Granada- Alhambra, cateva completari

TIPĂREȘTE

Despre Granada s-au scris destule in cele doua postari anterioare asa ca nu am prea multe de completat. Doar cateva observatii personale. Din pacate ziua programata pentru excursie a fost una ploioasa iar orasul fiind departe de malul marii, la peste 100 km de Costa del Sol, s-a prezentat intr-un tarziu de decembrie in haine grele de toamna.

Am plecat din Hotelul Rincon Andaluz din Marbella devreme, pe la sapte dimineata, dupa ce hotelierii ne-au deschis sala de mese la sase jumatate sa putem servi micul dejun. Autocarul care a oprit la fix in fata hotelului era plin de turisti din toate tarile UE. Excursia, platita ghidului spaniol din autocar si la care ne inscrisesem cu o seara inainte a costat in jur de 60 eur/persoana in acesta incluzandu-se transportul, cca 450-500 km dus-intors, intrarea in palatele Alhambra si Alcazaba, palatul si gradinile Generalife, palatele Nasrid cat si muzeul Granadei. Nu a fost timp pentru vizionarea tuturor, vizitarea lor ar fi acoperit o zi intreaga tinand seama de pauza de doua ore impusa de programul muzeistic.Cum taxa de intrare la aceste obiective se rdica la adulti, cumulat, pana la 30 eur/persoana (pensionarii au gratuitate), pretul excursiei nu pare ridicat mai ales ca se intra direct la ora programata fara a mai astepta ore la coada. Pentru un numar restrans de obiective se plateste 13 eu. Pentru cei care calatoresc pe cont propriu biletele se pot retine si online, cu pana la trei luni in avans dar programarea pe ore e foarte stricta si odata depasita ora de intrare ai pierdut si biletul. Din pacate in toate locurile vizitate « no flash », « no camera », asa ca destul de putine imagini au putut fi imortalizate.

Epoca de aur a Granadei este in perioada maura care a tinut aproape 800 de ani, pana spre 1500. In acealas timp pozitia evreiasca in oras a fost dominanta, evreii contribuind la desvoltarea culturala a orasului prin multi medici, filozofi si diplomati de prima marime. In urma cuceririi de catre crestini a Cordobei, Seviliei si a altor orase din Andalusia musulmanii s-au refugiat in Granada care a ajuns in sec. XV la 200.000 locuitori in timp ce Londra acelor vremi abia atingea 50.000.

Decaderea Granadei a inceput cu o poveste de dragoste, razbunare si tradare. Califul Hassan s-a indragostit de o crestina si a hotarat sa-si repudieze sotia musulmana si sa-si indeparteze fiul. Fiindu-i frica de viata fiului care era si mostenitorul califatului, sotia a fugit din palat si din oras ca sa-si organizeze o armata din cei ce erau nemultumiti de gestul necredincios al lui Hasan. In timpul luptelor pentru indepartarea sotului infidel, regele Spaniei l-a prins pe tanarul mostenitor si i-a oferit viata si libertatea in schimbul unei pozitii neutre si a pasivitatii acestuia in fata inaintarii trupelor crestine pe teritoriile maure. Hasan necredinciosul si noua lui sotie crestina au fost ucisi, Ferdinand de Aragon a postat steagul si crucea in Alcazaba iar copilul-rege a fugit impreuna cu mama sa in munti. Aceasta, vazandu-l plangand i-a spus: "Jelesti ca o femeie ce nu ai putut stapani ca barbat", ca repros la lipsa acestuia de onoare in apararea orasului. Urma lor s-a pierdut si locul a fost numit Suspiro del Moro (suspinul maurului).

Catierul Albaicin din Granada se poate vedea pe o panta de la ferestrele palatului Alhambra. El este o enclava a gitanilor care locuiesc in pesterile dealului. Seara dau reprezentatii de flamenco si-si castiga existenta din interesul pe care li-l arata turistii. Frederico Garcia Lorca, nascut in Granada, a prezentat intr-o serie de balade viata pasionala a gitanilor in peisajul andaluz.

---

VIZUALIZĂRI: 4122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI