Un loc bun de popas pe malul lacului Tașaul

TIPĂREȘTE

Ultima noapte dintre ani ne-a prins ca și penultima la Zenith Conference & SPA din Mamaia. Ne-a plăcut prima dată și am revenit, pentru că, așa cum am tot spus, pentru sejurul de revelion noi căutăm petreceri reușite și facem mai puțin turism, spre deloc.

Am scris despre Zenith anul trecut - vezi impresii, nu o mai fac odată pentru că nu au fost diferențe majore. Nu ne-au mai așteptat la check-in cu vin și tuică fiartă, dar am avut formație live în toate cele 3 seri, față de 2, cu un an în urmă. Nu am mai avut purceluși la proțap, am avut curcani umpluți, au fost alte decoruri și aranjamente, revelionul a avut de data asta o temă inspirată de noi cu un an în urmă, am avut iarăși acces la SPA, grupul nostru a fost de 60 de persoane față de 40 cu un an în urmă... una peste alta a fost foarte bine și anul acesta și dacă rămâneți în pană de idei pentru revelion vă recomand Zenith din toată inima.

Dar, cum ziceam, nu vorbim azi despre Zenith, ci despre un loc din apropiere unde am mâncat foarte bine de 2 ori. Pentru că pachetul de la Zenith începea cu cina și cum am ajuns destul de devreme pe litoral, am căutat să ne rezolvăm prânzul din prima zi a sejurului. Suntem amatori de pește, mai ales dacă ajungem la mare și am căutat o cherhana care să ne satisfacă dorințele. Am declarat la un moment dat că am tăiat de pe listă Pescăria lui Matei, cherhanaua unde mergeam de obicei, pentru așteptarea prea lungă, personalul stresat și insuficient și lipsa prea multor feluri din meniu, așa că am încercat să găsim altceva. Ne-am orientat către Poarta Apelor din Eforie, dar în ultimul moment scotocind net-ul, soțul a dat de Cherhanaua Tașaul din Năvodari și cum era la doar 10 km de hotelul nostru din Mamaia a avut câștig de cauză.

Părerile pe net erau împărțite între o perioadă nefastă în urma căreia cherhanaua a fost închisă (în 2016) și o perioadă înfloritoare după ce și-a redeschis porțile. Închiderea unității „până la remedierea deficiențelor” a avut la bază o sesizare telefonică prin care un consumator reclama simptome similare unei toxinfecții alimentare. Controlul a găsit niște kg de pește care aveau modificată starea termică, că nu erau respectate condițiile de depozitare, … și nu știu cât a fost de întemeiată reclamația și amenda destul de mare pe care au primit-o (200 de milioane lei), dar consumatorilor le-a prins bine pentru că impresiile ulterioare deschiderii au fost mai mult laudative. Așa că aveam toate speranțele că ce vom găsi acolo va fi pe placul nostru.

Tot grupul nostru s-a împrăștiat în cele 4 zări pentru mâncare iar noi și alte 2 familii, am sunat ca să facem o rezervare la cherhanaua de pe malul lacului Tașaul. Am vorbit la telefon cu un domn foarte amabil, care s-a dovedit a fi patronul, am întrebat dacă au borș de pește și ne-a asigurat că au și „încă mult mai multe” și că toate sunt făcute în ziua aceea.

Am ajuns foarte ușor de la Mamaia la Năvodari. Am mers de la Zenith în linie dreaptă pe lângă campingul și Tabăra de copii de la Năvodari, iar apoi a fost mai alambicat puțin pentru că am trecut două poduri, am făcut mai multe giratorii... cert este că din șoseaua principală, chiar înainte de indicatorul care arată că se termină localitatea Năvodari, am făcut la stânga la giratoriul de acolo ca să ne întoarcem până în dreptul unei benzinării mici și pe lângă ea am făcut dreapta din șoseaua principală pe un drumeag mai de țară, pe lângă Stadionul Midia Năvodari și pe drumeagul ăla de vreo 2 km, tot pe lângă un canal, am ajuns la cherhana.

Am intrat într-o curte cu o parcare destul de mare și nu prea am fost încântată pentru că erau doar câteva mașini acolo. Când un local este gol pentru mine nu-i așa bine. Am intrat, mi-a plăcut ce am văzut și ne-am așezat, fie ce-o fi, pentru că era prea târziu să începem alte căutări. Sala de restaurant era o hardughie mare, spațiile fiind oarecum delimitate de niște stâlpi groși în dreptul cărora erau ghivece mari, cu plante ornamentale. Mobilierul alb, în principal și e bine de știut că în partea dreaptă, cum intri, sunt mese și mai mari și mai mici dar și niște canapele foarte confortabile, care te invită la leneveală. Acolo am nimerit și noi la o masă. În jumătatea cealaltă a sălii erau doar mese și scaune, fără canapele.

Imediat a venit cineva să ne ia comanda și foarte repede ne-au adus băuturile și storceagul de somn pe care l-am comandat toți, în locul borșului de pește pentru care venisem. Eu nu mai mâncasem storceag până atunci dar mi-a plăcut foarte, foarte mult. Dacă mai este cineva care nu știe ce este storceagul, eu am zis că-i o ciorbă de burtă, dar cu pește. Soțul, mare pescar în tinerețe, zice că a mai mâncat și că storceagul adevărat este cel de sturion.

N-am apucat să terminăm storceagul că cherhanaua s-a umplut și aproape toate mesele, care nu sunt puține deloc au fost ocupate. Instrumentele muzicale pe care le văzusem într-o zonă, mai la perete, pe la mijlocul sălii și am zis că cel mai probabil sunt de folos seara, au intrat imediat în posesia unor instrumentiști care au asigurat un program discret, cu muzică live foarte bună. L-am întrebat pe ospătar și ne-a spus că da, în zile de sărbătoare, în week-end sau zile mai speciale formația cântă și în jurul prânzului.

Am mâncat storceag de somn iar la felul doi, care ne-a fost adus la fel de repede, am avut o saramură de crap cu mămăliguță și mujdei de usturoi de ne-am lins pe degete, atât a fost de bună, iar soțul a luat o porție de guvizi prăjiți, care sunt preferații lui, atunci când îi găsește. Cine n-a mâncat pește a mâncat mămăliguță cu brânză și smântână și cine n-a băut vinul casei, foarte lăudat de cei cu care am fost, a băut ceai de mentă. Adică șoferii. Meniul era destul de stufos și ni s-a spus că orice dorim de acolo au. Cu toate că deserturile sunau îmbietor, cu părere de rău, n-a mai fost loc.

Cât am așteptat felul doi am ieșit la o plimbare de recunoaștere. Vremea a fost închisă în ziua aceea, a și plouat, era și iarnă, nu pot să spun că locul arăta chiar grozav la momentul acela, dar am putut să-mi imaginez un loc frumos și plin de verdeață vara. Am ajuns la o terasă exterioară amenajată chiar pe malul lacului și care avea legătură cu sala de restaurant prin niște uși care acum erau blocate. La limita cu apa avea niște protecții din plastic transparent în care băteau valurile și se auzea foarte plăcut. În aceeași zonă exterioară este amenajat un spațiu de joacă pentru copii, foarte ușor de supravegheat de la terasă.

Probabil din cauza incidentului prin care au trecut simt nevoia să asigure clienții că peștele este proaspăt, că o parte este adus din Delta Dunării iar o parte se prinde în fiecare dimineață chiar din zona lor, din mare sau din Lacul Tașaul. Probabil că așa este pentru că altfel nu primeau cele două diplome de la Federația Patronatelor din Turismul Românesc care i-a considerat în 2017 cel mai bun restaurant cu specific pescăresc.

Că peștele este acum proaspăt ar fi normal pentru că doar se află pe malul lacului și al mării, dar era un pic de dezordine acolo, pe malul lacului. M-am plimbat puțin prin curte și printre aranjamentele de acolo, toate cu specific pescăresc și am ajuns pe niște potecuțe chiar pe marginea apei, mai departe de cherhana și terasă și acolo erau oase mari și solzi de pește care miroseau puțin. Puțin pentru că era frig afară. Probabil că fac primele operațiuni acolo, chiar pe malul apei, dar nu vreau să cred că vara, sau cum dă căldura, se întâmplă la fel.

Am revenit cu mare parte din gașcă la Cherhanaua Tașaul și în ultima zi, după ce sejurul nostru s-a încheiat, în drumul spre casă. Dacă am lăudat atâta storceagul, cam toată lumea a vrut la fel, iar la felul doi au fost diverse, în funcție de gusturi, dar toate felurile pe bază de pește. Probabil pentru că am fost 20 și au vrut să ne aducă mâncarea la toți odată servirea nu a mai fost atât de rapidă ca în urmă cu 3 zile. Storceagul a venit repede, dar pentru felul doi cred că am așteptat undeva peste o oră. Oarecum potolită foamea și pentru că nu ne grăbeam deloc spre casă nu ne-a deranjat asta, dar poate fi un motiv de supărare pentru cei mai grăbiți. În orice caz și pe 2 ianuarie aproape toate mesele din sala aceea imensă erau ocupate. Nu-mi mai aduc aminte prețurile dar știu exact că nu a fost mult deloc. Îmi amintesc că atunci am făcut o comparație cu Pescăria lui Matei și prețurile erau ușor sub acelea.

N-aș putea să laud locul în exces din cauza dezordinii de pe malul lacului, care nu prea mi-a plăcut. Dar cred că Cherhanaua Tașaul este un loc de vară cu o față total schimbată și îmi doresc să ajung neapărat și vara ca să trag o concluzie mai clară. Sau poate povestiți voi înainte. În orice caz pentru mâncare și vinul casei bun, dar și pentru personal, atmosferă și amplasare recomand cherhanaua asta din toată inima.

---

VIZUALIZĂRI: 2219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI