Trenurile noaaastre toate / Se vor întâlni vreodată?

TIPĂREȘTE

Dacă mergeți să vedeți faimoasa cascadă Bigăr (delicată ca o horbotă) dinspre Cluj, sau Deva, Timișoara, sau Oradea (cazul nostru), luați-o dinspre Lugoj nu înspre Caransebeș, ci spre Reșița- Anina-Steiendorf-Bozovici, de dragul muzeului locomotivelor.

Reșița a avut, o dată cu capitalizarea, soarta tristă a tuturor orașelor industralizate. A devenit un orășel de provincie micuț, plictisit, trist și răbdător, cu străduțe timide și semafoare leneșe, cu magazine puține și pensiuni modeste. Totul la scară mică. Dar –căci există și un „dar”—Reșița are orgoliul istoriei proprii, pe care și-l știe valoriza și împărtăși cu generozitate. Mă refer aici, dintre multe alte muzee din micul orășel bănățean, la muzeul locomotivelor cu abur de pe Calea Timișoarei, unde se ajunge ușor venind dinspre Lugoj- Soceni –Reșița, treceți de sensul giratoriu din centru și, pe artera principală la stânga, vedeți din șosea locomotivele, ca niște băbuțe gătite, adunate în zi de duminică la taifas.

Nu le enumer, le găsiți și pe internet, vă împărtășesc doar impresii. Le-am găsit vopsite de curând în roșu și negru, așezate după vârstă, fiecare cu numele ei, pe linia ei, cu tăblița corespunzătoare. Ne-am măsurat cu roțile, care pe cine, de la mic la mare, am admirat cabina mecanicului (de afară, nu se urcă în ele), am citit în gând sau/și cu voce tare explicațiile de pe panouri și am râs cu duioșie, cu foaaarte multă duioșie, de formularea desuetă și atât de romantică a vitezei de odinioară a bătrânelor doamne: „Iuțeala maximă 60km”. Sau mai puțin. Poate, uneori, mai mult. Depinde de an, de model. Copiii s-au extaziat băgând de seamă că Resicza seamănă cu bătrânul Pete din filmulețul Chuggington, iar noi am admirat mocănița, căci muzeul are și o locomotivă de mocăniță, așezată la rang de cinste pe șinele pe măsură, lângă locomotiva Resicza.

Am plecat și noi de lângă locomotive, pe care le-am lăsat să povestească altor călători despre vremurile duse. Iar dacă urmați traseul nostru, către Bigăr, nu ratați cascada Cârșa, vizibilă din șosea, pe partea dreaptă a direcției de mers, dincolo de valea Minișului. Arată de parcă un zeu ar turna cu generozitate vin spumos într-un pahar preaplin. Mda.

Revenind la trenurile noastre toate care, iată, s-au întâlnit la Reșița, pentru noi, pentru copiii noștri, Muzeul locomotivelor este o gară a vacanței, în care coboară, în vizită la bunici, mămici și tătici, pici cu pisici, unchi ghiduși și mătuși cu cățeluși.

---

VIZUALIZĂRI: 258 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI