Muzeul Dunării de Jos

TIPĂREȘTE

Despre Muzeul Dunării de Jos din Călărași aflaserăm de multă vreme și știam că dacă vom avea timpul necesar pentru o vizită în oraș, muzeul va fi un obiectiv prioritar. Am ajuns la Călărași și - bineînțeles - printre altele, pe lista noastră figura și Muzeul Dunării de Jos.

Din documentările anterioare știam că muzeul se află pe Str. Progresul, nr. 4, foarte aproape de fostul Palat al Prefecturii. L-am găsit. Pe peretele de la stradă, o clădire veche, frumoasă cândva, dar ponosită acum, este înscris cu litere aurii "Muzeul Dunării de Jos". Am pătruns în curte admirând frumusețea obosită a construcției alături de care se află un mare panou informativ privind obiectivele demne de vizitat în arealul Dunării, pe ambele sale maluri. La umbra arborilor înalți, lângă gard, am petrecut câteva minute vizitând un mic muzeu în aer liber. Cruci de piatră mai mari sau mai mici, toate cu inscripții, monumente funerare musulmane, râșnițe, vase și fragmente de obiecte din piatră, chiar și un mormânt cuman din sec. X (un schelet uman reconstituit într-o vitrină de sticlă), iată ce se poate vedea acolo!

Încă uimiți de pustietatea locului (cât timp am rămas acolo nu am văzut țipenie de om), ne-am apropiat de ușa laterală care părea a fi intrarea. Negăsind pe nimeni, ne-am resemnat și ne-am continuat vizita în oraș. Așa am descoperit spațiul expozițional nou de care beneficiază Muzeul Dunării de Jos, situat la demisolul Centrului Judeţean de Cultură şi Administraţie "Barbu Ştirbei" - Călăraşi, în Str. 1 Decembrie 1918, nr. 1. Dar, tot nu ne-a fost sortit să-l vizităm deoarece trecuse de ora 16.00. (Program vizitare: Luni-Vineri 08.00-16.00, Sâmbătă și Duminică 10.00-18.00, taxa de intrare: elevi - 1 leu/persoană, adulți - 4 lei/persoană, adulți în grup - 2 lei/persoană). Am schimbat câteva vorbe cu paznicul, apoi ne-am retras hotărâți să revenim a doua zi, în timpul programului.

Muzeul Dunării de Jos - scurt istoric

Muzeul din Călăraşi a fost înființat în anul 1951 având ca sediu o casă naţionalizată cu 6 încăperi, situată lângă primărie, pe Str. Sf. Nicolae. A început să funcţioneze în anul 1954, având profil de arheologie. Datorită patrimoniului din ce în ce mai bogat rezultat în urma descoperirilor arheologice din zonă, localul în care funcționa muzeul a fost schimbat de mai multe ori.

Prin Legea de organizare administrativ - teritorială din 1968, reînființându-se judeţul Ialomiţa, în perioada 1968-1981 muzeul din Călărași a funcționat ca secție de istorie şi arheologie a Muzeului Judeţean Ialomiţa. În anul 1981, Secţia de Arheologie se transformă în Muzeul Judeţean Călăraşi, pentru ca în anul 1990 să capete titulatura de Muzeul Dunării de Jos.

Începând cu 30 mai 2012 Muzeul Dunării de Jos beneficiază de un spaţiu expoziţional nou, cu o suprafaţă de cca. 400 m², situat la demisolul Centrului Judeţean de Cultură şi Administraţie "Barbu Ştirbei" - Călăraşi. În acest spaţiu modern sunt expuse pentru public piese arheologice datând din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă, toate descoperite pe teritoriul judeţului Călăraşi şi în zona Dunării.

Vizita la Muzeul Dunării de Jos

Când am revenit, a doua zi, am fost întâmpinați de un tânăr muzeograf care ne-a urat bun venit și ne-a informat că la Muzeul Dunării de Jos pensionarii au acces fără a li se percepe vreo taxă. Am mulțumit, apoi l-am urmat (eram singurii vizitatori în acel moment) în spațiul muzeal nou, modern, amenajat după cele mai exigente norme în domeniu.

Expoziţia de bază a Secţiei Tezaur - Arheologie prezintă patrimoniul care ilustrează evoluţia şi gradul avansat de civilizaţie a comunităţilor dunărene din preistorie și până la sfârşitul epocii moderne. Cele mai vechi urme ale civilizaţiei omeneşti din această parte de ţară constau în unelte şi arme din piatră cioplită şi os, precum și din fosile ale unor animale preistorice.

Paleoliticul este reprezentat de resturile de Mammuthus trogontherii descoperite la Borcea, Jegălia, Ulmu, Vlad Ţepeş şi Valea Argovei, precum şi de câteva unelte de silex descoperite în așezarea aurignaciană de la Nicolae Bălcescu.

Neo - eneoliticul, epoca nouă a pietrei, când omul devine producător de hrană prin domesticirea animalelor și prin practicarea agriculturii, caracterizată printr-o tehnică dezvoltată de confecționare a uneltelor, este reprezentat de descoperirile făcute de-a lungul timpului în aşezările pluristratificate de la Grădiştea Coslogeni, Grădiştea Ulmilor - Boian, Măgura Gumelniţa, Gălăţui - Movila Berzei, Măriuţa - La Movilă, Sultana - Malu Roşu, Căscioarele, Spanţov și Cuneşti.

Colecţia de piese neo-eneolitice cuprinde peste 20000 de obiecte provenite din cercetări sistematice sau din descoperiri întâmplătoare. În vitrine, frumos așezate, am văzut vase de lut de foarte bună calitate, de culoare neagră, lustruite, vase decorate cu incizii, excizii, caneluri, plastică antropomorfă feminină şi masculină, piese de silex, podoabe din os, corn sau cupru și piese din aur obținute prin batere. Figurinele de animale, statuetele feminine, dar și reprezentările umane cel mai adesea cu urechile perforate sunt caracterictice acestei perioade.

Epoca bronzului în zona Dunării de Jos este reprezentată de ceramică de calitate medie, decorată cu barbotină, unelte şi piese din bronz și os, datând din sec. XIII-XI î. H. descoperite la Grădiștea Coslogeni, Ulmu, Boșneagu, Chirnogi și Belciugatele.

Epoca romană are un profund caracter meșteșugăresc demonstrat de numeroasele piese mărunte din lut, metal, os și sticlă, urme de cuptoare și gropi menajere. Colecţia de epocă romană numărând peste 25000 de piese, începe să fie constituită încă din primii ani ai deceniului şase ai secolului trecut, în urma cercetărilor efectuate pe malurile dobrogene ale Dunării. Ni s-a atras atenția că nu sunt piese de mare valoare, dar că trebuie reținut faptul că ele au fost descoperite în așezări civile aflate la extremitatea imperiului. În vitrinele muzeului am văzut vase ornamentate cu barbotină, statuete din lut, bronz și plumb, precum și numeroase opaițe. Pietre funerare, dar și un sarcofag roman datând din sec. II sunt expuse în spațiul larg din fața încăperii speciale care adăpostește tezaurul.

Tezaurul. La Muzeul Dunării de Jos am văzut piese care ilustrează circulația monetară în zonă începând din antichitate și până în epoca modernă. Încăperea în care este expus tezaurul nu este foarte mare, dar este bine amenajată, cu vitrine luminate și cu notițe informative privind toate grupele de exponate.

Sunt expuse acolo monede descoperite la Rasa în anul 1942 (tetradrahme de tip Filip II şi Alexandru cel Mare) și tetradrahme thasiene din argint descoperite la Boșneagu - piese care ilustrează relaţiile dintre lumea elenistică şi geţii din stânga Dunării de la sfârşitul sec. II î. H. şi începutul sec. I î. H. Tot în această încăpere se remarcă marele tezaur descoperit la Jegălia, alcătuit din denari romani emişi în sec. II-I î. H.

Circulaţia monetară în perioada medievală este ilustrată de mai multe tezaure, cel de la Dichiseni (sec. XIV) - cel mai timpuriu - fiind alcătuit din monede bulgăreşti de argint. Merită menționate monedele de aur emise în Ţările de Jos, Ungaria, Imperiul Romano-German, Statele italiene şi Transilvania descoperite la Bora şi la Rasa. De asemenea, un loc important îl ocupă moneda otomană din sec. XVIII, taleri din argint emiși în vremea sultanilor Ahmed III, Mahmud I şi Mustafa III.

Încântați de faptul că am reușit în cele din urmă să vizităm Muzeul Dunării de Jos, precum și de expunerea profesionistă făcută de ghidul nostru, am mulțumit pentru găzduire și ne-am retras. Nu înainte însă de a achiziționa un pliant cu prețioase informații care - împreună cu fotografiile pe care le-am făcut acolo - mi-a fost de un real ajutor în redactarea articolului de față.

Tot tânărul muzeograf ne-a oferit și alte informații despre oraș și despre obiectivele pe care le mai aveam de vizitat.

Concluzii

Am avut o zi grea, dar care a început bine - cu vizita la muzeu. Prin căldură mare, căutând umbră pe lângă arbori sau clădiri, poposind de vreo trei ori la terase pentru o băutură răcoritoare, acordându-ne câte un mic răgaz pe o bancă, în parc, am reușit până spre seară să vizităm cea mai frumoasă parte a orașului Călărași. Dar, asta este o altă poveste.

Epuizați de căldură, de foame și de mersul pe jos, ne-am întors la Hotel Albatros care ne oferise găzduire și ne aștepta cu o binemeritată cină.

---

VIZUALIZĂRI: 1910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI