Tara Motilor, Muntii Apuseni — Pestera Scarisoara & Manastirea Izbuc

TIPĂREȘTE

Dupa micul dejun am plecat de la pensiunea Onelia catre pestera Scarisoara. Am urmat DN75 spre Câmpeni si dupa câtiva kilometri, aproximativ 8 km, am luat-o la stânga urmând indicatoarele. Am ajuns la o raspântie unde ne-a lasat autocarul urmând ca de acolo sa ne preia niste microbuze. În acest punct e un indicator ce ne spune ca mai sunt 7 km pâna la pestera Scarisoara.

Din pacate sincronizarea nu a fost buna, microbuzele ne-au preluat dupa o ora si jumatate de asteptare deoarece transportau mai întâi turistii de la pensiunea lor si dupa aceea faceau transporturi si pentru alte pensiuni. Fiecare dintre noi si-a omorât timpul cum a putut, la o mica plimbare pe drum direct în fata spre satul Gârda Seaca sau explorare prin împrejurimi si asa am descoperit un iaz cu pesti maricei inclusiv erau pesti colorati sau câteva persoane s-au încumetat sa urce drumul spre pestera pe jos, i-am preluat dupa ce a venit masina, erau obositi si transpirati de efortul depus pe asa caldura.

Drumul e îngust, nepracticabil pentru autocarele mari, pe alocuri cu asfaltul peticit sau plin de denivelari, cu pietris sau chiar pamânt.

La punctul de debarcare sunt multe tarabe cu suveniruri, bluze, ii facute local, placintarii ca la Rosia Montana dar parca nu asa de bune (parere subiectiva!). Am urmat poteca destul de lata ce urca spre ghetar, drumul prin padure e o placere, urci în ritmul tau, ici colo vegetatia lasa loc pentru privelisti minunate, vai, creste muntoase ce îti încânta privirea si sufletul. Am ajuns pe micul platou si aici sunt localnici cu diverse produse de vânzare, borcanele cu diverse gemuri, siropuri si zacusca, diverse suveniruri.

Putin mai încolo e o cladire unde se afla casa de bilete pentru pestera. Tot de aici se pot cumpara si magneti cu interiorul pesterii si am gasit un lucru civilizat, toalete cu apa curenta, o surpriza tânând cont ca ne aflam la o altitudine de 1165 m. Biletul costa 13 lei si primesti si o brosurica cu câteva informatii utile traduse si în engleza, germana si maghiara.

Din pacate si aici a trebuit sa asteptam mai bine de o ora sa iasa grupul din fata noastra. Ca sa ne mai treaca timpul ne-am învârtit pe la tarabe, am studiat harta pesterii din cladirea administrativa, am citit panourile cu informatii despre pestera, de lânga poarta de intrare în zona de acces. Si asa am aflat:

• Pestera se afla în Parcul Natural Apuseni la o altitudine de 1165 m la marginea platoului carstic Scarisoara cu o lungime de 700 m si adâncime de 105 m

• Accesul se face printr-un aven/ put cu diametrul de 60 m si adâncimea de 48 m.

• Volumul de gheata indicat pe panou este de 75 000 mc si o grosime de peste 15 m, peste care s-a scris un volum de 20 000 mc, din pacate s-a mai topit între timp! , si cu o vechime de aproximativ 3 500 de ani.

Accesul se face printr-o poarta cu turnicheti si imediat începe coborârea pe o scara cu trepte metalice ce este ancorata de peretele avenului si se arcuieste de-a lungul avenului, treptele mai sunt întrerupte de mici platforme unde îti poti trage sufletul si privi în jos la « poarta » de acces în pestera sau în sus si vezi sirul de turisti însirati pe scara, sau vezi vegetatia ce îmbraca peretii creând o imagine spectaculoasa, natura fiind un mare artist. Atentie la coborîre, în unele zone bara de mâna este rupta, a cedat sudura, trebuie sa te tii de peretele stâncos.

Ghidul local ne astepta cam pe la jumatatea traseului pe scari, o doamna cu o umbrela pentru protectie solara. Însirati pe trepte, de-a lungul peretelui, se coboara unul câte unul si ghida a început sa ne povesteasca despre pestera. La început se auzea bine, ni s-a atras atentia sa nu ne abatem de la drum, sa mergem doar pe platformele de lemn construite deasupra ghetarului si sa nu atingem nimic, nici nu ai cum doar daca cobori de pe platforme ceea ce este interzis! Coborârea continua si s-au terminat treptele metalice si urmeaza o portiune în care nu s-a înlocuit scara, a ramas o scara de lemn într-o stare nu prea buna cu treptele din lemn rupte… poate la anul se va repara si aceasta portiune, stiu ca acum vreo doi ani se lucra la aceasta scara, au lasat din pacate lucrul neterminat!

La baza avenului e intrarea în pestera cu o largime de 17 m si înalta de 24 m, am patruns în prima cavitate si frigul parca te izbeste, temperatura medie este de -2°C tot timpul anului, temperatura variind între -14°C si +5°C, încet încet ne obisnuim si constatam ca suntem de capul nostru, ghida oprindu-se în locul de unde începe scara de lemn. Glasul ei se pierde pe masura ce înaintam în pestera, cam comoda doamna, este greu cu coborâtul si urcatul scarilor pentru fiecare serie de turisti…

Intram în Sala Mare, facem un tur pe platforma de lemn, continuam cu sala numita Biserica de unde se deschide o galerie care duce la Rezervatia Mare a pesterii. Unde nu e gheata se vad peretii cu concretiuni de calcit.

Din brosura am aflat alte date despre ghetar: blocul de gheata are un volum aproximativ de 100 000 mc, o grosime maxima de 22,5 m si o vechime de 3 800 ani! Probabil adevarul e pe undeva la mijloc.

Fata superioara a blocului de gheata formeaza planseul orizontal al Salii Mari, partile laterale ale blocului coboara oblic în Biserica si Rezervatia Mare, aici gasim stalagmite de gheata cu dimensiuni variate între câtiva cm si pâna la 7 m cu forme diferite cu portiuni îngustate formate în perioade mai reci si portiuni bulbucate aparute în perioade ceva mai calde. Peretele de gheata coboara în panta si se prelungeste cu o galerie pâna la adâncimea de 105 m a pesterii, aceasta galerie se numeste « Galeria Maxim Pop ». Ca un loc ce se respecta si ghetarul are o zona turistica si o zona accesibila doar speologilor pentru cercetare.

A fost prima pestera declarata monument al naturii în 1938. Numele Scarisoara i-a fost dat de la comuna Scarisoara care se afla în apropiere. Cea mai veche mentiune a pesterii dateaza din 1861, data descoperirii nu se cunoaste exact. Este studiata în 1947 de Maxim Pop si Mihai Serban. Dupa ani de uitare explorarea pesterii se reia în 1965 de catre o echipa de speologi. Ca fauna cel mai reprezentativ este coleopterul « Pholeuon knirschi glaciale », ceva specii de paianjeni, colembole si lilieci.

La final a urmat urcusul pe scara ca din preistorie spre zilele de azi… sus deja astepta o alta serie de turisti.

Se mai poate vizita în zona si Pestera «Poarta lui Ionele» situata în Cheile Ordâncusei aflata cam la 2 km de centrul comunei Gârda de Sus.

La întoarcere pâna sa intram pe DN75 am oprit la un mic restaurant cu autoservire ce ofera câteva feluri de mâncare la preturi decente, masa se serveste pe o terasa amenajata.

Manastirea Izbuc e cea mai veche manastire ortodoxa din Ardeal, documentele atesta ca înca din sec XI-XII existau calugari aici. Este cunoscuta pentru izvorul cu apa cu puteri miraculoase, aici se mai afla si un fragment din lemnul Sfintei Cruci, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si icoana Mântuitorului pictata de parintele Arsenie Boca. Anul acesta s-a sarbatorit în 15 august 90 de ani de la reactivarea vietii monahale în 1928.

Manastirea Izbuc este situata la poalele muntilor Moma pe DN76/E79 la 100 de km fata de Oradea. Noi am venit dinspre Gârda de Sus DN75 pe o serie de serpentine în urcare apoi a urmat o alta serie de serpentine înguste în coborâre ajungând pe DN76. La un moment dat am zarit un indicator spre manastire cu indicatia « O poarta spre cer » 9 km de la drumul principal.

Numele manastirii vine de la acest izvor care se afla în spatele manastirii aflate acum în plin proces de refacere, izvor ce izbucneste la anumite intervale adica apele lui nu curg continuu ci izbucnesc periodic din pamânt, dupa 15-20 de minute în care este sec apele curg din nou, umplu un mic bazin de piatra din care se scurge formând o mica cascada. Cât am fost noi prezenti apa a curs continuu si ne-am facut provizii de apa si din pacate nu am avut rabdarea si nici timpul necesar de a monitoriza fenomenul. Am citit ca este «vorba de un mecanism de golire prin sifonare a unui bazin carstic al carui ritm este impus de cantitatea de precipitatii». Probabil ca în ziua de azi s-a mai modificat acest ritm de functionare a izvorului.

Manastirea Izbuc cuprinde doua biserici, doua case, un grajd si alte acareturi, e ca un mic satuc, cu alei amenajate între cladiri, multe flori, un ponei si multe masini de lux în parcare. Se poate caza aici în mod gratuit cu conditia de a participa la sfintele slujbe alaturi de calugari.

Drumul spre pensiune a fost la fel de zapacit pe serpentine pâna la un punct de belvedere unde am putut admira panorama muntilor Apuseni la ceas de apus de soare. Mâine ne vom întoarce din nou pe acest drum spre pestera Ursilor.

«Mergeti cu bine, cu sanatate, în vremurile care vor veni!» urare getica straveche.

---

VIZUALIZĂRI: 1925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI