Biserica Scroafei – un lăcaș de cult inedit

TIPĂREȘTE

Luna trecută am ajuns din nou în orașul Bistrița, o urbe a pasajelor pe care am descris-o anul trecut într-un articol (vezi impresii). De data aceasta nu m-am mai oprit în oraș, ci la marginea acestuia, la Pensiunea Haiducilor (vezi impresii). Deoarece a doua zi aveam puțin timp liber pe drumul de întoarcere, am studiat filele Internetului căutând obiective de vizitat în zonă, fără însă a părăsi sau a ne îndepărta prea mult de drumul național. Astfel am descoperit mai multe asemenea „atracții”, unele chiar le observasem din mersul autoturismului.

Biserica Scroafei

La doar 20 km distanță de orașul Bistrița se află localitatea Dipșa; imediat după ce intrați în sat căutați pe partea dreaptă silueta impunătoare a bisericii; puteți parca pe un podeț vis-a-vis. Da, ați citit bine – este vorba despre unica biserică din țară botezată/supranumită după un animal domestic, și acela este o scroafă.

În jurul edificiului în stil gotic se perpetuează o legendă care ar putea avea însă un sâmbure de adevăr, dovadă statuia porcului amplasată pe unul din contraforții sudici. De unde numele de „biserica scroafei”? . Bătrânii povestesc că în timpul invaziei tătare a hanului Nogai în Transilvania din 1263 locuitorii din această zonă au îngropat o ulcică cu bani, apoi au fugit la adăpostul pădurilor. După ce a trecut tăvălugul invadatorilor, sătenii nu au mai reușit să găsească locul unde au ascuns bruma de avere. La începutul anilor 1300, atunci când este atestată documentar și așezarea de azi, o scroafă care râma pământul descoperă ulcica cu bani. Localnicii sași văd în acest lucru un semn divin și hotărăsc să construiască o biserică, iar în cinstea animalului care a facilitat acest lucru au făurit o statuie de piatră pe care au așezat-o pe unul din contraforții noii biserici. Iată cum scroafa s-a ales cu o statuie!

Am parcat vis-a-vis de biserică și am privit cu dezamăgire către poarta închisă și scara ridicată pe biserică, plus mormane de spărturi de cărămidă – deci nu se poate vizita, se restaurează (o bilă albă aici). Din fericire chiar atunci apare o camionetă încărcată cu materiale, poarta se deschide și noi îl „asaltăm” rapid cu o întrebare pe bărbatul care părea a fi șeful echipei sosite. „Putem intra și noi două minute și face câteva fotografii? ”. Primim aprobarea pentru exterior, în interior se lucrează, e periculos. Am avut norocul să îl întâlnim chiar pe inginerul restaurator care ne-a spus câteva cuvinte și ne-a arătat câteva lucruri interesante la construcție – îi mulțumim încă o dată.

Sașii au construit biserica în centrul satului, în stil gotic târziu, de tip sală, sprijinită de contraforți masivi. Construcția s-ar fi încheiat pe la sfârșitul veacului al XV-lea. Turnul cu ceas are cinci etaje și circa 45 m înălțime, fiind utilizat probabil și pentru semnalarea pericolelor. Pe la 1751 un incendiu violent afectează biserica, în momentul refacerii interiorului adoptându-se elemente baroce. Dacă la început biserica a fost catolică, apoi a devenit evanghelică, iar pe măsură ce sașii au dispărut ori au părăsit localitatea (azi nemafiind nici unul), lăcașul de cult a căzut în paragină. În 1986 biserica este cumpărată de ortodocși și întreținută de aceștia.

Am admirat corpul impunător al bisericii, are vreo 30 de m înălțime, ancadramentele solide din piatră, dar și pereții propriu-ziși ridicați din piatră și cărămidă. Pe fațada sudică, cocoțată pe un contrafort se află purceaua, mă rog – basorelieful ce o reprezintă. Se văd clar capul cu rât lung, urechile, coada răsucită. Deasupra scroafei se află inscripționat anul terminării construcției, iar pe un contrafort vecin este desenat un ceas solar. Domnul inginer ne arată găurile din turn, vechi urme din timpul construcției atunci când lucrătorii foloseau bârne înfipte în zid drept schele, lemne pe care le mutau pe măsură ce ridicau zidul. Ne atrage atenția și asupra unei fețe umane sculptate pe una din pietrele prinse la înălțime în zidul turnului. Ceasul din turn bate ora 9, aflăm că mecanismul a fost reparat de curând, dar limbile încă nu se mișcă pe cadran.

Lucrătorii au terminat de descărcat materialele și se pregătesc să plece, lucru pe care îl facem și noi. Proiectul european de restaurare câștigat de parohia ortodoxă va aduce la lumină acest monument și probabil că promovarea turistică a Bisericii Scroafei va atrage mai mulți vizitatori.

Alte obiective pe traseul Bistrița - Reghin

De-a lungul acestei porțiuni de drum național întâlnim câteva obiective turistice, unele de importanță mai mare, altele de interes local. Acum depinde de sfera de interes a celui care vizitează, este opțiunea fiecăruia dintre noi să alegem ceea ce ne place dintr-o listă de obiective.

Aș menționa prima dată Castelul Bethlen din Arcalia, situat la 18 km distanță de Bistrița și aparținând Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. Construit la 1850, este sigurul castel în stil maur-bizantin din Transilvania. În jurul său se află un important parc dendrologic care se poate vizita (ubbcluj.ro/ro/structura/s ... mplexul_arcalia).

Următorul obiectiv ar putea fi biserica luterană din Herina construită între 1250-1260 în stil romanic. Monumentala construcție este vizibilă din șoseaua națională, are formă de bazilică, a fost inițial de rit romano-catolic și a aparținut unei mănăstiri benedictine (complexulmuzealbn.ro/ro/s ... nghelica-herina). Se poate vizita fiind în custodia Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud.

Un monument important este biserica evanghelică din Teaca, aflată chiar pe marginea drumului național, în centrul localității cu același nume. Construită la 1450, starea proastă de conservare a bisericii este vizibilă cu ochiul liber. Turnul cu ceas are o înălțime impresionantă, portalul în stil gotic al ușii de acces și ancadramentele ferestrelor sunt deosebite.

Acestea sunt obiectivele turistice principale existente pe această axă, pe unele le-am vizitat, altele le-am zărit din mersul autoturismului. Fiecare monument se caracterizează prin elemente caracteristice, chiar inedite, și au valoare istorică mare.

P. S. În drum spre București, după ce am trecut de orașul Târgu Mureș, am avut parte de o experiență drăguță. Foamea ne înghesuia insistent, astfel că în momentul când am văzut târgul de la Bălăușeri nu am mai stat pe gânduri și am tras pe dreapta. Lângă gară se întind o sumedenie de vânzători, mulți de etnie rromă, cu „tot ce vrei”, chestii noi sau second-hand. Noi am căutat terasele cu mici, vreo 3-4, am ales-o pe cea mai aglomerată și am mâncat niște mici foarte buni. În jurul nostru se învârteau numai pirande cu fuste înflorate, puradei de toate vârstele, rromi cu mustață și pălării largi; se auzea numai limba romani și maghiară, doar ici-colo românește. Am mâncat o înghețată la cornet de la un dozator care nu prea strălucea, dar gustul a fost excelent; de asemenea, am luat și un kurtos kolacs cu nucă fierbinte. Mi-a plăcut la Bălăușeri 

Vacanțe plăcute și alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI