Minunatul oraș de pe Vistula

TIPĂREȘTE

Acum câteva zile ne-am întors (eu și fiul meu) dintr-o excursie de grup (cu ghid) în Polonia. Am plecat din Timișoara, în 28 aprilie, la ora 7 dimineața, cu autocarul. Am străbătut Ungaria, Slovacia, iar la ora 18 (ora Poloniei) eram la destinație.

Pentru că era încă devreme, am făcut chiar atunci un mic tur în centrul Cracoviei, ca o previzualizare a ceea ce urma să vizităm a doua zi. Chiar și așa, pe înserate, am fost impresionată de ceea ce am găsit acolo. Cracovia, fostă capitală a țării, și în prezent centrul ei cultural și istoric, este superbă și are marele avantaj de a fi scăpat nebombardată în timpul celui de al doilea război mondial. Astfel, clădirile ei milenare ne încântă și astăzi.

După un mic tur și o cină frugală, ne-am cazat la hotel Vinci (recenzia pentru acesta am scris-o separat, vezi impresii). A doua zi, pe la 9, am pornit ”în recunoaștere”. Primul popas a fost pe colina Wawel, unde se află Castelul regal. Aici, ghida ne-a făcut rezervări pentru a-l putea vizita. Nu se fac rezervări on line, după câte am înțeles, și erau enorm de mulți turiști. Organizarea cam lasă de dorit. Cozi mari peste tot. Se pot face 7 tururi diferite ale castelului, noi am ales 2. Până ghida a făcut rezervările a durat cam o oră, dar în timpul acesta noi ne-am plimbat pe colină - spațiul este enorm - și am făcut fotografii.

În jurul castelului se află Catedrala și tot felul de alte clădiri istorice. Este impresionant, dar deoarece clădirile datează din epoci diferite - începând cu sec. XI, stilurile arhitectonice sunt diferite: de la romanism, trecând prin gotic și baroc, până la influențe renascentiste.

Mie, personal, acest aspect mi s-a părut cam obositor, un amalgam de clădiri, ziduri și stiluri, fiecare rege construind câte ceva în maniera specifică timpului său, după nevoile și interesele fiecăruia. Cum vizita în- cepea pe la ora 14, am luat-o pe Calea regală, strada care duce de la colină la piața cea mai veche a orașului, admirând fiecare clădire în parte, căci întreaga zonă are în spate o întreagă istorie. De altfel, aceasta face parte din patrimoniul Unesco.

Am mers pe ulița Kanonicza, unde a locuit Papa Ioan Paul al II-lea, de origine din Cracovia, pe care polonezii îl venerează, am admirat bisericile Sf. Andrei, Sf. Petru și Paul, iar în piață - biserica Sf. Maria. Trebuie precizat că polonezii sunt foarte credincioși, în oraș existând nu mai puțin de 60 de biserici. Tot în această piață se află Hala țesăturilor, în stil renascentist, Turnul primăriei, mica bisericuță Barbara. Și foarte, foarte multe terase, localuri, magazinașe cu suveniruri.

În hala țesăturilor, preponderent, se pot achiziționa bijuterii de chihlimbar, mie mi s-au părut cam scumpe. Întorcându-ne la palatul regal, am ales să facem două tururi: apartamentele regale și tezaurul. Ambele mi-au plăcut, au fost impresionante și decorațiunile, tapițeriile, mobilierul din apartamente, dar și obiectele de tezaur expuse: bijuterii, vase, arme (nu am avut voie să facem poze).

Colina pe care se află palatul străjuiește râul Vistula, care stăbate Cracovia, panorama fiind minunată și de jos, și de pe colină. După-amiaza a fost dedicată relaxării și micilor cumpărături, apoi am mai făcut o plimbare până la vechea poartă de intrare în oraș, turnul florentin.

Alte impresii despre oraș, de data asta nu din centrul istoric: deși au traversat și ei perioada comunistă, parcă blocurile lor de locuit nu sunt atât de gri, urâte și neinteresante ca pe la noi. Sunt spații mari între ele, multe părculețe și chiar și aceste clădiri au câte un element arhitectonic care le mai scot din banal. Asta, desigur, din ce am reușit noi să vedem din autocar, traversând orașul în diverse direcții.

A treia zi am avut rezervate două excursii opționale, la care a participat mai toată lumea: Prima - Auschwitz. Se află la o distanță de aproximativ 80 de km de Cracovia.

Am vrut să vizităm mai întâi Auschwitz I - clădirile administrative, de fapt. Când am ajuns, era puhoi de autocare și o coadă imensă în curte. Ne-am pus la coadă, dar aproape imediat au venit doi angajați, care au spus că se poate intra doar după ora 16, așa că am renunțat și ne-am îndreptat spre Auschwitz - Birkenau, care a fost, de fapt, lagărul de exterminare.

Ce să spun despre ce am văzut acolo? Crematoriul și camerele de gazare au fost aruncate în aer de naziști când s-au retras, se mai vede doar locul unde au fost, în rest - o parte din barăci, câteva clădiri, linia ferată pe care veneau trenurile cu deținuți, câteva panouri cu explicații și imagini din acele timpuri. Voi pune câteva poze, pentru că nu sunt în stare să spun ce am simțit și voi preciza că am plecat cu toții răvășiți, deprimați, înspăimântați și cu lacrimi în ochi.

Tot drumul până în Cracovia l-am făcut într-o tăcere mormântală. Apoi ghida ne-a dus în cartierul evreiesc - Kazimirsc, care inițial fusese un oraș construit de regele Kazimir - de unde și numele - iar apoi s-a alipit orașului, devenind un cartier al acestuia. A fost ghetoul în timpul războiului. Am luat acolo masa, iarăși multe localuri, terase, am vizitat trei sinagogi și am făcut mici cumpărături.

A urmat a doua excursie opțională: Wieliczka, cea mai mare mină de sare din lume, dacă am reținut bine, și aceasta aflată în Patrimoniul UNESCO. Ei bine, eu așa minunăție nu am văzut niciodată. Trei ore a durat turul, cu ghid polonez în limba franceză, dar ne-a tradus ghida noastră în română și vreau să spun că există acolo în subteran inclusiv o catedrală imensă săpată în totalitate în sare - picturi, paviment, candelabre, basoreliefuri, sculpturi, 67 de ani a durat realizarea acesteia.

Marele regret al meu este că mi s-a descărcat telefonul și nu am reușit să fac poze aici. A fost interesant turul, cu tot felul de exponate, povești și legende. Și foarte obositor :)), deși oboseala am simțit-o la sfârșit, noi tot căscând gura și nemaiprididind în ce parte să privim mai degrabă. Seara târziu am ajuns în camera de hotel, iar a doua zi am plecat spre țară, refăcând drumul în sens invers.

Alte informații: polonezii mi-au plăcut mult, mi se par un fel de... germani dezinhibați, o combinație reușită, zic eu. Oameni calzi, corecți, prietenoși. Moneda este zlotul, 1 zlot=1,10 lei. Noi am avut euro și am schimbat în zloți la o casă de schimb, foarte convenabil. Intrarea la Palat a costat, pentru cele două tururi, în jur de 70 de zloți (două persoane).

Intrarea la Auschwitz e liberă, dar dacă aplezi la un ghid de-al lor (numai în germană și poloneză), acesta costă 50 de euro. Dar nu e obligatoriu. La salină am plătit 94 de zloți intrarea de persoană. Merita chiar și mai mult!

Nu pot recomanda localuri anume unde să serviți masa, căci noi cam pe fugă am făcut-o, ba un kebab (foarte mult mi-am plăcut) de ici, ba un șnițel de dincolo, ceva ce mergea rapid, fiindcă nu aveam timp. Vremea a fost superbă, doar o mică ploicică de vară, care ne-a mai răcorit.

Mi-am promis să mă întorc, să reiau mai pe îndelete la vizitat totul, să mă plimb pe malurile Vistulei, să zăbovesc la o terasă în centrul istoric (apropo, o atmosferă foarte boemă acolo). Doar la Auschwitz nu aș mai suporta să merg. Sper că au fost de folos impresiile mele și voi încheia cu hotărârea fiului meu (13 ani): când va fi mare, își va lua o casă în fiecare din aceste orașe: Abu Dhabi, Belgrad, Cracovia și Chișinau!

---

VIZUALIZĂRI: 3036 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI