rimează :) ), cu ochii spre mare și gândul la plaja și băile care ne așteptau în Corfu.

Dar despre toate acestea, despre satul-stațiune care ne-a găzduit în insulă și excursiile făcute, în reviewurile următoare. Deocamdată închei prin a recomanda Eleutheria Rooms călătorilor nepretențioși care poposesc, din varii motive, pentru o noapte sau mai multe, în Igoumenitsa.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1929 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI