Arc peste timp - Gradina Regala Innsbruck

TIPĂREȘTE

Azi ne odihnim doarece dupa excursia tocmai povestita asa ca o plimbare agale prin parc este tocmai indicata. In zona parcului am ajuns deoarece trebuia sa imi fac lectiile si sa vad exact de unde se ia un anume tren (de abia astept sa va povestesc, dar asta mai incolo dupa ce vin baietii mei la mine) iar parcul se afla in imediata apropiere. De fapt il vazusem si cand am fost cu mama aici deoarece aici este una dintre statiile autobuzului turistic.

Gradina regala (Hofgarten) este un parc protejat situat la marginea orasului vechi Innsbruck. El se intinde pe o suprafata de 10 hectare si are ca vecini Palatul Hofburg, Sala de congrese dar si Teatrul de stat. Nu este un parc mare desi suprafata lui spune ca da, insa este un parc linistit. Are cateva porti de acces, unele chiar interesante, si spun porti, deoarece este un parc care este inchis pe timpul noptii.

Acest parc este o ea, o batrana si frumoasa doamna de 600 de ani, care mai intai s-a delectat ca si copila cu capriciile stilului Renaissaince, mai apoi a fost o guresa frantuzoaica care a adoptat moda franceza, pentru ca la maturitate (1858) sa devina o nobila doamna de la curtea Angliei.

Este un parc cu istorie, si pentru ca de istorie trebuie sa avem grija deoarece altfel nu avem identitate, acest parc este ingrijit de Gradinile Federale Austriece (Österreichischen Bundesgärten) care se subordoneaza Ministerului Mediului (Bundesministerium für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft).

Dar ce poate avea special un astfel de parc? In primul rand liniste, o liniste care te relaxeaza, este un parc care este strabatut de turisti sau localnici, dar care par a-l respecta. Eu am intrat pe una dintre portile de acces, cea care este cea mai apropiata de palatul Hofburg si exact aici este si statia autobuzului turistic despre care v-am povestit aici - vezi impresii

In primul rand am admirat copacii, si o sa-i vedeti in multe dintre poze, sunt copaci care au trecut prin multe si care au vazut multe la viata lor. Pot spune de asemenea ca mi-a placut ca multi dintre copaci sunt marcati cu placute ca sa stim astfel ce pomi avem aici.

Ce poti face intr-un parc? Sa te plimbi, normal, dar stiti cat de bine m-am simtit pe alei? Si in povestea mea despre parc am sa o iau usurel, asa cum am vazut parcul, asa incat primul lucru care m-a lovit la intrarea in parc (e o figura de stil, nu m-a lovit nimic) a fost o statuie, care infatisa un militar purtand si insemnele Ordinului Teuton, pe postamentul careia era scris: Feldmaresal Erzherzog Eugen 1863 – 1954. Ceva imi suna cunoscut insa atunci nu am realizat. Ulterior cautand acasa pe net, am descoperit despre ce era vorba si am sa va spun in cateva randuri povestea lui.

Feldmaresalulu Eugen Erzherzog s-a nascut la 21 mai 1863 ca fiu al arhiducelui Karl Ferdinand de Austria a fost militar de cariera dar totodata si membru al Ordinului Teuton fiind si ultimul care a detinut functia suprema a acestui ordin.

S-a remarcat in Primul Razboi Mondial cand a ajuns comandantul armatei si a primit numeroase distinctii atat din partea Imperiului Austriaco-Ungar dar si din partea altor tari, descoperind cu placere ca a primit si Marea Cruce (cel de-al 4-lea rang din 5) a Ordinului Steaua Romaniei.

Dupa prabusirea monarhiei, Eugen s-a stabilit la Lucerna si apoi la Basel unde a trait modest intr-un hotel in perioada 1918-1934. Dupa anexarea Austriei de Germania in 1938, Ordinul Teuton a fost desfiintat iar proprietatile confiscate. Se pare ca norocul lui Eugen s-a numit Herman Goring si astfel a supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial. Eugen moare pe 30 decembrie la Meran (Italia) si este inmormantat pe 6 ianuarie 1955 alaturi de arhiducele Arhiducele Maximilian III in Domul Sf. Iacob, despre care am povestit aici - vezi impresii. Si asa am realizat de unde mi-era cunoscut numele. Despre Eugen puteti afla aici mai multe daca doriti en.wikipedia.org/wiki/Arc ... ugen_of_Austria

Lasam trecutul sa-si gaseasca linistea si aruncam o privire si spre locul de joaca care este simplu dar exact asta este ceea ce il face atragator, dar aruncam doar o privire deoarece privirea si pasii se indreapta spre un maret copac (o sa-l vedeti in poze ce semet este) a fost greu sa il pozez intreg, a trebuit sa il pozez de la distanta iar cand am ajuns langa el sa pozez si placuta pe care scria cu cine avem de a face, adica “Taxodiaceae metasequoia glyptostroboides mammutherbaum - China” ceea ce aici nu imi spune prea mult in afara de metasequoia si mammutherbaum, dar am cautat acasa pe net si am am aflat ca acest copac este ultima specie din genul Metasequoia, ca provine din Lichuan, provincia Hubei-China, si desi este cel mai “pitic” din specie tot poate ajunge la 50 m inaltime.

Si ceea ce era si mai frumos era ca multi dintre copacii de acolo purtau astfel de placate, in acest fel putand cunoaste multi copaci.

Mai facem cativa pasi si dam peste o zona micuta (cativa metri patrati) in care un peisagist s-a lasat purtat de inspiratie si amenajat un colt de relaxare, ceva pietre, vreo 2 alei si mici “lacuri” nu mai mari decat un lighean =)).

Si pasii ne poarta in continuare in turul de onoare al parcului, central in organizarea parcului vedem si un pavilion care insa este in amenajare, dar inca nu mergem la pavilion, ci ne mai plimbam pe marginea parcului, admiram copacii, plantele si chiar am citit ca aici mai exista inca plante care au fost plantate personal de Imparateasa Maria Tereza, in parc sau in sera (deoarece exista si o mica sera in care se gasesc tot felul de plante 1700 de specii).

Totul este frumos in parc si amenajat armonios, ce vreau sa mai spun este ca sunt zone pe unde puteti calca pe iarba, puteti face astfel o baie de soare mirosind iarba, dar si zone unde nu aveti voie sa calcati.

Sunt si mici iazuri amenajate unde am vazut nuferi, ratuste, sau alte pasarele, sau chiar am intalnit o mica fantana in mijlocul careia o statueta a unei frumoase printese tocmai se pregatea sa ia in brate broscoiul pentru a-l transforma in print. Dar daca se transforma printesa? =))

Si am ajuns si la pavilionul aflat ca un punct de reper in centrul parcului si unde se organizeaza de obicei spectacole, expozitii, dar care acum era in renovare.

Tot aici insa se organizeaza competitii de sah, sau pur si simplu lumea se aduna sa joace sah deoarece sunt montate mese de sah sau sunt doua table de sah aranjate chiar pe jos una in spatele si alta in fata pavilionului. Acum la tabla mare din spate se juca un tatic cu baietelui iar la cea din fata meciul se juca chiar cu spectatori.

Si ne continuam drumul, printre pomi, pe alei, pana ajungem iar la un copac interesant, care prin forma lui te imbia sa iei loc si sa te bucuri de el si poate ca tocmai din acest motiv in fata lui era montat un mic panou pe care scria (in germana, engeza, italiana):

“Draga vizitatorule,

Te rugam sa ne ajuti sa protejam copacul Catalpa (Catalpa bignonioides) – nu te urca sau aseza pe copac!

Iti multumim foarte mult!

Administratia Federala a Gradinilor”

Si uite asa am intrat pe net sa fac cunostinta si cu acest copac si am aflat ca este de asemenea un copac ornamental, cu originea in Statele Unite, raspandit mai ales in Alabama, Florida, Georgia, Mississippi.

Si in acest parc se gaseste chiar si un ceas solar, insa zau ca nu ma pricep sa il citesc, l-am admirat si pozat dar cam atat. Si daca vi se face sete exista chiar si un restaurant aflat langa parc si unde va puteti racori.

Si mai facem cativa pasi pentru a descoperi un copacel minunat, as putea spune ca poate este cel mai frumos copac intalnit si asta deoarece este un copac al dorintelor. Va intrebati ce inseamna asta, este un copacel nu prea inalt, dar cu crengile pline de mesaje puse de copii, sub forma unor pasari colorate pe care sunt scrise mesaje minunate, si am citit cateva si o sa vedeti cam ce scriu copiii.

Ceva mai incolo, o “stanca” ii punea unui baiat rabdarea la incercare si am stat cateva minute si m-am uitat la el cum alerga de la distanta si incerca sa ajunga in varf si nu reusea deloc. Nu stiu daca in final a reusit sau nu insa nu s-a dat batut multa vreme.

Si uite asa usor, usor am strabatut si parcul si am ajuns la zona de joaca, unde doar toboganul era din metal, restul, lemn si sfoara, un castel, ceva leagane totul simplu, nesofisticat si asta il facea cu atat mai atractiv.

Aici am facut o pauza ceva mai lunga (timp in care am luat si pranzul de la pachet) si m-am bucurat de parintii care se jucau cu copiii lor.

Cum insa timpul imi dadea de veste ca este cazul sa ma indrept spre gara, am lasat parcul sa-si duca istoria mai departe cu fiecare generatie care se perinda pe acolo, insotindu-i de-a lungul anilor de la copilarie si pana la batranete, si am sa il rog pe web sa ataseze filmuletul care prezinta parcul primavara cand natura infloreste dupa ce iarna s-a odihnit. youtube

---

VIZUALIZĂRI: 693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI