Cind in apa... cind in barca — Rafting in Nepal

TIPĂREȘTE

Urmeaza sa va povestesc despre rafting. Sau credeati ca m-am cumintit... ;)

Dupa ce am coborit din cer si n-am dat cu fundul de pamint, am mers frumos pe chiciorusele noastre pina la masina cu magnificii care ne-a dus rapid la agentia de unde ne-au imbarcat cu citeva ore inainte. Cred ca maxim 2 ore a durat totul. Noi ne ducem la Rami, si el ne promite ca ne va lua CD-urile cu poze si filme din inaltul cerului. Il vad pe Rami ca bate din palme si zice " Sinteti pregatiti de rafting? Am facut ceva schimbari in program asa ca o sa vina o masina sa va preia imediat. "

E bine... ca ma tine dintr-una in alta... pentru cei care nu stiti, mi-e frica de apa muuuult mai mult decit de inaltime. Dar, repet, tot Butterfly m-a vindecat si de asta. Mi-a zis ca daca nu ma dau sint cea mai proasta din lume!!! Nu chiar cu cuvintele astea, dar acelasi sens.

Cum doamna romanca de fusese inaintea noastra la Rami, imi povestise ca raftingul ei a fost mai mult chinuitor decit placut, datorita drumului facut pina la riu si inapoi (vreo 6-7 ore de mers cu autobuzul), ghidul nostru a decis sa schimbe compania/agentia de rafting, sa ne iau una care era mai aproape chiar daca era mai scumpa. A platit el diferenta pentru ca voia ca turistii lui sa fie cei mai multumiti. In scurt timp a sosit o masina care ne-a luat si ne-a dus vreo 15-20 km mai in avalul riului SETI, riu care curgea prin Pokhara. Pe drumul care serpuia pe malul apei, am intilnit tot felul de imagini pe care le-am fotografiat, cu momente de viata ale nepalezilor. Femei care sapau in apa si luau pietris. Barbati care faceau un fel de caramizi, femei care spalau pietre sau care se odihneau pe bolovani... Case mici, case mai rasarite... si copii/ Copii frumosi si curatei.

Cind ne-a lasat pe mal, in zare se vedeau citeva persoane intr-o barcarosie... cind in barca... cind rasturnati... Frumoooos! imi placeee! Ajung aia linga noi, uzi leoarca... se dezbraca de veste... isi storc chilotii, slipii sau ce or fi avind pe ei si se urca in masina lor. noi le luam barca si mergem mai departe. Dupa vreo citiva chilometri ne lasa pe prindus. E rindul nostru pentru instructaj. Ne punem castile, ne legam vestele si aud comanda ca TOATE lucrurile ramin in masina! fara camere, fara telefoane, fara nimic! Maaa, si poze... mama ma-tii!!!??? Lasa, ca o sa faca salvariul! ca daca era mare era salvamar! Un pispirel de baiat cu un caiac rosu si un costum de "superman" fara pelerina. Ce sa salveze ala mic o ditamai balena ca mine? Hai, ca pina ducem aparatele la masina, ne tragem in citeva poze... ca sa nu cumva sa sucombam in mersul barcii.

Frica se duce pe apa riului. Sint atenta la instructor si ii pun intrebari. Numai eu, restul ori stiu sa inoate, ori nu inteleg engleza. El imi raspunde cu calm si respect fata de turistul nestiutor ca mine. Cind ma declar instruita, ne luam locurile in barca. Pe mine ma pune in fata prima, ne da niste lopeti. Am uitat cum se cheama... si top in apa! Barca incepe sa alunece usor... Capul la cutieee! (bine, altfel se zice in engleza cind vine un ditamai bolovanul si o cascada de vreo 2 metri in fata)... acum visliti repede inainteee! Ocolim bolovanul, scapam teferi din cascada... plutim... ne relaxam pina numaram la 10 dupa care alt virtej, alta cascada, alti bolovani... luam apa la barca... imi ingheata picioarele ca apa era totusi rece. Tricoul de pe mine se uda. Sotul zice " Ah, ce apa rece, ma pis pe mine! " mama, ce idee, pisa-te aici in barca sa imi incalzesc si eu picioarele... fi-miu din spatele meu aude si ride in hohote. Ma uit la el si ii zic ca daca are si el vreo idee din asta... sa faca in barca... sa ne incalzim. Am uitat sa zic ca in afara de noi 3 mai erau doi indieni si un spaniol. Cu dintii clantanind sint fericita. Chiar daca in fata noastra se arata cea mai mare cascada... rid in hohote, yuhuuuu!!! yuhuu, si iau apa la bord. se rastoarna barca, tip, sotul ma prinde de ceafa vestei de salvare... lopata aia se blocheaza intre barca si piatra, nu ii dau drumul chiar daca imi este peste puteri sa o tin... cu chiu cu vai ma trezesc din nou in barca si ma rastesc la sot! Vezi ca mi-ai scos tricoul din chiloti si mi-e frig la spate... ca chiar daca era ud, tinea de cald la sale... Daca am trecut si peste cea mai mare bulboaca... si am supravietuit, restul a fost parfum. In spatele nostru, angajati la acelasi mic salvariu, mai era o barca. Echipamentul sau barca era de culoare diferita. Lanoi era rosu, la eu era albastra. Aia s-au incecat de mai multe ori... s-au rasturnat aproape la fiecare cascada. Dar micul salvariu se ducea cu caiacul lui rapid in sensul invers de curgere a apei, cu o viteza destul de mare si ii pescuia din apa. Nu era adinca rau doar ca era foooooaaarte involburata.

Dupa un timp, am ajuns intr-un loc unde apa era linistita, fara bolovani. Si cind zic bolovani, sa va inchipuiti niste stinci imense. Locul asta era ori intr-o scobitura de munte, ori intre doi versanti. Parca nu se vedea cerul, de aia sustin ca era intr-o scobitura de munte, ca un tunel. Aici ne-am oprit si innotatorii din barca s-au aruncat in apa si au inotat in voie... si tot in voie si-au usurat vezicile, spre nemultumirea mea care am ramas in barca clantanind... dar era prea frumos ceea ce faceam ca sa simt frigul din oase.

Mai mergem noi ce mai mergem... sa se vada linia de finish... nici vorba. Deja ma saturasem de indicatiile instructorului si nu mai ascultam comenzile. Faceam ce simteam eu, adica nu ma mai ghemuiam in barca ci stateam pe margine ca pe coama unui cal ce alearga in virful dealului... yuhuuu, ca n-am mai cazut!

La un moment dat vad niste personaje pe marginea riului care ne faceau poze. Respir usurata, deci vom avea poze si de aici. Plus ca ala micu, salvariul, avea si el o camera pe care tot o baga sub copertina caiacului sau, undeva etans...

Am ajuns la final, ne-am dat jos si ne-am schimbat in masina. Sotul a ramas in slip, eu am dat chilotii si pantalonii mei scurti ca erau uzi... si am luat pantalonii lui... uscati si caldurosi. Cred ca am avut un hanorac si l-am luat pe pielea goala dupa ce am dat tricoul.

S-a adunat o clica de copii cersetori pe linga masina... care erau alungati cind si cind de echipajul nautic.

La plecare ni s-a dat cite o banana, un mar, o cutie de suc sau apa. Toata distractia a durat doua ore dupa ceas. De cind ne-am lansat la apa si pina am ajuns la masina. Am observat asta acum cind m-am uitat la poze.

A fost suuuper, super, super!!! Ma mai duc si ma mai dau!!!

Recomand sa va luati la voi schimburi.

---

VIZUALIZĂRI: 677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI