« Noaptea muzeelor » sau « Lumini in noapte »...

TIPĂREȘTE

Motto:

"Cine nu are rani, nu se ocupa cu arta"...

La un asemenea eveniment care se desfasoara nu numai in unele muzee din Bucuresti, dar si in alte muzee din tara mai fusesem in urma cu doi ani cand vizitasem Muzeul Grigore Antipa (impresionati de colectiile zoologice, de minerale si roci, dar si de cele paleontologice si etnografice), Muzeul Militar National (unde am vazut istoria militară a Romaniei, armamente albe si de foc, echipament militar si decoratii) si Muzeul de Istorie a Romaniei (care ne-a invitat la un remember prin cultura materială şi spirituală a geto-dacilor).

Trebuie sa recunosc ca in aceasta noapte muzeele din Bucuresti participante la eveniment sunt pur si simplu asaltate de multimea de vizitatorii si nu cred ca numai datorita faptului ca intrarea in muzee este gratuita, cat si ca poti participa la eveniment alaturi de prieteni si familie, fiind o « ocazie » de a iesi din casa si a mai smulge noptii cateva ore de animatie nocturna.

Singura parte negativa in desfasurarea acestui eveniment o reprezinta cozile interminabile din fata intrarilor la muzee odata cu lasarea serii, dar, in acelasi timp, cred ca acest lucru este si partea « telenovelista », ca atunci cand te asezai la coada la branza pe vremea « odiosului » si schimbai comentarii si, slava Domnului, ca in acest an, in afara de frumusetile expuse in muzee despre care puteam vorbi, mai sunt subiecte multe care ne dor...

Primul muzeu pe care am decis sa il vizitam, tinand cont ca si-a deschis portile de dimineata, din motive de securitate a patrimoniului (probabil, intunericul facand dificila pazirea acestuia), a fost Muzeul National al Satului, fondat in 1936 si care expune diferite constructii taranesti autentice transferate aici, de la locuinte si pana la biserici, infatisand, asa cum scrie si pe panoul de la intrare, trei secole de civilizatie rurala.

Am intalnit aici o gospodarie din Curteni, jud. Vaslui, specifica satelor de razesi, cu adaposturi sapate in pamant pentru pastrarea butoaielor cu vin, alta din Oloinita - Valea Mica, jud. Alba, alta din satul Ostrov, jud. Constanta, sau din Nereju Mic, jud. Vrancea. Localitatea de unde provine cea din urma, a facut parte din grupul de sate care a trait in devalmasie, pastrandu-si autonomia ca o republica adevarata pana spre secolul al XIX-lea, avand chiar hotare.

Foarte multe dintre gospodarii sunt foarte joase, adevarate bordeie, iar intrarea se face coborand « in pamant », fapt care m-a facut sa ma intreb cum se descurcau taranii pe timp de ploaie. Oare acest tip de case nu erau inundate? Mai ales cand privesc portile de lemn, ma intreb cum razbeau in lupta cu fortele naturii.

M-am intrebat, de asemenea, unde isi tineau in acelasi timp toate cele trebuincioase, tinand cont ca absolut toate locuintele in care am intrat erau mobilate foarte sumar, cu paturi, mese si scaune si nimic altceva!!! Poate in cuferele de diferite marimi care zaceau cuminti in unele incaperi si care imi aminteau de povestile din copilarie cand zestrea miresei era tinuta in astfel de lazi...

Evident, ca toti peretii erau decorati cu pernute decorative, goblenuri si cu covorase taranesti tesute la razboi (si putem vedea multe razboaie de tesut in gospodariile muzeului), ca si podeaua peste care se asterneau astfel de « presuri ».

Una dintre bisericile care mi-a placut, a fost Biserica din Timiseni, jud. Gorj, care poarta hramul Sf. Nicolae si se numara printre putinele biserici de lemn din tara care au pictura exterioara.

Toata aceasta atmosfera te relaxeaza, te destinde, iti creaza impresia ca ai plecat in vacanta, intr-un sat departe de lumea « civilizata », in cautare de inedit si frumos.

Coincidenta sau nu, « dimineata muzeelor » a facut sa participam in acelasi timp si la Targul Olarilor, despre care am preferat un review separat aici: Targul Olarilor

Cu bucurie ca ploaia anuntata ne-a ocolit, am plecat spre casa pentru a purcede mai apoi, in plina ploaie de data asta, la un al doilea popas muzeistic trecut pe lista noastra din acest an: Muzeul Taranului Roman.

Am ales acest muzeu datorita programului interesant anuntat, respectiv « Oameni şi locuri – MEXIC - Tradiţii şi obiceiuri » si «Pictura ţărănească din China».

Dupa un periplu prin doua sali ale muzeului (Acvariu si Foaier), initial acesta primindu-ne cu poarta inchisa si fara nici-un fel de anunt ca intrarea se face prin curte, trecand printr-o expozitie de fotografii cu cladiri daramate si copaci tintuiti cu cuie, intrebandu-ne ce legatura are asta cu Mexic si China, dar afland ulterior ca era vorba despre « un parcurs initiatic prin spaţiile fascinante ale Morii lui Assan, monument de categoria A vandalizat de ani de zile, printre trunchiuri de cireşi recuperaţi de Şerban Sturdza şi revizitalizaţi de artistul Virgil Scripcariu, prin bogaţia stilistică a unui oraş surprinzător, emoţionant şi ignorat de locuitorii săi» (sursa aici:Noaptea Muzeelor, am ajuns in sfarsit la expozitiile dupa care jinduiam.

Ca o paranteza insa si ca o explicatie a copacilor vazuti, fetita mea cea mare mi-a spus ca fusese la o expozitie la Palatul Parlamentului unde mai vazuse astfel de copaci si ca povestea lor ar fi ca inainte oamenilor nu le-ar fi pasat de ei si atunci un sculptor a luat trunchiurile ramase si le-a imbracat in bucati de metal batut apoi in cuie ca sa ii protejeze pentru a face mai tarziu sculpturi grandioase.

In ceea ce priveste expozita « Pictura taraneasca din China” nu m-a surprins in mod deosebit. Tematica exponatelor a fost una sateasca, descoperind privirii imagini ale satelor chinezesti si activitatea obisnuita a acestora (pescuit – tema des intalnita, cresterea animalelor, tesut, spalatul rufelor, dans, dragoste, logodna, avand titluri sugestive: « Navod incarcat cu pesti », « Pesti, urare pentru un an bogat », « Lumea din adancuri », « Caminul meu », « Un cantec de bucurie »).

Spun ca nu m-a surprins, deoarece pictura mi s-a parut stangaci executata pe alocuri, insa multicolora, aducandu-mi aminte de desenele unor copii, eu asteptandu-ma sa vad picturi «adevarate»…

Exact asa cum se exprima si copiii, picturile expuse reflecta sentimente pozitive si mult optimism, « vorbind » despre recolte si redand viata simpla a satului (si totusi complicata) in deplina armonie cu mediul natural.

Trecand insa la « Oameni şi locuri – MEXIC - Tradiţii şi obiceiuri », am pasit la un alt nivel, acompaniati in surdina de o muzica mexicana adevarata!

De la fotografii si masti, pantaloni din piele, pinteni, cutite de vanatoare, macete si traiste, pana la palariile traditionale si costumele de carnaval, dar si rochiile « huipil » din bumbac brodat (purtate de indigenele Maya si de alte femei din centrul pana in sudul Mexicului) am fost introdusi intr-o atmosfera autentica mexicana, de parca am fi fost in inima acestei tari!

Mai erau expuse urne funerare maya, covoare, cufere si ladite de zestre, obiecte diverse, inclusiv din paie (un pom, o colivie, un carusel, o oglinda, scaune in miniatura, fete de masa, siraguri de cosulete), un crucifix din paie (Isus rastignit pe Cruce «confectionat» din paie! ), picturi pe scoarta de copac amate, vase decorative, unele ornate cu margele, doua codice (Borgia si Zouche Natta), bijuterii, traistute din margele, papusi, fructe decorative, brauri si animale, si multe altele.

Aceasta expozitie m-a surprins prin amestecul de culori vii si prin veselie.

Ultima oprire pe lista noastra a fost Muzeul National de Arta a Romaniei, care si-a intitulat evenimentul « Lumini in noapte », incercand ca in acest an sa instituie un dialog intre artele plastice si domeniul artistic, prin invitatia pe care a facut-o teatrului « Masca » de a juca un spectacol absolut inedit in curtea muzeului printre statuile acestuia, actorii teatrului fiind, de fapt, niste veritabile statui aduse la viata intr-o atmosfera fascinanta plina de muzica si lumina.

Am vizitat aici Galeria de Arta Europeana din aripa Kretzulescu, unde am putut sa admir tablouri ale scolii spaniole, franceze, germane, flamande, neerlandeze si olandeze, unele tablouri facand parte din colectia Regelui Carol I ("Flori intr-o grota", ulei pe panza, de Abraham Mignon, « Extazul Sf. Magdalena", de Jose Claudio Antolinez).

Aflu acum ca Palatul-muzeu care gazduieste aceasta expozitie a fost avariat in proportie de 80% la revolutia din Decembrie 1989, multe dintre lucrari de arta fiind degradate sau distruse.

Noi ne-am « clatit » ochii cu argintaria germana din secolele XVII-XVIII, tapiserii flamande, diferite portrete si sculpturi ale Ecaterina a II-a a Rusiei, « Cele trei gratii » ale lui Hans Von Aachen; portretul Imparatului Iosif al II-lea al Austriei; « Imaculata Conceptie » de Antonio Pereda (m-au fascinat capetele de ingeri de la picioarele Imaculatei...) ; tablourile lui El Greco (« Martiriul Sf. Mauriciu si a celor o mie de tebani » care ne arata niste personaje distorsionate, chinuite parca; « Adoratia pastorilor » in care culorile inconfundabile de albastru, galben, verde si grena ale pictorului explodeaza) ; « Sala din palatul Hradcany a lui Aegidius cel Tanar (fiecare personaj este atent studiat, transpunandu-te in atmosfera vremii) ; « Adoratia Magilor », un ulei pe lemn a lui Pieter Aertsen; picturile lui Rubens (« Lupta lui Hercule cu leul din Nemeea », « Portretul Giovanei Spinola », ale lui Rembrandt (« Portret de femeie»), dar si cu o pendula astronomica din bronz extraordinara.

Din pacate nu am putut face fotografii, taxa de poze mi s-a parut cam mare (50 ron). Oricum supraveghetoarele strigau mai tot timpul la toti vizitatorii sa nu se apropie prea mult de exponate, desi nu le atingea nimeni si foarte multe dintre ele trebuiau privite indeaproape pentru a vedea toate detaliile.

Galeria de Artă Veche Românească si Galeria de Artă Românească Modernă, care ofera peste 1600 de piese expuse, printre care lucrari ale lui Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Constantin Brâncuşi, Corneliu Baba sau Ion Ţuculescu ramane sa le vizitam intr-o zi obisnuita, picioarele noastre obosite dupa atata colindat si vizitat clacand pana si in fata artei!

Am mai fi vrut sa ajungem si la Muzeul Aviatiei, dar poate numai daca trimitea un avion dupa noi...

Cu spectacolul oferit de „Masca” in suflet, am plecat mai bogati si mai fericiti de o zi petrecuta cu folos.

Ajunsi acasa, am aflat ca in tara noastra peste treizeci de muzee au luat parte la acest eveniment, iar in Europa peste 2300!

In Bucuresti, pe langa muzeele vizitate de noi, si-au mai deschis portile: Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Muzeul Naţional de Geologie (am fi vrut sa ajungem si la acesta, fiind vizavi de Muzeul Taranului Roman, dar nu doream sa pierdem spectacolul oferit de teatrul Masca) ; Muzeul Naţional „George Enescu"; Muzeul Naţional de Istorie a României; Muzeul Naţional al Literaturii Române; Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I"; Muzeul Municipiului Bucuresti; Muzeul Aviaţiei si Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi.

In afara de vizitarea galeriilor propriu-zise din muzee, acestea si-au asteptat vizitatorii si cu spectacole de teatru si muzica, concerte si vizionari de filme, coregrafie si folclor, dar si cu parada de vehicule istorice.

Chiar daca multi dintre cei care au fost in anii trecuti s-au plans de cozi si inghesuiala, punandu-i pe fuga pe cei care nu au fost, eu cred ca merita sa luam parte la un eveniment de o asemenea amploare, iar daca ne informam dinainte cu privire la orele de deschidere, pentru ca unele muzee isi incep « noaptea » chiar de dimineata, altele dupa-amiaza, putem nu numai sa evitam aglomeratia (cum am reusit noi in acest an), dar sa includem in periplul nostru muzeistic diurno-nocturn cat mai multe dintre acestea!

---

VIZUALIZĂRI: 2641 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI