Păcat de zona superbă în care este amplasată cabana

TIPĂREȘTE

Restaurantul Cabanei Popasul Craiului

Am petrecut minivacanţa neaşteptată de Sfânta Maria la Moieciu cu un grup de prieteni cu chef de plimbare nonstop. Noi suntem ceva mai sedentari din fire şi dacă mergem undeva pentru câteva zile, mergem în special pentru a ne odihni şi a ne încărca bateriile. Cel puţin soţul meu chiar nu înţelege rostul de a ne tot fâţâi cu maşinile de colo colo, de a petrece mai mult timp blocaţi în trafic decât în locul unde ne-am propus să ajungem, aşa că el a spus de la bun început pas oricăror plimbări, indiferent de locul şi scopul acestora. Eu am fost mai puţin categorică şi mai uşor de influenţat, astfel că, după plimbarea la Braşov, două zile mai târziu, m-am lăsat convinsă să vizitez mănăstirea şi templul rupestru de la Şinca Veche.

După vizita la mănăstire şi la „grota dorinţelor” :D, firesc, urma să ne întoarcem la pensiunea la care eram cazaţi, dar prietenii au propus o plimbare ad hoc la Plaiul Foii. Am acceptat, nici nu aveam alternativă, mai ales pentru că nu mai ajunsesem de mulţi ani pe acolo. Pe drum ne vine ideea să oprim pentru o cafea, un suc ceva, eventual pentru a mânca, deoarece foamea începuse să ne dea târcoale.

Nimeni din grup nu avea o idee prea clară unde să ne oprim, aşa că am mers la inspiraţie. După două încercări sortite eşecului, restaurantele respective fiind rezervate integral pentru nunţi, petrecerile de nuntă văd că încep mult mai devreme în zona Zărneştiului, comparativ cu Bucureştiul, a treia încercare părea câştigătoare.

Aşa am ajuns la Cabana Popasul Craiului 3*, pentru că despre ea este vorba. Primele impresii au fost la superlativ. Este amplasată într-un peisaj de vis la poalele Munţilor Piatra Craiului, muntele este foarte aproape, distanţa faţă de şosea este una confortabilă, are şi o parcare generoasă, loc de joacă pentru copii etc.

Nu aș putea preciza o adresă. Mergând dinspre Zărneşti spre Plaiul Foii, cabana se află pe partea stângă a drumului, foarte vizibilă din şosea şi greu de ratat.

Deşi cam trecuse ora prânzului la momentul sosirii noastre acolo, restaurantul era încă foarte aglomerat, dar probabil aşa este mereu sâmbăta. Cu ajutorul unui companion mai tânăr şi iute de picior am reuşit să prindem, la mustaţă, ultima masă liberă pe terasa din spate, în faţă fiind toate locurile ocupate şi la fel şi în interior. Am traversat restaurantul, genul rustic, perfect asortat zonei, am admirat şemineul tradiţional şi ne-am ocupat cuminţi locurile pe cele două băncuţe de lemn de la masa noastră de pe terasă sub privirile supărate ale celor care vizaseră aceaşi masă, dar au fost mai puţin norocoşi decât noi.

De pe acestă terasă vedeam muntele în toată splendoarea lui şi centrul propriu de echitaţie al celor de la cabană. Nori ameninţători acoperiseră deja cerul, iar noi ne rugam să nu înceapă ploaia, măcar până terminam noi de mâncat. Pentru a câştiga timp, ne-am luat singuri câteva meniuri pentru a le studia şi a comanda imediat ce ne va vedea şi pe noi cineva. Eu am prostul obicei de a studia şi ce mănâncă cei de pe la mesele vecine, gest puţin cam nepoliticos, dar care m-a ajutat mereu să fac cele mai bune alegeri culinare =)). Chiar de la prima pagină a meniului, pe lângă orarul de funcţionare şi datele de contact, aflu că restaurantul face parte din Sergiana Grup, ceea ce îmi dă încredere în calitatea şi gustul preparatelor pe care urma să le consumăm, având în vedere experienţa foarte recentă şi absolut mulţumitoare de la Sergiana – Coresi Mall.

O domnişoară a venit destul de repede să ne ia comanda. Din solidaritate cu şoferiţa noastră, am comandat toţi patru limonadă cu mentă, două ciorbe de burtă cu smântână la 14 lei porţia, două ciorbe de fasole în pâine, care arătau senzaţional la 16 lei porţia şi patru porţii de papanaşi la 15 lei porţia. Băuturile le-am primit după vreo zece minute. Limonada a fost în general ok, singura nemulţumire fiind legată de faptul că menta nu era proaspătă, ci sirop de mentă, dar gustul nu a fost rău. După vreun sfert de oră, revine domnişoara cu vestea proastă că s-a terminat ciorba de burtă. Trist, foarte trist, dar se mai întâmplă. De ce i-au trebuit 25 de minute pentru a afla şi a ne comunica asta, rămâne un mister. Eu nu am vrut altă ciorbă şi am solicitat să-mi aducă măcar papanaşii mai repede. Ghinion! Îmi comunică faptul că trebuie să aştept aproximativ o oră, deoarece au deja un număr foarte mare de comenzi în lucru. Nu prea înţelegeam eu de ce durează aşa de mult să prăjească nişte gogoşele, dar nu mai contează.

Tocmai când supuneam la vot în mod democratic ce decizie urmează să luăm a început ploaia. Ne-am înghesuit noi cât am putut sub umbrela care nu reuşea să acopere întreaga masă, încercând să #rezistăm =)). Aceeaşi domnişoară responsabilă de terasă s-a apucat să închidă umbrelele, inclusiv pe a noastră, pe motiv că le-ar putea rupe vântul, lăsându-ne de proşti în ploaie cu băuturile şi ţigările încă neterminate în mâini. Gestul cu închiderea umbrelei a fost cireaşa de pe tort. Deja era prea mult. Oricât de foame mi-ar fi fost, era exclus să accept să stau în picioare aşteptând să se elibereze o altă masă în interior sau să mănânc după vreo oră, la varice, papanaşii comandaţi.

Nu am reuşit să primim un răspuns la întrebările noastre referitoare la soluţionarea situaţiei, doar ridicări din umeri, astfel că am anulat restul comenzii, am plătit doar băuturile şi am părăsit în mare grabă locaţia. De nervi, nu mi-a mai ars să fac vreo poză. Nu am ştiut cum să fugim mai repede la maşină şi să pornim în căutarea altei locaţii unde să reuşim totuşi să şi mâncăm. Habar nu am cât a fost nota de plată, deoarece a plătit rapid la recepţie tânărul nostru companion, iar limonada nu apărea pe meniu, noi am comandat văzând cum sunt serviţi alţi turişti. Pot doar spera că nu a lăsat nimic în plus, având în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor şi atitudinea deplorabilă şi dezinteresată a ospătăriţei, total depăşită de situaţie.

După această experienţă nereuşită, eu nu pot recomanda acest restaurant, însă amplasarea cabanei mi-a plăcut mult de tot şi intenţionez să-i mai dau o şansă cât de curând, mi-ar plăcea să mă cazez acolo, dar vom vedea.

---

VIZUALIZĂRI: 2716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI