Circuit cu masina prin Europa (5): Elvetia o tara de poveste

TIPĂREȘTE

Si am parasit Munchenul si Germania cu castelele ei cu tot cu regretul ca am alocat prea putine zile pentru atat de multe obiective, poate cu o alta ocazie vom organiza o excursie doar pentru Germania. Dar aceasta excursie am planificat-o in principal pentru Elvetia. Dar pentru faptul ca aici cazarile sunt foarte scumpe am ales varianta cazarilor in zona de granita, dormim in Germania si Franta vizitam Elvetia.

Am intrat in Elvetia pe la punctul de frontiera Zoll Au unde ne vom indrepta spre locul de destinatie St Gallen /Sommeri unde vom inopta pentru o noapte. Cum am intrat in Elvetia ne-am luat si vinieta, in valoare de 40 franci elvetieni, aici cumperi vinieta doar daca mergi pe autostrazi, dar noi cum am ales varianta rapida deci vinieta.

Stiam ca Elvetia este una dintre tarile cu cel mai inalt nivel de trai, cu oamenii cei mai civilizati si corecti dar si impartiali fata de multe evenimente de-a lungul Istoriei.

Ce nu stiam cu adevarat dar aveam sa aflu in acest circuit, era faptul ca nici nu-mi imaginam cat de frumoasa si spectaculoasa tara este Elvetia. Vazusem multe poze, documentare, dar dupa ce am simtit-o “live” cu toate simturile mele, afirm clar: nimic nu se compara cu realitatea!

Elvetia este cea mai mica tara din Europa Centrala, dar este bogata atat in istorie si cultura, cat si binecuvantata printr-un relief extrem de divers ce ii confera frumusete si mult farmec natural.

Elvetia, este o tara verde, foarte verde, incantatoare la fiecare liziera de padure sunt stive de lemne de foc, frumos aranjate, nimic la intamplare numai bune de bagat in soba sau semineu. Cat de frumos arata localitatile intr-o mare de verde unde casele sunt acoperite cu tigla rosie. Soselele nu sunt foarte late dar au carosabilul impecabil. De o parte si de alta a drumului vezi livezi intregi de meri, peri, ciresi dar toate livezile acoperite cu plase antigrindina. Nu am vazut nimic lasat la voia intamplarii si pe tot traseul ferme de vaci, iar acestea pasteau in zone ingradite cu garduri electrice.

Inainte de a merge la cazarea noastra am facut o scurta plimbare prin oraselul St. Gallen. Am descoperit un orasel micut, foarte curat si cochet cu case cu doua sau trei nivele unite parca intre ele, toate renovate, zugravite in culori pastelete, cu foarte multe flori la ferestre care iti dadea impresia ca esti intr-o carte de povesti. Daca ajungeti in zona va sugerez sa –l vizitati este stilul de orasele in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si in care te simti ca intr-o mare familie sau cel putin asa l-am perceput eu. Stilurile cladirilor imbina in cel mai placut mod barocul cu stilul medieval. Linistea din oras si firescul unei vieti tihnite, mi-a indus o stare de relaxare atat de binefacatoare, ca m-as fi oprit sa ma odihnesc pe pajistea aceea atat de verde din fata Manastirii Benedictine.

Cazarea aici a fost achizitionata pe Airbnb.com, pentru cei care nu stiu, de regula, pe acest site sunt persoane care isi inchiriaza locuinta pentru turisti in anumite perioade ale anului. Pentru aceasta cazare, (pentru doua camere) am platit 107 euro. O sa va povestesc cate ceva despre cazare intr-un alt articol.

Un alt obiectiv al excursiei noastre prin Elvetia a fost Cascada Rinului. Parcarea in zona a fost gratuita, ceva surprinzator pentru o asa afluienta de turisti. Ne-am luat bilete sa vedem cascada de aproape. Biletul a costat destul de putin 5 franci elvetieni /persoana. Cu biletele in buzunar ne-am indreptat catre un lift exterior si oau am ramas fara suflare, in fata ochilor se arata o priveliste uluitoare, o imagine incredibila un festival de apa azurie care se lovea cu putere de stanca in forma de poarta parca pusa acolo de cineva. Pentru a vedea cat m-ai aproape cascada si de a-i simtii mirosul de proaspat aveai doua variante ori coborai cu liftul ori coborai pe unui din traseele anenajate. Noi am optat pentru coborarea cu liftul, un lift cu peretii de sticla. Cand ajungi acolo jos atat de aoroape de cascada si simti pe fata stropii proaspeti de apa nu-ti vine sa pleci cu una cu doua. Din loc in loc sunt create zone de odihna amenajate cu bancute sa poti savura spectacolul in tihna. De comun acord am decis ca nu putem pleca de aici pana nu facem o plimbare cu barca pana in inima cascadei. Am ajuns la cantonul de imbarcare si am avut de ales intre 3 trasee, dar noi am ales un traseu de mijloc si s-a dovedit a fii cel mai Ok, dat find si faptul ca pentru ziua respectiva mai aveam si alte obiective de atins. Pentru un traseu de 30 minute am platit 7 franci elvetieni de persoana. Am urcat in ambarcatiunea de agremeit si am pornit pe Rin, capitanul, un domn cam pe la 50 de ani simpatic ne-a condus destul de linistit si precaut in toata aventura apelor involburate ale cascadei. Sunt niste trairi si emotii interioare de ne imaginat, sa fii atat de aproape de milioane de tone de apa care se lovesc brutal de stanci si unde stropii de apa iti mangaie fata, doar daca esti colo poti intelege. Plini de emotia unui alt obiectiv atins ne-am imbarcat in masina si am pornit catre o noua locatie, Zurich.

Zurich este cel mai mare oras si inima comerciala a Elvetiei, situat in cantonul Zurich, la nord de Alpii Elvetieni. Se intinde de-a lungul malurilor inverzite ale Lacului Zurich unde acesta se varsa in raul Limmat. Cladirile vechi se aseaza perfect atat de jur imprejurul lacului cat si de-a lungul raului Limmat, ce taie orasul de sus in jos. Raul Limmat este brazdat din loc in loc de poduri care mai de care mai frumoase care face legatura intre cele doua parti ale orasului. Conform numeroaselor studii independente, orasul Zurich este considerat ca fiind unul dintre cele mai curate si bogate din intreaga lume. Fiind si cel mai mare oras din Elvetia, acesta are multe de oferit in ceea ce priveste atractiile turistice. Cu parere de rau ca am alocat foarte putin timp parasim Zuricul.

Parasim Zuricul si ne indreptam catre Lucerna. Ah, lucerna, un alt oras de poveste. Pentru multa lume, descoperirea Lucernei (sau Luzern in germana) incepe de la gara. E un loc bun de a-ti incepe periplul pentru ca gara se afla la doi pasi atat de orasul vechi, cat si de lacul Luzern. Primul monument care iti rasare in cale este Podul Capelei sau Kappelbrucke, un pod de lemn acoperit construit prin secolul XIV pentru a lega cele doua tarmuri ale raului Reuss. Podul este plin de flori iar in interiorul podului, pe stalpi sunt picturi pictate de Heinrich Wagman in 1614 si care redau momente din istoria Elvetiei Este unul din simbolurile Elvetiei si unul din podurile mele favorite. Sincer nu m-as m-ai fi lasat dusa nicaieri, as fi ramas pe pod sa savurez fiecare cladire, fiecare pictura, sa cad asa in meditatie. Dar sa facem cativa pasi si in orasul vechi. Este la fel de colorat si elegant ca multe alte centre istorice ale Elvetiei. Vei descoperi piete cu statui si fantani in mijloc, cladiri cu picturi murale exterioare redand personaje mai mult sau mai putin mitologice.

Concluzia? Daca se intampla sa ajungeti prin Elvetia, nu ratati pentru nimic in lume sa vizitati Lucerna. Pentru mine este pe primul loc intre orasele elvetiene.

---

VIZUALIZĂRI: 7028 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI