Obiectivele istorice ale Marii Uniri si crampee din arta traditionala romaneasca

TIPĂREȘTE

Acest review este fara puncte, fiind al 4-lea din excursia noastra in Alba Iulia.

M-am inselat crezand ca venind la Catedrala Reintregirii Neamului si la Sala Marii Uniri vom vedea doar niste cladiri care vor impresiona doar prin incarcatura istorica pe care o cunoastem cu totii. Stilul cladirii, multimea de turisti, pulsul marit al locului, inscriptiile comemorative si bineinteles incarcatura istorica au avut un impact foarte puternic asupra noastra.

Ne-am hotarat sa plecam in Alba Iulia dupa ce am aflat ca s-au restaurant aici, de 1 Mai cateva obiective istorice importante. Ne-am urcat cu totii in masina si am ajuns in jurul amiezii, nestiind ca timpul alocat de noi era prea scurt. Era mai bine daca ajungeam aici de dimineata, fiindca asa nu am reusit sa vizitam tot ceea ce ne-am propus.

Prin oras ne-am descurcat, am urmat indicatoarele ‘’Cetate’’si am ajuns usor la destinatie. Turnul Clopotnita de acces in curtea Catedralei, ridicandu-se impunator peste oras, l-am zarit din departare. Cu o inaltime de 58 metri, domina totul imprejur!

Priveam turnul inalt si impunator si pur si simplu ‘’simteam’’ importanta acestui edificiu! In fata intrarii, de o parte si de alta, busturile regelui Ferdinand I Intregitorul si al sotiei sale, Maria, ne deschid “drumul catre Romania”! Nu aici s-a realizat actul Unirii, cladirea fiind construita abia in 1922, dar aici au fost incoronati suveranii Romaniei Mari, de aceea Catedrala este numita a Reintregirii sau a Incoronarii si reprezinta expresia unitatii nationale. Ne aflam in fata intrarii si stiam si simteam ca e un loc deosebit de important!

In parcare erau doua autocare cu numar de Bucuresti si turisti, multi turisti!... Incinta bisericii este delimitata de galeriile de acces sustinute de coloane si arcade, care unesc cateva paviloane. Trecand prin Poarta, intram in micul parc amenajat in jurul bisericii. Am ratacit putin pe alei, admirand arbustii si florile din gradina. Totul e foarte curat si ingrijit. Grupuri intra si ies din biserica, mi-e dificil sa fac si poze, fiindca nu reusesc sa prind un moment mai liber pentru o imagine de ansamblu. In discutiile celor care trec pe langa noi aud des cuvantul Unire!

Doua doamne care se aflau la un pas de noi admirau si ele gradina. Le-am auzit fara sa vreau: “Ce frumos si ingrijit e! “ “Da, aici a fost Marea Unire si vin aici oameni din toata tara! ” Toti trec solemn si admira peisajul, iar de pe buzele multora se aude “Unire! ”

Emotia, admiratia si mai ales patriotismul se zareste pe chipurile tuturor! Mesajul se transmite de la om la om, astfel ca atmosfera e sugestiva!

Emotia capata nuante mult mai patriotice, cand la intrarea in biserica zarim inscriptiile comemorative care strajuiesc intrarea. Una din ele se refera la Mihai Viteazul si spune asa:

“Aici, pe pamantul trecatoarei glorii a lui Mihai Viteazul, Domn peste Ardeal, s-a indeplinit, dupa trei secole, menirea de a fi impreuna a poporului roman! ”

O alta inscriptie se refera la Horea, Closca si Crisan si ne aminteste ca ‘’Aici, pe pamantul stropit cu sangele martirilor suferintii romanesti, rupti pe roata pentru dreptate, a rasarit dupa un secol si jumatate soarele unitatii nationale’’.

Toti turistii se opresc, citesc aceste ‘’in memoriam’’, fac poze...

Am intrat in biserica plina, unde din cauza multimii nu stiam unde sa privim! De o parte si de alta a altarului erau doua icoane mari, argintii, unde ne ingramadeam cu totii sa ajungem! Erau doua siruri, noi am apucat la cel din dreapta, unde era o icoana cu Fecioara Maria, la cea din stanga nu am reusit sa ajungem si nici macar sa fac o fotografie, fiindca era mereu acoperita de multime!

Foarte tare m-a impresioant o femeie care a stat in genunchi minute in sir, cu capul plecat, randul nostru a trecut, dar ea era tot acolo!... Avea in mana o punga cu haine pe care o tinea strans lipita de icoana si nu-i dadea drumul! Aici, unde s-a realizat visul romanilor care a dainuit mii de ani, oamenii isi pun mari sperante, isi doresc si sunt convinsi ca visele lor se vor implini! Ruga lor capata alte dimensiuni! M-a rascolit aceasta durere, ca si atitudinea oamenilor, a locului...

Dupa ce am vizitat si biserica din apropiere unde-si doarme somnul de veci Iancu de Hunedoara, ne-am indreptat spre statuia lui Mihai Viteazul, care se inalta semeata in fata Palatului Princiar, in care a locuit Mihai Viteazul, in prezent unitate militara. Pe cladire este si aici o placa in memoria maretului voievod, ale caror randuri scrise din suflet, ne amintesc marea lui realizare. Pe un perete, in spatele statuii, admiram un basorelief din bronz, in care Mihai Viteazul este personajul principal.

Vis-a-vis, avem Sala Unirii. Am fost condusi pana la intrare de mari carturari, din anii 1850 – 1990, ale caror busturi decoreaza toata straduta, in total al numarat 7 de o parte si sapte de alta, iar in spatele cladirii, inca 10-15 oameni importanti strajuiesc aleea. Taxa este de 10 lei de adulti si 3. 5 la copii, plus 5 lei taxa pentru fotografiere (sper sa-mi amintesc bine tariful). E o sala destul de mare, solemna, peretii decorati cu portretele oamenilor importanti ai vremii. Am admirat un covor tesut care infatiseaza Romania Mare. Din Sala Unirii ne-am indreptat spre o alta incapere unde am putut admira obiecte traditionale romanesti.

Chiar de la intrare, ne-au intampinat o pereche in costum popular, in fata caruia se pot admira ulcioare, farfurii, vaze, am vazut si tulnice rezemate de un perete. Obiecte artizanale din lemn, butoiase, o caruta, paturi de lana cu motive populare.

Expuse sunt si cateva piese de mobilier. Am ajuns la obiecte religioase: icoane, semne de mormant, modele de usi diaconicesti si imparatesti.

Intr-o alta incapere femei care lucreaza la teserea unui covor, langa ele razboiul de tesut, cu urzeala montata, fac ghem din ata de pe mosorul de lemn.

Un leagan de nuiele atarna de o sfoara si mai incolo, papusi de carpe, spre care s-a dus glont fata mea cea mica, de 1 anisor si doua luni, atunci, fiindca ea iubeste toti bebe care-i inatlneste! Cu greu am luat-o de acolo!

Chiar in fata Salii Unirii se afla Muzeul Unirii, dar ne-am spus ca aici vom intra daca ne ramane timp dupa ce vizitam Castrul Roman. Din pacate, nu am avut...

Aceasta a fost vizita noastra la Catedrala Reintregirii Neamului, de unde am plecat cu un sentiment de profund patriotism.

---

VIZUALIZĂRI: 2598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI