Cine a spus ca ardelenii sunt lenti?

TIPĂREȘTE

Dupa o experienta frumoasa in zona cuiului de care se atarna harta tarii, am coborat spre Hunedoara, alt loc pe care nu il vazusem niciodata in viata.

Drumul este perfect, peisajele sunt incredibile si nu simti deloc oboseala condusului chiar daca ai vreun cineva agatat de bara din spate a masinii. Sa fie sanatos ca eu tot cu viteza legala merg si scot cu Sandero de 1.2 consum de 4,9 l/100km, cu cruci cu tot, pe 2000 km.

Aveam deja rezervat un apartament, Amigo Hd numele lui, prin vechiul meu prieten booking si am avut unele crampe la suflet vazand inceputul orasului nitel cam dezolant. Proprietarul a fost la post, prompt si la obiect, asa cum va fi si in continuare, conducandu-ma intr-un fost apartament muncitoresc mititel dar transformat incredibil intr-un apartament tip Paris central, cu toate cele de trebuinta, curat si intr-un colt verde al orasului, cu parcul peste drum.

Am tropait mult prin lume dar o asemenea ospitalitate si bunavointa nu am prea gasit pe nicaieri. Poate a contat si modul nostru de a ne comporta cu casa lor ca si cu a noastra si lasand-o exact in starea in care am gasit-o. Oricum, felicitari sincere si sigur va face treaba buna in turismul de mica anvergura!

Hunedoara este curat, chiar elegant, civilizat, aprovizionat cu orice dar trebuie atentie ca se inchid magazinele la ora 17, inafara supermaket-urilor cu nume cunoscute peste tot. Mai trebuie atentie la condusul prin orasul cu multe sensuri unice si foarte multe semafoare cu verde intermitent deci folositi mai mult banda de mijloc. Foarte important este sa cititi bine cronometrele de la semafoare pentru ca cifra 1 de la decada 10-19 este subtire si nu se prea vede si va treziti pornind cand mai sunt 10 secunde de rosu!

Castelul Corvinilor este foarte usor de gasit dar trebuie gandit momentul de vizitare pentru a evita afluenta din zilele de sarbatoare. Oricum, este impresionant.

Am vizitat Alba Iulia, Cetatea in principal si este chiar formidabila! Poate si datorita Centenarului, curatenia este sclipitoare, toate sunt la locul lor si in ordine iar vizita este un regal de istorie si relaxare. Orasul este la cel mai inalt nivel, mai putin intrarea dinspre Hunedoara, dar aceasta sigur si din cauza unor lucrari de modernizare a drumului si a nerabdarii soferilor grabiti catre nicaieri.

Rezervatia de zimbri de la Hateg este alt loc de o frumusete iesita din comun din zona, unde se ajunge foarte lejer cu masina si unde merita pierdute cele 2-3 ore la umbra copacilor si privind lenea contagioasa a zimbrilor. Chiar ca nu ai mai pleca de acolo inapoi in vacarmul oraselor!

Alta destinatie sublima a fost biserica de la Densus, la fel de usor de atins si care ne-a provocat o ciudata senzatie de razbunare privind fragmentele provenite din constructiile romane si care ma duceau automat cu gandul la multele obeliscuri de prin alte parti ajunse la Roma.

Deva este la o aruncatura de bat de Hunedoara si deja avem de a face cu un oras cosmopolit, cu alura turistica dar nu cine stie ce folosita, frumos si cu cladiri chiar tari. Cetatea Devei, care nu a fost niciodata cucerita prin lupta - nici nu vad cum, fara avioane sau elicoptere de desant - domina senzational orasul, pazindu-l de cele rele. Magazine super, cafenele pe trotuare, curatenie lucitoare si trafic cuminte semn ca politia nu prea rade pe acolo. Am mancat la restaurantul Grizzly de langa gara, aerisit, linistit, cu mobilier tip minimalist dar de buna calitate, preluati de doi baieti curati si isteti. Serviciu perfect, cu glume exact la stacheta clientului, o ciorba de galbiori si ghebe de senzatie si o ceafa cu cartofi copti si ardei in otet fideluta fara repros plus desertul casei arata ca bucatarul este chef si nu sef. Bravo lor!

Manastirea Prislop este la fel de usor de abordat ca celelalte obiective din jur datorita drumurilor excelente. Gazduind mormantul parintelui Arsenie Boca, este in permanenta loc de pelerinaj si este foarte bine ingrijita si dotata. Dar cel mai mult m-au impresionat mormintele maicutelor, pornind in jos, in straturi, de la mormantului lui Arsenie Boca, in ordinea trecerii la cele vesnice. Morminte modeste, curate, cu flori mici albe, ingrijite permanent, chiar impresionante si indemnand la smerenie.

Pe drumul de intoarcere la poluare, am trecut prin defileul Jiului, un drum la fel de spectaculos dar perfect intretinut si evident ca ne-am oprit la Manastirea Lainici. Mare, cu doua biserici, cea mica si cea mare, mai relaxata decat Prislop si mai emancipata decat Densus, impresioneaza prin adaptarea la ziua de azi fara a denatura cu nimic cele bisericesti.

Ne-am facut ceva cruci de la Pitesti pe autostrada, atat cu ochii la norii negri din fata cat si la vajaitul masinilor germane (obsesia atotcuprinzatoare) care treceau cu 180-200 km/h pe langa noi, legalii cu 130.

In final, abia in casa ne-am mirat ca tot drumul de cca. 2000 km fost un succes real, fara oboseala prea mare iar eu am scapat intreg dupa apa bauta la izvorul din Sighet.

Am incalecat pe o sea si mai scriu cand oi pleca!

---

VIZUALIZĂRI: 2113 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI