Traseul Celor Trei Fortificatii (Castrul Roman) – Alba Iulia

TIPĂREȘTE

Daca zilele trecute v-am povestit despre “Traseul Eroii Neamului Romanesc” (click aici), azi vreau sa va povestesc despre ‘’Traseul Celor Trei Fortificatii’’. Cuvintele nu pot reda imensitatea acestui obiectiv turistic, unic in Europa, inaugurat pe 1 Mai, impreuna cu traseul amintit mai sus.

“Traseul Celor Trei Fortificatii” – ne ofera o calatorie in trei epoci diferite: Castrul Roman, Cetatea Medievala si Cetatea Alba Carolina, de tip Vauban. Fiecare cetate nou construita a inglobat-o si pe cea veche.

Pe o veche asezare dacica, Apoulon, a existat un important centru fortificat. Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, ea s-a numit Apulum si a insemnat unul din cele mai mari centre ale stapanirii romane de pe teritoriul Daciei.

In perioada medievala, cei care au construit cetatea nu au stricat nimic din ceea ce au gasit si au refolosit toate materialele gasite, astfel ca primul strat de zidarie este din piatra, din epoca daco-romana iar urmatorul este din caramida. Aceste amanunte pot fi remarcate in zidurile cetatii. Mai tarziu, prin sec. XVIII, pe vechiul edificiu, s-a construit Cetatea Bastionara de tip Vaban, de forma stelara, cu 7 bastioane, cea mai mare din Europa. In interiorul acestei cetati se gasesc toate obiectivele turistice istorice din Alba Iulia: Catedrala Marii Uniri, Muzeul de istorie, Sala Unirii, precum si Castrul Roman, sau Traseul Celor Trei Fortificatii cum a fost el denumit, la randul sau un domeniu imens care se intinde peste 100 ha.

Am ramas profund impresionata de ceea ce am vazut aici, de marimea domeniului, de gradul mare de conservare, precum si de tot ce s-a amenajat aici. Nu-mi vine sa cred si totodata sunt foarte bucuroasa ca avem asa ceva in tara noastra.

Pretul unui bilet este de 15 lei pentru adulti, daca doriti sa vizitati si interiorul (bastionul sasilor) si 5 lei daca doriti sa vizitati doar exteriorul. Am stat doar in acest traseu in jur de trei ore, dar ne-am grabit fiindca nu ne-a permis timpul, dar puteti sta mult mai mult. Nu vavoi da foarte multe detalii tehnice, ani, etc. , acestea le veti putea citi in pozele care reprezinta panourile explicative de la fata locului.

Ceea ce este cel mai vizibil este perioada medievala, reprezentata prin Cetatea Alba Carolina si zidurile deaparare. Pentru ca atmosfera medievala sa fie completa, la tot pasul si in toate punctele deschise vizitarii, putem intalni angajatii imbracati in haine de epoca, gata oricand sa dea informatii celor care au nevoie, inclusiv domnul de la bilete. La cumpararea biletului am primit si o schita a domeniului, cu legenda, pentru a nu scapa nici un loc care a fost destinat vizitarii.

Incursiunea in timp incepe cu intrarea pe Poarta Monetariei, unde prin anii 1700 a fost Monetaria Principatului, urmand ca apoi sa fie Monetaria Imperiala. In dreapta putem remarca Poarta de Sud a Castrului Roman, reconstruita partial, de un alb imaculat. Intrarea de tip bolta sporeste farmecul constructiei, unul din punctele de atractie restaurat.

Am intrat deci pe poarta Monetariei, urcand treptele de lemn, le-am coborat dupa ce am trecut de Poarta si ne-am trezit in fata unui domeniu imens! In jur este numai gazon, terenul terasat, este amenajata si o mica terasa, un restaurant in aer liber, cu masute de lemn si cu asistenta medievala, bineinteles. Acest spatiu verde reprezinta Tabara Militara.

In fata acestei privelisti am stat sa ne gandim in ce directie sa o luam. Am luat-o la stanga, unde conform indicatorului, se afla Cetatea Alba Carolina. Denumirea sa vine de la Carol al VI-lea de Habsburg, Imparatul austriac care a initiat constructia cetatii. Ea se intinde pe 70 ha.

. Dupa ce le-am admirat sistemul de aparare (santul din jurul zidurilor, care se umplea cu apa pentru a impiedica accesul), am intrat in Bastionul Sasilor (denumit astfel fiindca a fost finantat de sasi), insotiti de o tanara jupaneasa (o domnisoara imbracata in haine medievale), care ne-a condus prin incaperi, dandu-ne informatii despre bastion. In poza, bastionul este dat de sageata din dreapta, incercuit cu rosu. Totul e asemeni un castel, incaperi, scari, etc. Vizita incepe cu Sala Armelor, care a fost candva brutarie. Peretii interiori au si acum un strat negru de fum, provenit de la cuptoare. Aici putem admira armuri de epoca si arme, precum si constructia interioara. Coborand scarile printr-un tunel, ajungem in Sala Vestigiilor Romane, unde putem remarca zidaria pe epoci (piatra de la romani si caramizi din perioada medievala), iar apoi se intra in Sala Cavalerilor. Sentimentul este ca ne aflam in decorul unui film cu templieri. Sala este mobilata cu mobilier de epoca, o masa mare de lemn, cu scaune, acoperita cu o fata de masa si un suport de lumanari. Candelabrul de lemn este si el cu lumanari, asa cum erau in trecut. Aici se intalnesc anual membrii asociatiei ‘’Cavalerii Templieri’’, acum, bineinteles, cu alte scopuri decat cele pe care le-au avut in trecut. De remarcat ca nu sunt ferestre, acestea evitandu-se din motive de siguranta, peretii au doar niste nise care se deschid tot mai mult inspre exterior, pentru aerisire.

Suntem apoi condusi intr-o alta aripa, iesind din Bastion si ajungem in locul numit Manutanta (camera de depozitare). Momentan acest loc e aproape pregatit pentru a fi deschis, el face parte din Hotelul Medieval de 5 stele care va functiona in cetate. De la feresterele hotelului se poate vedea in intregime drumul pana la Celula lui Horea, aflata deasupra Portii a III-a a Cetatii. Am iesit din Bastion incantati de atmosfera din interior, indreptandu-ne spre Temnita Cetatii. Aici autoritatile austriece intemnitau pe cei ce incalcau legea. Aici au fost inchisi si eroii nostri Horea, Closca si Crisan, temnita facand parte si din ‘Traseul Eroii neamului romanesc’’. Am coborat niste trepte foarte abrupte, luminate si am ajuns in temnita, dar aici nu se putea zari nimic, fiind intuneric bezna.

Aleea pavata ne-a condus apoi intr-un spatiu amenajat, numit Loc de belvedere, de unde se poate admira privelistea asupra orasului, a zidurilor, de asemenea varful bisericii construite de Mihai Viteazul (la 400 m de la Poarta a III-a a Cetatii). Aleile sunt prevazute cu balustrada si sunt mai multe din loc in loc, fiecare oferind o alta priveliste Intregul traseu e populat de cavaleri si oameni in haine de epoca.

Am ajuns apoi la Tunelul de Acces la Platforma de artilerie, tunel care permitea efectuarea diferitelor diversiuni, aparitii/disparitii bruste, etc. Pe platforma putem admira trei tunuri de epoca functionale, care la ora 12. 00 din fiecare sambata executa o salva de onor in cinstea arborarii steagului municipiului Alba Iulia. Printr-un traseu deosebit intre zidurile de aparare, avand din nou posibilitatea de a admira aceasta fortareata, am ajuns langa aceste tunuri, care la vremea aceea, se construiau chiar in atelierele cetatii.

Am ajuns apoi la Caponiera, o galerie cu o camera de garda pe fiecare parte, unde se depoziteaza armamentul. In aceasta galerie s-a amenajat un spatiu expozitional, unde putem admira piesele vechi, gasite intre ruine inainte de de restaurare, in poza si unele dintre ele in original, precum si replicile fidele dupa restaurare, care vor fi utilizate in alte spatii ce urmeaza a fi restaurate, restaurare ce va fi incheiata in 2013.

In orice loc ne-am afla, avem privelistea asupra zidurilor, santurilor de aparare, atat din locurile de belvedere, cat si de pe podul de lemn amenajat pentru traversarea santurilor. Podul de lemn ne-a condus la Ravelinul Francisc de Paola, unde este amenajat si Locul Supliciului. Aici este locul de executie al condamnatilor, putem vedea spanzuratoarea, roata pentru tragerea pe roata, securea, etc. Nu voi intra in amanunte fiindca acest Loc al Supliciului l-am descris in review-ul meu “Traseul Eroii neamului romanesc”. Aceste doua obiective, Temnita si Locul Supliciului, sunt comune celor doua trasee. Undeva in acest loc, pe Dealul Furcilor, au fost trasi pe roata Horea, Closca si Crisan.

Strabatand aleea amenajata in interiorul santurilor, am ajuns la centrul de echitatie, Sediul Garzii calare, care nu poate lipsi dintr-o cetate medievala. Aici am gasit din nou amenajata o terasa, cu personal imbracat in haine de epoca si, pe langa frumosii cai, am admirat un ponei maroniu cu par auriu si cu puiul sau, bucurosi ca ne-am apropiat de ei. Au venit langa marginea tarcului si cereau mangaiere... Au fost foarte draguti!...

Calatoria noastra se incheie aici, am revenit la Poarta de intrare si am plecat cu gandul la acest obiectiv pe care tocmai l-am vizitat!

Nu am decat cuvinte de lauda pentru ceea ce s-a realizat aici, prin urmare va recomand, din orice colt al tarii ati fi, sa faceti o excursie in acest loc, fiindca nu veti regreta!

Alte informatii puteti gasi pe site-ul primariei Alba Iulia:click aici

---

VIZUALIZĂRI: 8256 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI