Anghel Saligny și Podul Carol I peste Dunăre

TIPĂREȘTE

Moto: … podul Regele Carol I plutește ca o pasăre albă, imaculată și îndrăzneață. Peste apele largi și grele de nămolurile Dunării, el se ridică la o înălțime amețitoare, unindu-le printr-o singură linie, elegantă, suplă și în același timp plină de echilibru – Geo Bogza, 1945.

Traversarea Dunării în drum spre țărmul Mării Negre constituie o acțiune obligatorie pentru toți călătorii. Indiferent de mijlocul cu care se efectuează trecerea, autoturismul, autocarul sau trenul, apariția primului pod peste brațul Borcea, apoi vederea podului principal peste Dunărea propriu-zisă reprezintă un reper important în cadrul călătoriei către Litoral.

În copilărie luam trenul personal la mijirea zorilor din Gara Obor (vezi impresii) și timp de circa 5 ore ne târâiam spre mare oprind în fiecare haltă de pe drum. Atunci când trenul traversa podurile peste Dunăre știam cu siguranță că am trecut în Dobrogea și nu mai avem mult până în Constanța. Garniturile feroviare circulau cu viteză mai mică pe poduri și aveam timp să admirăm dantelăria de fier, picioarele imense, dorobanții de pe malul dobrogean, șlepurile care pluteau pe Dunăre, dar și militarii înarmați care străjuiau în gherete capetele podurilor.

Anii au trecut, am început să călătorim mai mult cu autoturismul, dar șoseaua de mare viteză nu prea îți permite să te oprești să vizitezi capodopera inginerească. Între timp am mai citit câte ceva despre marele Anghel Saligny și activitatea sa, iar Internetul mi-a pus la dispoziție mult material documentar și fotografic.

În acest context scurta vacanță petrecută pe țărmul românesc al Mării Negre a fost prilejul perfect de a efectua o scurtă oprire la Cernavodă pentru a vedea lucrarea maiestuoasă a omului Saligny. După o informare prealabilă și studierea hărților am considerat că vom putea ajunge la pilonul emblematic al podului peste Dunăre, lucru ce s-a și întâmplat în acest călduros sfârșit de august.

Acces și poziționare. Capodopera inginerească este clasificată drept monument istoric și constituie de peste 120 de ani singura legătură feroviară peste Dunăre între Dobrogea și restul teritoriului românesc (acceptând aici și podul nou feroviar). Din București până la primul segment de pod peste brațul Borcea sunt circa 140 km, parcurși integral pe autostradă. După alți aproximativ 13 km parcurși prin Balta Ialomiței ajungem la podul principal.

După ce traversăm Dunărea pe podul rutier, exact la ieșire de pe pod, lângă simbolul metalic al județului Constanța, se poate opri câteva minute pe banda de urgență, un pic mai lată aici. Avem ocazia să cuprindem de aici cu privirea toate cele trei poduri. De asemenea, pe sensul spre București putem opri pe banda de urgență, sărim parapetul metalic și ajungem numaidecât la portalul podului – variantă neindicată având în vedere că nu avem voie să staționăm pe acea bandă de urgență.

Soluția cea mai simplă pe care am identificat-o este accesul prin zona gării Cernavodă. Părăsim autostrada la ieșirea spre Cochirleni, ne îndreptăm spre oraș pe str. Constanței, depășim podul peste Canalul Dunăre-Marea Neagră, trecem prin fața Gării Cernavodă Pod și continuăm pe o bucată neasfaltată de drum vreo 200 m. O barieră peste calea ferată ne îngrădește accesul, e momentul să lăsăm aici autoturismul și să pornim la pas spre pod. Atenție la câinii vagabonzi, mișună prin zonă.

Anghel Saligny. E greu să sintetizezi în câteva fraze cine a fost geniul Saligny și ce a făurit el pentru România. Istoricul Nicolae Iorga afirma despre inginer: Anghel Saligny a fost unul dintre corifeii unei generații spornice, al mănunchiului de creatori căruia îi datorăm atâta din ce are și din ce poate da țara. . Cu rădăcini franțuzești, Anghel Saligny se naște în comuna Șerbănești, județul Galați și trăiește până în 1925. Urmează studiile superioare în străinătate (Școala Tehnică Superioară de lângă Berlin) și își începe cariera tot pe meleaguri străine. În 1875 se întoarce în țară și se angajează în structurile specializate ale Statului Român, realizând adevărate opere de artă inginerească.

Poți cuprinde în câteva cuvinte vasta activitate a marelui inginer? Imposibil! Vreau doar să vă spun că a fost un pionier în domeniul proiectării și construcției podurilor metalice la nivel mondial, dar și a altor construcții industriale. Întemeietorul ingineriei românești utilizează pentru prima dată în lume betonul armat la construcția unor silozuri, folosește la podul de la Cernavodă grinzi cu console la suprastructură (partea superioară a podului) și oțelul moale în locul fierului pudlat (fontă din care s-au scos impuritățile) – premiere mondiale. De asemenea, la ridicarea portului modern Constanța sunt utilizate pentru prima dată în România fundații pe piloți prefabricați din beton armat.

Participă activ la înființarea Marinei comerciale române și a Serviciului de navigație fluvială, realizează planuri de îndiguire a ostroavelor Dunării, proiecte feroviare, profesează la catedra de poduri și drumuri de la Școala Națională de Poduri și Șosele. Chiar și Bucureștiul a beneficiat de ideile expuse de inginerul Saligny în domeniul alimentării cu apă, construcția unei gări centrale, iluminatului cu gaz și electricitate, construcția liniilor de tramvai. Opera sa este de mare amploare și „vorbește” despre profesionalismul și dăruirea acestui mare om.

Vizita la Podul Carol I. După ce am lăsat autoturismul în apropierea căii ferate am pornit la pas către portalul podului. La intrare pe pod un semafor roșu oprește de ani de zile traficul feroviar pe grandiosul pod. Vechile clădiri feroviare, învelite într-o frumoasă cărămidă roșie aparent, sunt pierdute într-o mare de vegetație. O gheretă de lemn zace goală la capătul punții de oțel peste apa fluviului, altădată armata păzea acest pod strategic. Un panou ne informează că e vorba de o „Zonă interzisă”, dar îndrăznim să facem câțiva pași.

Parte a activităților de modernizare a României ansamblul de poduri Fetești-Cernavodă impresionează azi, privite de la distanță, dar și de aproape. Inscripția inițială de pe portalul podului era „Podul Regele Carol I”, azi fiind înlocuită cu sintagma „Podul Ing. A. Saligni”. Concursul internațional deschis de autoritățile române la sfârșitul veacului al XIX-lea a adus planuri de la mari case europene de construcții, printre care și antrepriza lui Gustave Eiffel. Nemulțumite de soluțiile și proiectele depuse de concurenți Statul Român hotărăște să facă sistemul de poduri în regie proprie. Tânărul inginer Anghel Saligny propune soluții inovatoare și câștigă dreptul de a conduce lucrările.

Timp de 5 ani (1890-1895) se desfășoară lucrările de construcție, în timpul cărora au fost realizate 43.000 m3 de săpătură, au fost amplasate chesoanele la 27 m sub nivelul apei, impunătoarele pile sunt din blocuri de piatră, căptușite cu granit.

Pășim pe o punte metalică pe lângă statuia Dorobanțului nordic și pătrundem pe aleea pietonală de lângă pod. În fața noastră se întind pe o distanță de 4000 de metri grinzi de oțel prinse în milioane de nituri. Ne aflăm la 30 m deasupra bătrânului fluviu Danubius, e loc suficient pentru navele cu catarge înalte care navigau pe atunci. Rugina a mai mușcat pe ici-colo grinzil de oțel, doar la suprafața, însă niturile par încă solide. Deschiderea centrală a podului are 190 m, stâlpii se înalță la 50 m înălțime.

Ne întoarcem la statuia de bronz a Dorobanțului nordic unde vedem la bază semnătura maestrului francez Leon Pilet (1895) . Sculptorul a realizat și stemele care nu mai există azi, costurile sculpturilor fiind parțial suportate de Ambasada franceză de la București, drept un dar acordat regelui Carol I. Dorobanții reprezintă un omagiu adus eroilor de pe câmpul de luptă al Războiului de Independență. E vorba de acei Toți dorobanți, toți căciulari… Purtând opinci, suman, ițari, Și cușma pe-o ureche, cum scria poetul Vasile Alecsandri. Privirea dârză și strângerea fermă a armei se observă cu ușurință în figura de bronz.

În fugă prin Cernavodă. Am decis să traversăm orășelul dunărean pentru a găsi o poziție bună pentru o fotografie de ansamblu a Podului Carol I. Ne întoarcem la gară și traversăm Canalul Dunăre-Marea Neagră pe Podul Sfânta Maria (inaugurat în 2002), după care ne încadrăm pe strada Anghel Saligny spre centrul administrativ al orașului. Zărim geamia orașuui zidită pe la 1756 de Memet Efendi, clădirea școlii ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena”, ctitorită în aceeași perioadă, dar și biserica de rit vechi „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Un orășel de provincie, cu străzi înguste și asfalt peticit, multe autoturisme.

Ajunși pe strada Canalului, apoi strada Portului reușim să găsim o fereastră în perdeaua de vegetație și să facem o fotografie oarecum de ansamblu a Podului Regele Carol I.

Vă recomand celor interesați de un excepțional monument industrial să oprească 30 de minute la Podul Carol I/ Ing. A. Saligny. Este un simbol al epocii de modernizare a României moderne și o dovadă a geniului creator al marelui inginer Anghel Saligny. Proba de rezistență a podului s-a făcut în ziua inaugurării (14/26 septembrie 1895) cu un convoi de 15 locomotive circulând cu 80 km/h. Regele Carol I a participat la inaugurare; 14.000 de bucureșteni au cumpărat bilete la cele patru garnituri de tren puse la dispoziție de Căile Ferate. Inginerul Anghel Saligny s-a aflat pe un vas, privindu-și opera de pe apa Dunării. Directorul francez al unei reviste de specialitate, prezent pe vas, scria: Către orele 5,30 p. m. zărirăm în depărtare o ușoară dantelă întinsă ca o eșarfă fragilă deasupra fluviului; ne apropiem de Cernavodă și de podul Carol I. toți excursioniștii năvăliră pe puntea din față, așteptând clipa când minunăția putea fi mai bine văzută și când vaporul a ajuns aproape de monument, un strigăt țâșni din toate piepturile, vrând să-i spună celebrului inginer, refugiat cu modestie pe puntea din spate, unanima lor admirație.

Iată că au trecut 120 de ani și acea „eșarfă fragilă” se află și azi deasupra apelor bătrânului fluviu, o admirăm de fiecare dată când ne îndreptăm spre Marea Neagră.

Călătorii plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 1044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI