O călătorie în timp - Muzeul transportului local - Innsbruck

TIPĂREȘTE

Uitându-ma după obiective de vizitat in Innsbruck când veneau băieții la mine (si urma sa achizitionam Innsbruck Card), unul dintre obiectivele de vizitat era și acest muzeu al transportului local, însă din păcate acest muzeu este deschis numai sâmbăta, si având in vedere ca mai aveam și altele de văzut care pe copii sigur nu i-ar fi interesat am decis ca e bine sa fac o excursie pana la Innsbruck, de fapt voiam sa cumpăr și Innsbruck card, așa ca drumul era gândit.

Ca sa ajungi la acest muzeu este simplu, de la gara o iei la stânga și in 20de minute ai ajuns. Tot in aceasta zona se mai găsesc și Abația Wilten dar și Catedrala Wilten, dar despre care voi vorbi separat și Muzeul Clopotelor pe care îl voi vizita cu băieții, e inclus in Innsbruck card.

Ca sa vorbim despre datele generale, numele in germana al acestui muzeu este asa: Tiroler Museums Bahnen – Localbahnmuseum, pentru ca se vorbeste despre transportul din Innsbruck si zona Tirol. Acest muzeu este deschis numai sâmbătă, de la 9.00 la 16.00, prețul unui bilet este de 4 euro, pentru grupuri mai mari de 10 persoane se întreabă.

Ce puteți vedea aici? Normal, tot ce este legat de istoria transportului local, dar nu de acum 1000 de ani ci doar din ultimele 2 secole (cel puțin așa cred). In primul rând aveți prima camera in care intrați și unde veți plăti biletul iar mai apoi aveți la dispoziție 2 camere unde aveți fie istoria transportului in Innsbruck, fie istoria transportului in Tirol.

Afel ca vizitand acest muzeu aveți expuse poze vechi cu orașul, împrejurimile și tot ce este legat de transport, de asemenea pentru transportul in Tirol aveți zone si hărți și o harta generală mi-a atras atenția, prezenta o mare parte din Europa (de fapt vecinii Austriei, si vecinii acestora, astfel încât o sa vedeți o altfel de harta a României (parțial).

Ieșind afara din muzeu (seamănă mai degrabă cu vechile gări mici din provincie) ajungeți și la depou unde puteți admira tramvaie vechi, cu istoria lor prezentată in câteva cuvinte, din păcate doar in germana, însă erau mai ales date tehnice.

A fost interesant sa urc in tramvaie (nu se poate urca chiar in toate) și sa ma gândesc cum se circula înainte.

Cand am ajuns aproape de plecarea inapoi spre Kufstein, am realizat ca in depou se putea urca o scara si acolo aveai expuse cateva documente privind organizrea transportului (banuiesc) insa cred de asemnea ca erau doar in germana, am uitat insa de asta asa ca am plecat mai departe.

Revenind de la locul de plecare am urcat intr-un tramvai care acum era mai degrabă transformat intr-o cafenea și o sa vedeți și pozele.

Odată vizitat muzeul și depoul m-am asezat pe o banca și am început sa astept. Ce? Sa se facă ora potrivită pentru o întoarcere in timp și o plimbare prin oraș cu un tramvai vechi. Acesta are plecări de aici la orele 10.20; 12.20; 14.20, are câteva stații (este un înconjoară centrul vechi) și o durata a traseului de 55 de minute, așa ca este frumos. Și sa nu uitam un amănunt, călătoria este inclusă in biletul muzeului.

Domnul de aici era un bătrânel tare simpatic, mi-a aprins luminile in camere, mi-a spus pe scurt ce văd in fiecare camera, sa ma duc la depou și sa văd și acolo tramvaiele, de unde sa fac poze mai frumoase tramvaiului vechi, și l-am întrebat și eu de vizitatori și mi-a spus ca din păcate nu prea sunt interesați de acest muzeu.

Si pentru ca oricum nu prea avea vizitatori a incercat sa imi explice putin istoria acestui muzeu (putin cam greu deoarece desi ne intelegeam in engleza, erau unele lucruri pe care nu le stiam iar lui I se pareau normale).

Asadar, inceputul acestui muzeu este legat de sfarsitul unei linii de transport. Mi-a aratat tare mandru ca pe vagonul (trasformat acum in cafenea) scrie Stubaitalbahn, si mi-a spus ca muzeul este in fosta gara Stubailbahn care a fost desfiintata si la initiativa unor oameni inimosi a fost deschis acest muzeu in 1985.

Si cu ocazia asta (ceea ce a fost mult mai placut decat vizitarea muzeului in sine) mi-a povestit cate ceva despre transportul pe calea ferata in diferitele zona ale Tirolului. Vazusem harti si trenulete, insa mi s-a explicat ca acest trenuri (seamana mai degraba cu niste tramvaie vechi) asigurau transportul local, pe zone limitate, pe niste sine inguste, si ca mai sunt si astazi zone unde circula aceste trenulete. De unul stiam deoarece este una din zilele e care o voi petrece cu copiii si sper sa avem vreme buna sa ne reuseasca.

Poate ca am mai fi stat de vorba, dar a venit un turist german, o mana cereasca pentru el, dar daca ajungeti pe acolo si eventual cunoasteti limba germana cred ca ar fi si mai fericit sa va povesteasca.

Pentru ca tot mai aveam timp de petrecut aici, am avut nevoie de un alt “obiectiv” de interes si nu pot sa nu va povestesc despre el, este vorba de toaleta, de obicei daca mentionez undeva despre ele spun doar daca era ok sau nu, despre asta insa trebuie sa va povestesc. Costa 0,50 euro și mi se pare ok.

Cum decurge “procesul”: aveți un aparat care va îndruma pas cu pas in germana și engleză, introduceți monede între 0,02 și 0,50 euro, atenție aparatul nu da rest dacă nu aveți mărunt. Când ați introdus suma corecta apăsați pe un buton și se deschide usa metalică (din inox) care va permite accesul in interior. Aceasta este o camera maricica, cu toaleta (nu este cazul sa cautati sa trageți apa, nu aveti de unde) apăsați pe buton, primiți hârtie igienica, la chiuveta senzorul va va pune săpun in palma și apoi un alt senzor pornește apa.

Pentru uscat mâinile apăsați pe buton și apoi la final apăsați pe buton sa ieșiți, iar in urma voastră după ieșire se Închide usa și pornește spălarea și dezinfectarea incintei (nu știam când am intrat de ce era totul ud și umed)

Sa va povestesc acum și despre călătoria cu tramvaiul vechi, acesta are următoarele stații: Localbahnmuseum, Maria-Theresien-Straße, Hauptbahnhof, Anichstrasse/Rathausgalerien, Maria-Theresien-Straße, Hauptbahnhof, Anichstrasse/Rathausgalerien, Localbahnmuseum.

Merita sa faceti si aceasta calatorie, Daca prima cursa nu a avut calatori, acum eram cam 10–15 persoane care ne-am strans intre timp, iar trenuletul (de fapt un singur vagon) are conductor dar si controlor bilete. Scaunele sunt din lemn si sunt si masute intre scaune, aveti de asemenea pliante la indemana. Biletul va este verificat si compostat, iar calatoria este una fascinanta si turistii pe langa care treceam ne faceau poze, dar si noi faceam poze cand ne placea ceva.

Nu am facut traseul complet, am coborat 2 statii mai devreme castigand astfel timp.

Muzeul a fost unul relaxant si care mi-a placut, acum insa va las sa vedeti pozele si sper ca acestea sa va placa.

---

VIZUALIZĂRI: 635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI