Catedrala romano catolică Sf. Iosif în zilele festivalului internaţional de orgă

TIPĂREȘTE

Un nou început

Nu am mai scris pe Afa, nici nu am mai citit de câteva luni. Au fost luni grele pentru mine dar pentru a merge mai departe, am hotărât să reintru în normalitate. Adică să particip activ în Afa, nu la nivelul celor opt ani de când sunt membră, - că de! vârsta, anii şi etatea îşi spun cuvântul-dar măcar din când în când, pentru a recăpăta sentimentul că fac parte din această comunitate de elită. În această perioadă, de mare ajutor moral mi-a fost grupul Prieteni cărora le place Afa. Mai o poză, mai amintirea unei călătorii, mai un comentariu la ce au scris ceilalţi, acest grup mi-a ţinut treaz interesul pentru călătorii şi mi-a mai atenuat din singurătate. Cum în ultimul timp toate ieşirile mele din casă au fost legate de chestiuni administrative generate de noul meu statut, m-am bucurat când am aflat că la catedrala Sf. Iosif se va ţine primul festival internaţional de orgă la sfârşitul lunii mai. Nu mai fusesem la catedrala Sf Iosif din 2001 din ziua căsătoriei fiului meu ortodox cu nora mea care este romano- catolică. În 1999 abia avusese loc vizita papei Ioan Paul al II-lea în ţară, care avea ca proiect unificarea celor două biserici aşa că slujba a fost ţinută în ambele confesiuni de preotul paroh al catedralei Sf. Iosif, Bortoş şi preotul ortodox Marchiş dela biserica Stavropoleos. Nu pot să mă abţin să pun poze de atunci chit că din punct de vedere tehnic nu sunt reuşite. Parcă asta contează?

Catedrala romano- catolică Sf. Iosif Este amplasată în plin centrul Bucureştiului pe strada gral Berthelot. Acesta a fost un general francez care a avut un rol important în primul război mondial, contribuind la făurirea României Mari. În apropiere de catedrală este Calea Victoriei, Sala Palatului şi la nici două sute de metri cel mai renumit liceu din ţară Colegiul National Sf. Sava fondat în 1864 de Al. Ion Cuza. Până la ridicarea mamutului alăturat cu 19 etaje numit Cathedral Plaza, catedrala Sf. Iosif domina împrejurimile şi întregea acest colţ vechi din Bucureşti construit acum 100-150 de ani. Înainte de construirea catedralei Sf. Iosif, comunitatea romano- catolică din Bucureşti se ruga la biserica franciscană a Bărăţiei din apropierea pieţii Sf. Gheorghe. Aceasta devenise neîncăpătoare pentru credincioşii romano-catolici stabiliţi în capitală aşa încât vicarul apostolic al Valahiei devenit în 1883 primul arhiepiscop romano- catolic la Bucureşti, Ignatius Paoli cu sprijinul material al credincioşilor din ţară şi din străinătate şi al oficiilor diplomatice a iniţiat proiectul construcţiei acestui locaş. Banii din primele donaţii s-au consumat pentru cumpărarea şi asanarea unui teren de 816 stânjeni (1 stânjen cca 4 mp) în mahalaua Stejarului cum era denumit locul acum 150 de ani. Acest teren era situat între Gara de Nord şi Palatul Regal cu deschidere spre Calea Victoriei. Finanţarea efectivă a construcţiei s-a făcut din alte donaţii din ţară şi din afară la care au contribuit atât regele Carol I cât şi papa Leon al XIII- lea. Catedrala a fost ridicată între 1875-1883 de arhitecţii Carol Benesch şi Friedrich Schmidt care i-au stabilit dimensiunile monumentale: 40m lungime, 20 m. lăţime şi 22 m. înălţime. Are 700 locuri pe scaune dar ţinând seama şi de credincioşii care pot sta în picioare are o capacitate de 2000 oameni. A fost sfinţită în 1884 în prezenţa oficialităţilor religioase şi laice române şi străine aflate la Bucureşti şi a membrilor Casei Regale. Cu această ocazie Mihail Kogălniceanu a declarat în parlament că ˝este cel mai frumos edificiu religios din România˝. Catedrala a fost realizată prin îmbinarea stilului romanic cu cel gotic. Construcţia ei a trecut prin momente dificile din cauza fondurilor insuficiente şi a întreruperii lucrărilor în timpul războiului de Independenţă. Totuşi chiar în această perioadă de restrişte, arhiepiscopul Paolo a comandat şi procurat materiale, mobilier, tâmplărie, astfel că la reluarea lucrărilor totul era stabilit în detaliu. Piatra de construcţie a fost adusă din carierele de la Rusciuc, cărămida din apropierea Bucureştiului, vitralile originale (din păcate distruse în urma bombardamentului din 4 aprilie 1944) au fost livrate de firma Mayer. Tot firma munheneză Mayer a executat tablourile cu scene din viaţa Sf. Iosif, mozaicul Maicii Domnului şi sculptura în lemn a amvonului. După distrugerea vitraliilor originale, cele actuale au fost executate de familia Bordeală iar impunătoarea rozetă de deasupra corului de Dorin Dănilă. Iniţial catedrala a fost dotată în 1892 cu o orgă executată de firma Merklin din Paris. Orga actuală, cea mai performantă din ţară a fost executată în 1930 de firma Wegenstein din Timişoara. Ea are 3 claviaturi, 90 registre principale şi secundare, 3375 fluiere şi este acţionată printr-un sistem electropneumatic. A fost restaurată în 2010 de un constructor elveţian de orgi. Altarul principal din marmură albă a fost executat la Roma din marmură de Carrara după schiţele principalilor arhitecţi ai catedralei Friedrich Schmidt şi Carol Benesch. În cei aproape140 de ani de existenţă catedrala Sf. Iosif a suferit numeroase stricăciuni atât din cauza bombardamentelor americane şi nemţeşti din 1944 dar şi a cutremurelor de pământ din secolul trecut. În special cele din 1940 şi 1977 au distrus multe din decoraţiunile catedralei atât în interior cât şi în exterior. Abia în 1991 după stricăciunile produse de cutremurul din 1990, echipa condusă de prof. dr. ing. Alexandru Cişmigiu a consolidat întregul edificiu. Deasemeni picturile interioare au fost restaurate de echipele pictorilor Toma Lasconi şi apoi Petru Ciobănică. În altarul din stânga sunt rămăşiţele monseniorului Vladimir Ghika, preotul care a trecut de la ortodoxism la religia romano- catolică şi a fost închis şi torturat la Jilava. Deşi un ochi atent ar observa că mai sunt necesare lucrări de întreţinere, astăzi catedrala romano- catolică Sf. Iosif se prezintă în toată splendoarea ei

Cathedral Plaza este o clădire de birouri cu 19 etaje amplasată la nici 10m distanţă de Catedrala Sf. Iosif. Lăsând la o parte desfigurarea ambientului într-un cartier cu imobile de epocă în care înălţimea medie e de două-trei etaje, construcţia acelui mamut a pus în pericol catedrala. Blocul de 75m înălţime are şi patru etaje subterane care au slăbit rezistenţa fundaţiilor catedralei Sf. Iosif. Deşi în 2011, după 5 ani de procese s-a dat o sentinţă definitivă de demolare a acestei construcţii hibride, deşi a intervenit papa Benedict al XVI –lea şi au semnat o petiţie un număr de 370 europarlamentari cât şi membrii ai Academiei Române, proprietarul clădirii compania Millenium Building Development a obţinut în 2015 o sentinţă de anulare/ amânare a demolării pe motive procedurale. Pentru demolare s-a estimat un cost de 70 mil. eu care va fi suportat de Primărie dar începerea dezaasamblării este tergiversată de lipsa unor avize, - spun eu, de o întrepărunderea de mari interese financiare-.

Festivalul internaţional de orgă este un eveniment cultural care a avut loc între 24-31 mai cu patru audiţii. Au fost prezentate lucrări de Vivaldi, Bach, Mendelssohn Bartholdy, Listz, Cesar Frank, Schumann şi alţi compozitori mai puţini cunoscuţi de mine. Au participat organişti celebri din Franţa, Italia, Cehia, România.Intrarea a fost liberă. Eu am fost în a doua zi în care a cântat Marcel Octav Costea, dirijor, compozitor şi profesor la Universitatea de Muzică. Este un organist recunoscut pe plan mondial unde a obţinut numeroase premii. În faţa altarului a fost montat un ecran mare unde am putut urmări concertul dat de organist în corul catedralei. În spaţiul catedralei Sf. Iosif, acordurilei orgii Wegenstein au căpătat o dimensiune sacră.

---

VIZUALIZĂRI: 1290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI