Circus Pub - Bucuresti, Lacul Tei

TIPĂREȘTE

Am fost acolo saptamana aceasta, cu toata familia chiar. Copiii vroiau in Prcul Circului sa se joace si m-am gandit ca e o idee buna sa mergem sa mancam un burger bun in zona. Auzisem de acest pub si cativa prieteni mi-au spus ca au mancat aici cei mai buni burgeri din Bucuresti, si atunci am zis ca merita incercat. Si uite asa mi-am luat sotia si copiii, 3 la numar chiar, si am mers sa savuram si noi un burger bun.

Cand am ajuns am constatat ca terasa, sau asa zisa terasa, fiindca mie mi s-a parut mai degraba un fel de gradina ingradita, genul acela de gradina din fata blocurilor, cu un pic de verdeata, era plina, sau mai bine zis toate mesele erau ocupate, asa ca am intrat inauntru unde era gol, exceptie facand o masa de 6 persoane, singura dealtfel din local unde erau asezate 5 persoane cred, restul meselor fiind libere.

Am fost intampinati de o ospatarita destul de tanara si cam incurcata, probabil era noua, careia i-am spus ca am vrea o masa pentru 5 persoane. Ne-a indicat oricare dintre mesele de 4 persoane pe care le aveau disponibile, adica toate. M-am uitat la sotia mea un pic incurcat si eu, m-am uitat inca o data la ea la fel de nedumerit, gandindu-ma ca poate nu a avut timp sa ne numere si sa observe ca de fapt noi eram 5 persoane si nu 4 si i-am zis ca de preferat ar fi o masa mai mare si nu de 4 persoane, nu de alta dar e un pic dificil sa mananci tinand in brate pe unul dintre copii, asta si pentru ca niciunul dintre ei nu mai este la varsta la care sa aiba nevoie de ajutor in timpul mesei. Oricum i-am spus inca o data ceea ce era evident inca din momentul in care am intrat pe usa, si anume ca noi suntem 5 persoane, si ca ar fi de preferat sa ne uneasca doua mese astfel incat sa putem servi masa in conditii decente. Am ramas socat insa cand ni s-a spus ca ne pot da doar un scaun in plus fiindca aceasta este regula... si eu care credeam ca regula este tot aceea pe care o stiam eu, si anume ca intotdeauna clientul are dreptate.

Dar m-am gandit apoi ca domnisoara aceea era noua si ca poate inca nu i se facuse instructajul de catre managerul unitatii, asa ca am rugat-o sa il cheme pe acel manager fiindca am dori sa vorbim cu el, convinsi fiind ca vom gasi intelegerea cuvenita si problema noastra stupida va fi rezolvata.

Domnisoara noastra a strambat din nas ofensata de rugamintea noastra si s-a indreptat repede spre bar unde, pe un scaun, probabil cu o bere in fata, se odihnea cu coatele pe bar managerul, care intre noi fie vorba semana a orice numai a manager nu. Cred ca era mai degraba o specie din aceea de lumbersexual, oarecum la moda in ultimii ani prin Bucuresti si nu numai, desi uitandu-ma la vestimentatia, barba si atitudinea lui, mai degraba imi parea unul din tapinarii aceia intalniti pe drumuri de munte, singura diferenta era ca lui ii lipsea securea si rucsacul din spate.

Politicos din fire am inceput sa ii explic problema noastra fiind convins ca in urmatoarea secunda va da dispozitii sa ne fie creeat tot confortul, astfel incat sa ne putem servi hamburgerii in liniste.

Spre consternarea mea si a sotiei, asa zisul manager, fiindca nici acum cand scriu aceste randuri nu sunt convins ca omul acela era adevaratul manager, incepe a ne spune ca ne poate oferi un scaun in plus daca suntem 5 persoane dar nu ne poate lipi o masa de cealalta fiindca asta ar insemna sa faca o masa de 8 persoane in conditiile in care noi sunt doar 5.

Omul era convins ca putem incapea foarte bine 5 persoane la o masa de 4, chiar daca putin inghesuiti, si ca daca ne chinuim un pic incap si farfuriile cu mancare.

Am crezut ca nu auzim bine, ba chiar am incercat sa ii explicam ca nu intentionam sa plecam cu masa acasa, si ca localul este gol, adica erau suficiente mese de care se putea dispensa pentru urmatoarele 45 de minute cat ar fi durat probabil cina noastra.

Omul ne-a zis ca altfel nu se poate si ca el ne poate oferi doar inca un scaun, si acela ca o mare favoare.

Asa ca am fost nevoiti sa facem stanga imprejur si sa ne vedem de ale noastre, si pe drumul catre masina sa le explicam copiilor de ce nu am ramas sa mancam si ca principiile ar trebui sa primeze, mai ales atunci cand ai de-a face cu persoane ca cele pe care tocmai le-am descris mai sus, ca nu este normal sa permiti nimanui sa te trateze asa si la urma sa ii mai dai si bani pentru asta.

In incheiere nu as putea spune cat de buni sunt burgerii de acolo, dar cu siguranta stiu acum ca in viata asta si probabil si in urmatoarea nu voi mai fi tentat sa ii incerc.

---

VIZUALIZĂRI: 1037 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI