Restaurant Gemini, cu adevarat deosebit

TIPĂREȘTE

Sa nu iesi seara la o plimbare in Parga in vacanta fiind cred ca nu poate fi posibil … Indiferent ca iesi sa mananci pe undeva la multitudinea de taverne si restaurante, ca te duci sa faci shopping sau doar sa te plimbi pe stradutele inguste si intesate de magazine, magazinase, alte mici restaurante si mai stiu eu ce, sa faci o plimbare in portul micut dar de o frumusete aparte, sa urci pana la Castelul Venetian si sa admiri de acolo luminitele orasului toate aceste activitati sau numai una dintre ele si te scot din casa pentru un timp dupa ce se insereaza. Mai este si racoarea care se lasa dupa ziua torida ce tocmai s-a incheiat, cand plante si vietati incep sa respire. Si noi, ca toata lumea, am iesit seara de seara prin oras, si invariabil ne-am oprit sa si mancam pe undeva.

Intr-una din seri plimbandu-ne pe faleza, pe partea dinspre centru marcat printr-o uriasa ancora asezata intr-o mica piateta, dupa ce am ‘trecut in revista’ toate restaurantele din zona am hotarat sa ne oprim la unul anume care ne-a atras atentia din doua motive: Primul era amplasamentul, mai ales al unei mese ‘speciale’ am numit-o eu pe una din cele 5 vazute acolo, si apoi mai era afirmatia colegei noastre de site, iulianic (multumesc!), care spunea ca cea mai buna paine din Parga se gaseste acolo. Si pentru ca nu stiu de ce, dar in Parga painea nu a fost nicaieri atat de buna ca in alte parti ale Greciei (la acest capitol ocupa in preferintele mele ultimul loc) si pentru ca imi doream mult sa mananc o paine buna, am ales sa ne oprim si sa intram la restaurantul ‘Gemini”.

Situat pe faleza, central as putea spune daca ma orientez dupa amplasamentul fata de ancora (despre care v-am spus ce marcheaza) la doar 15-20 de metri de aceasta, restaurantul Gemini, la prima vedere este in ton cu toate celelalte din zona.

Cam toate aceste localuri se rezuma la terasele mari, cu umbrele pe masura, marginite de strada cu stative pline de flori sau vitrine cu produse etalate si stative cu meniuri, insa cu foarte putin loc in interior, unele neavand chiar deloc, pentru ca acest interior al fiecaruia dintre restaurante a fost ocupat aproape in intregime de bucatarie, la toate intrarile in incinta se afla cate un om insarcinat sa te imbie sa intri, asa ca daca nu poti sa iti dai seama de unde incepe si unde se termina o locatie, iti dai seama dupa cei care stau tot timpul in fata, in strada dandu-ti binete si invitandu-te inauntru. Asa s-a intamplat si la Gemini unde tipul aflat in fata a fost foarte incantat sa ne vada ca intram direct, fara a fi invitati, si ‘sarind’ sa ne ofere o masa.

Acum e acum si sa va spun de ce: restaurantul, in afara terasei, cochete ce-i drept, mai avea la primul etaj un balcon in forma de ‘L’ in care se aflau amplasate cinci mese pe care le vazusem in plimbarea facuta si care imi facusera cu ‘ochiul’ de cand le-am zarit prima oara. Asa ca i-am spus baiatului ceea ce vreau, nimic altceva. M–a rugat sa astept o clipa, a schimbat cateva cuvinte cu unul din ospatarii aflati in interior la bucatarie (vizibila total datorita unor geamuri mari) dupa care s-a intors si mi-a spus ca se poate, doar ca va trebui sa mai asteptam cateva minute, timp in care putem servi ‘din partea casei ‘ orice fel de bautura dorim, fie ea spirtoasa, vin sau bere. Dupa ce a primit acceptul meu, ne-a invitat sa urcam, trecand print-un fel de anticamera a bucatariei, niste scari din lemn.

Ajunsi la etaj, dintr-un hol pe care se mai aflau doua usi (inchise) se intra intr-o camera spatioasa in care se aflau cateva mese si scaune. Din aceasta camera se faceau patru iesiri in acel balcon, doua pentru partea frontala cu cele trei mese si alte doua pentru cea laterala. Balconul, cu balustrade din lemn, nu era mai lat de 1,50 metri, motiv pentru care la mese nu puteau sta decat doua persoane.

Ne-am asezat asadar la una din mesele aflate in acea camera, amenajata si ea drept salon de luat masa, iar un baiat care ne preluase cand am urcat ne-a a dus o lista cu bauturi pentru a ne alege ceva. Ideea este ca pe aceasta lista nu aveau preturi, lucru care chiar mi-a placut, pentru ca asa e normal, daca oferi ceva din partea casei nu ai si preturi afisate.

Avand in vedere ca urma sa mancam, am cerut doua pahare cu Metaxa (ce altceva sa bei in Grecia daca nu iti place ouzo) si cate un pahar cu apa. Ne-au fost aduse imediat, si am ramas de vorba, in asteptarea eliberarii unei mese. Cred ca a durat undeva la un sfert de ora cand una din mesele balconului cu latura mare s-a eliberat, si dupa o debarasare rapida am fost invitati sa ne asezam.

Privelistea din acel balcon este senzationala! Aveai ‘la picioare’ toata faleza cu cei ce se plimbau, aveai vedere la tot portul si la o parte din casele asezate in trepte ce margineau portul. Iar Castelul Venetian se infatisa in toata splendoarea sa. Credeti-ma, vederea de acolo facea toti banii!

Si pentru ca era destul de tarziu, si se mai eliberase inca o masa care nu se mai ocupa, am stiut ca putem sa cinam linistiti, fara a ne grabi catusi de putin. Cand ni s-a adus meniul am ales un cordon bleu (este preferatul meu), Nina a vrut pork chops … Cand am cerut paine au sous ca nu au … decat cea pe care o fac ei … Am crezut ca o sa cad cu balcon cu tot prima oara, dar dupa ce am auzit ca vor face ei, desigur ca m-am linistit!

Mancarea a venit repede, in ambele farfurii aparand pe langa ce am comandat, cate un cartof copt in tipla foarte, foarte bun! Painea, de fapt aluat facut de ei si bagat la cuptor era intr-adevar foarte buna, mai ales ca era si fierbinte! Cordonul meu a fost bun, dar ce a avut Nina a fost bestial! S-a milostivit si mi-a dat si mie un pic — la cat era portia, nici jumatate nu mancase! :).

Nu am mai vrut nimic altceva la desert, asa ca am continuat cu un vin la carafa, roze, care ne-a placut foarte mult.

La sfarsit, o nota de plata pe care am citit-o cu atentie pentru ca am avut impresia ca au uitat sa treaca ceva… 28 euro … Nu mi-a venit sa cred, pentru ca nu era prima seara cand mancam ‘in oras’, iar pretul a fost mai mic chiar decat in alte parti… In fine, pentru ca mai aveam o seara de stat, am hotarat ca si a doua zi sa venim tot aici.

Urmand ‘tiparul’ primei seri, am ajuns tot in jurul orei 21, am fost recunoscuti, condusi in salonul de sus doar ca am refuzat sa ni se mai aduca Metaxa si am preferat cate un pahar de vin din cel baut in seara precedenta. La masa am renuntat la cordonul meu in favoarea porc chop-ului agreeat de Nina, am avut in plus niste cartofi prajiti si delicioasa painica ‘house made ‘ Am schimbat vinul, cerand niste Retsina la sticla pentru ca vazusem si in seara precedenta ca era cerut de altii, am platit cam acelasi pret (cu doi-trei euro mai putin, diferenta dintre cele doua feluri de mancare) aceeasi atmosfera perfecta …

Daca veti ajunge in Parga mergeti neaparat o seara la Gemini! Nu veti regreta nicio secunda!

---

VIZUALIZĂRI: 2509 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI