La Verona, în spatele cărților frumos rânduite pe rafturi

TIPĂREȘTE

Sfârșit de sptembrie, o zi însorită, tocmai potrivită pentru o ieșire în oraș cu prietenii.

Căci nu cumva să credeți că unicul grup din care fac parte este AFA! Nici vorbă... Am o viață mondenă palpitantă :) și în carnețelul meu de bal figurează la loc de cinste și întâlnirile cu foștii colegi de școală generală și cu cei din liceu.

Cu două foarte vechi prietene din liceu am stabilit să ne întâlnim pe la orele amiezii (că doară suntem pensionare, nu-i așa?) undeva în centrul Bucureștiului. Unde să fie, unde să fie? La Terasa Verona, sau mai precis, pentru a-i expune denumirea oficială, la Verona Grădină & Café, un loc în care mai fusesem, tot cu ele, în urmă cu un an, și care e, fără îndoială cunoscut de mulți bucureșteni și nu numai, măcar pentru faptul că e situat în buricul târgului, în spatele Librăriei Cărturești de pe Bulevardul Magheru, în apropiere de Piața Romană și de stația de metrou. De ajuns se mai poate ajunge și cu autobuzele 300,301,131 sau 331, iar în privința parcării, în caz că vă bate gândul să veniți cu mașina, nu pot decât să vă urez succes :D, căci terasa nu dispune de așa ceva, strada este îngustă și cu sens unic și prin preajmă numai un noroc chior vă poate scoate în cale un loc de depozitare temporară a bidiviului motorizat.

Adresa terasei este Strada Pictor Verona nr. 13-15, însă în fapt grădina este o anexă a librăriei amenajate într-o frumoasă clădire cu parfum de epocă datând din 1883, fosta casă a premierului liberal Dimitrie Sturdza, transformată după al Doilea Război Mondial în librărie și anticariat. Ea a fost revendicată și obținută în instanță în anul 2000 de către Șerban Sturdza, care și-a dorit să continue tradiția familiei și să creeze un spațiu cultural și de socializare, în spiritul nucleului politic și intelectual reprezentat de zona aceasta centrală a capitalei, în care pe vremuri se aflau și casele arhitectului Ioan Mincu, ale lui Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman, aceasta din urmă fiind demolată în 1931 pentru construirea blocului Aro.

Și închiriind casa firmei Cărturești, care a renovat-o, și-a văzut visul cu ochii: librăria nu este un simplu loc de vânzare a cărților, ci și ceainărie și organizator de evenimente, mici concerte și expoziții, un adevărat catalizator cultural.

În 2008 librăria s-a extins, cumpărând fostul sediu administrativ al Teatrului Ion Creangă și lipind cele două clădiri, iar în spațiul nou a amenajat actuala cafenea.

Dar de ajuns cu poveștile, să vedem cum arată terasa și ce se poate consuma aici, doar ăsta se vrea un review de restaurant bucureștean...

Așadar, descinzând din autobuzul 300 am străbătut pe jos o mică distanță pe Bulevardul Magheru, ocazie cu care m-am întristat văzând decăderea acestei artere, cândva emblematică pentru oraș, și mai ales stadiul de degradare a blocului Aro, fostul cinematograf Patria :(, de care mă leagă frumoase amintiri.

În stânga acestuia, în spatele unui mic scuar cam neîngrijit, se află Librăria Cărturești, unde am intrat pentru a mă pune la curent cu ultimele apariții. Nu am zăbovit mult și am ieșit tot pe ușa principală, deși există o alta care dă direct în grădină, însă am vrut să fotografiez poarta de pe Strada Pictor Verona. În fața ei am descoperit, scrise cu creta pe tablă, cele două variante de meniu de prânz de 25 lei din ziua respectivă: una cu supă de curcan cu rădăcinoase și frigărui de porc cu garnitură de cartofi la cuptor și dressing de sos de iaurt, cealaltă constând din borș de sfeclă roșie și farfalle cu sos pesto și parmezan.

Pătrunzând în grădină, am redescoperit o oază de verdeață și răcoare, copaci umbroși și petice de iarbă printre care se strecoară poteci din piatră cubică și dreptunghiuri de prundiș pe care sunt amplasate mese mici sau mari din lemn și scaune, respectiv bănci prevăzute (slavă Domnului!) cu pernițe. Pentru confortul clientelei au fost aduse umbrele mari ori s-au creat bolți din scânduri lăcuite, pe care să se cațere niște plante. Există și o terasă acoperită, protejată de intemperii, folosită în sezonul rece.

În stânga se află barul, la care trebăluia un băiat, iar alături un rastel pentru biciclete, mijloc de locomoție pe care terasa înțeleg că îl încurajează, în ideea protejării mediului ambiant. Spațiul plin de vegetație este extrem de generos și poate găzdui nu mai puțin de 400 de persoane.

Spre surprinderea mea, am constatat că grădina era destul de plină la acea oră, exclusiv cu tineri (care butonau de zor pe tablete, beneficiind de rețeaua Wi-Fi pusă la dispoziție gratuit), despre care bănuiesc că luau prânzul în timpul pauzei de la serviciu, eu și prietenele mele contribuind în mod semnificativ la creșterea mediei de vârstă a clientelei. =)) =)) =))

N-am urmărit ce consumau, prinsă cu discuțiile care nu au ocolit, desigur, subiectul călătoriilor. Între timp, după o consultare relativ fugară a meniului, am dat și comanda, decise toate trei asupra unui prânz ușor. Prietenele mele au optat pentru câte o sticlă de bere - 11 lei, și o salată gourmand (piept de rață afumat, spanac, valeriană, roșii cherry, ou poșat, rodie, dressing de portocale) - 29 lei și au share-uit (ca să nu se îngrașe!) o porție de cartofi prăjiți. Despre salata lor pot spune doar că pentru a descoperi firișoarele de rață trebuia să sapi adânc...

Pot însă să comentez un pic asupra propriei salate, pre numele său Verona, compusă din piept de curcan, avocado, roșii cherry, mix de frunze de salată și semințe de dovleac, cu dressing de smântână și brânză albastră. De data aceasta bucățile de carne erau mult mai vizibile iar dressingul chiar îi dădea un gust bun. Prețul: tot 29 de lei. Precizez că salatele au fost servite cu pâine cu maia homemade. Am completat cu o limonadă de ananas - 20 lei, ce-i drept la borcan de 600 ml, plus un espresso care nu a costat (totuși) decât 8 lei.

Și dacă tot am pomenit de prețuri, cred că vă este deja clar că acestea nu sunt deloc mici; simplul fapt că o salată costă 29 de lei presupun că v-a edificat... Pentru vă face o idee cât mai clară, am fotografiat și atașat aproape întreg meniul. Veți observa, cred, că oferta nu e nemaipomenit de vastă și constă în special din gustări, sandvișuri și burgere (35 lei, dar vă pot informa dintr-o experiență anterioară că dimensiunile acestora sunt impresionante), grătare (pește, frigărui, 32-36 lei) și paste (27-30 lei). Există destule variante pentru vegetarieni iar oferta de deserturi e și ea interesantă: parfait nougat, tiramisu, crême brûlée 18 lei; cannoli, cheesecake 19 lei etc.

Ciudat mi s-a părut faptul că site-ul lor, www.cafeverona.ro, nu este actualizat, meniul prezentat acolo fiind mult mai restrâns decât cel real.

Cât privește prețurile băuturilor, aici chiar trebuie să vă spun că am rămas bouche bée (asta ca să rimeze cu crême brûlée =))): am menționat deja că berea la sticlă de 500 ml costă 11 sau 12 lei; adaug că o halbă de 400 ml de Heineken e 12 lei iar cea de Ciuc 9 lei. Dacă nu vă place berea, puteți însă comanda vin la pahar de 150 ml (17-24 lei) sau, dacă vă dă mâna, la sticlă de 750 ml (75-115 lei). Mai puteți alege din oferta bogată de ceaiuri (12-17 lei), cafele (8-20 lei) ori cocteiluri alcoolice (11-31 lei) și nealcoolice (18 lei).

E clar, sunt depășită de evenimente, cu modesta mea pensie nu-mi pot permite să vizitez așa de des Terasa Verona. :(

Ce ar mai fi de zis? A, da, că serviciul, asigurat de băieți și fete drăguți și tineri, a fost prompt și foarte civilizat, că se poate veni cu câini (cu condiția să fie de talie mică și cuminți) și că la final eu am plătit cu cardul iar amicele mele în numerar.

A fost o întâlnire plăcută, cu prietene vechi și dragi, iar locul ales, deși cam pretențios pentru buzunarele noastre, e unul cu adevărat special, un refugiu verde și răcoros în inima betonată a Bucureștiului.

Recomand.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: https://www.youtube.com/watch?v=PIb6AZdTr-A

---

VIZUALIZĂRI: 917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI