La Ivan Pescar & Scrumbia Bar

TIPĂREȘTE

Zilele trecute, pe la pranz, iesind la o plimbare tehnica (adica in cautarea unor piese de mobilier :)) ) prin oras, facandu-se ora 15,00 am constatat ca ni se facuse foame.

Spontan ne-am hotarat, fiind in zona, sa ne indreptam pasii spre Ivan Pescar & Scrumbia Bar.

Tot ziceam de prin ianuarie, de cand s-a deschis si in Bucuresti, sa ajungem si noi pe acolo.

Si tot amanam din diverse motive.

Asa ca am pornit spre restaurant pe jos, incetisor, profitand din plin de vremea faina, cu soare din plin.

Restaurantul Ivan Pescar & Scrumbia Bar este afacerea cunoscutului mare sportiv implicat activ in promovarea Deltei Dunarii si nu numai, Ivan Patzaichin.

Se pare ca dupa succesul avut cu restaurantul deschis la Tulcea acum cativa ani a deschis si in Bucuresti unul, dupa reteta deja consacrata.

Ca locatia a ales cladirea monument istoric a fostei Burse de Marfuri, construita pe la 1900, distrusa intr-un incendiu prin 1990, lasata in parasire si ruina si renascuta in 2008 cand a fost reconstruita pastrandu-se doar arhitectura exterioara, interiorul distrus in incendiu fiind refacut si transformat in spatii birouri, de atunci cladirea capatand numele The Ark.

Dupa spusele marelui sportiv, a ales acest loc, care nu este intr-o zona „cu vad”, in zona centrala, „in buricul targului”, convins fiind ca daca serviciile oferite sunt de calitate, clientii vor veni cu siguranta.

Timpul va clarifica acest aspect.

Mergand pe jos, venind dinspre zona Sebastian/Rahova pe Calea Rahovei, de la Pta Chirigiu am continuat in stanga tot pe... Calea Rahovei, prin spatele Pietei de Flori.

Am trecut pe aceasta portiune de drum printr-o zona ce nu face deloc cinste capitalei.

Aflata la vreo 600m de Palatul Parlamentului, la aprox. 1,5 Km de Piata Unirii, adica intr-o zona centrala, bucata de strada Calea Rahovei dintre Pta Chirigiu si pana incepe sa coboare pe langa Beraria Germana, Palatul Bragadiru si Cladirea Academiei este... un maidan as zice.

Pe o parte, cladiri vechi cu arhitectura deosebita, darapanate, neingrijite, locuite de o anumita etnie.

Pe alta parte, Piata de Flori si cladirile in ruina ale fostei Fabrici de Bere Bragadiru.

Peste tot mizerie, gunoaie, mirosuri nu tocmai placute, masini de toate soiurile parcate alandala, o imagine nu tocmai placuta pentru cel ce merge... sa manance.

Si usurel, trecand de aceasta portiune, ajungi la intersectia cu strada Uranus, unde se afla restaurantul cautat de noi.

Am admirat in fuga frumoasa arhitectura exterioara a cladirii, din caramida rosie, aparenta, si am intrat.

Practic la parterul cladirii intr-un open-space este amenajat, in stanga intrarii, restaurantul.

Delimitarea spatiului restaurantului de restul se face prin niste paravane din sipci de lemn, vopsite in nuante intrepatrunse de cenusiu si albastru.

Restaurantul este amenajat intr-un stil minimalist, spatiul inchiriat avand aspect interior industrial, stalpi, grinzi, pereti si plansee din beton.

Instalatiile electrice, de ventilatie si incalzire fiind la vedere.

La intrare o fotografie la o scara foarte mare, un panou ni-l infatisa pe batranul pescar al Deltei, de loc din Mila 23, unde s-a nascut si Ivan Patzaichin, : Deda Artiom, Artiom Haralambe numit atat de frumos „Patriarhul Deltei” care a parasit aceasta lume la peste 90 ani, acum vreo 2 saptamani, in data de 11 aprilie.

O lotca veche si una noua te intampina chair la intrarea in restaurant, iar un schelet de lotca este suspendat deasupra meselor de plafon.

Cand am ajuns noi la restaurant, bineinteles fara rezervare, ... locuri libere, ... ioc.

Nici macar nu puteam incerca o rezervare telefonica, pentru ca nu aveam la noi nici macar un telefon. =))

Asa ca nici foto nu am putut face in restaurant.....neavand ustensilele necesare.

Dar pentru a exemplifica totusi cate ceva din ce va povestesc, cu voia @web, voi posta cateva foto preluate de pe net.

Ne-am indreptat catre primul ospatar pentru a intreba de ceva locuri libere, iar acesta foarte binevoitor, zambitor ne-a sfatuit a ne aseza la bar, ca in foarte scurt timp se va elibera o masa.

Asta am si facut ne-am asezat pe scaunele de lemn, inaltute de la bar, iar pana ne-a adus meniurile si pana sa ne hotaram ce sa alegem, s-a si elberat o masa de 4 persoane de langa bar.

Imediat s-a debarasat si masa, ne-am asezat si ne-am pus pe treaba.

Meniul ni s-a parut bogat, diversificat, bazat numai pe preparate din peste, dar nu sofisticaturi, ci retete si preparate specifice Deltei.

In acel weekend era si Festivalul Scrumbiei, asa ca o pagina din meniu era dedicata preparatelor din scrumbie de Dunare.

Drept urmare, sotia a luat o salata de icre de scrumbie, portie mai mult decat suficienta chiar si pentru 2 persoane care a sosit imediat insotita de un cosulet cu felii de paine prajita.

Mi-a facut cu ochiul o tuiculita Zetea, tocmai buna langa borsul pescaresc pe care pusesem ochii.

Am fost intrebat daca sa aduca in acelasi timp cu icrele si borsul meu, lucru confirmat.

Am apreciat ca au avut si bere la draft, chiar daca pestele mergea de minune cu un vin alb, oferta restaurantului fiind foarte bogata la capitolul vinuri, din podgoriile dobrogene. Dar am zis ca-i prea cald afara si merge o bere de racoreala (chiar doua).

Astamparandu-ne un pic foamea am inceput sa ne uitam si un pic in jur, observand ca incet incet, spre ora 17 incepusera sa se rareasca si musterii.

Am observat si servirea rapida, atentia ospatarilor, tineri si zambitori.

Borsul pescaresc adu a fost foarte gustos, sau mi-o fi fost mie foame, cine stie. :)) Cert este ca a fost pe placul meu, suficient de mare portia.

Rapid s-a eliberat masa pentru felul urmator, imediat ce am terminat de mancat.

Eu am ales pentru felul urmator un preparat din stiuca: „malasolca” adica un file sarat de stiuca, fiert, cu cartofi natur si mujdei de usturoi, iar sotia tot ceva pe baza de scrumbie, ca doar era festivalul scrumbiei: scrumbie prajita care a venit insotita de salata verde.

Toate preparatele au fost servite in boluri si farfurii din ceramica, iar berea servita in pahare simple, ca cele de apa de erau odata prin gospodariile taranesti...

Noua ne-a placut aici, totul fiind simplu, fara briz-briz-uri, fara fite, mancaruri pe gustul nostru, e drept nu ieftine. Dar totusi vorbim de preparate din peste.

Nota de plata pentru 1 salata de icre scrumbie (17lei) +1 bors pescaresc (17lei) + 1scrumbie prajita (33lei) +1malasolca (35lei) +40ml tuica Zetea (17lei) +4 beri Silva draft (7lei) = 147 lei

Preparatele sunt specifice Deltei Dunarii, bucataresele fiind lipovence autentice, iar materia prima, pestele, venind pe filiera directa.

Un loc pe care il recomandam iubitorilor de preparate de peste, autentice, din Delta Dunarii, un loc cu mese si scaune din lemn, simple, un loc fara decoratiuni si lux, dar cu mancare buna (sau pe gustul nostru).

Ca o recomandare pentru cei ce ajung aici, daca veniti ca noi, pe jos, alegeti varianta venind dinspre Beraria Germana si Palatul Bragadiru, urcand prin spatele Primariei Sector 4, pentru a evita zona murdara din capatul celalalt dinspre Pta Chirigiu.

Noi am ales la plecare a merge in jos, spre Pta Regina Maria (Rond Cosbuc), pe o Cale a Rahovei ce coboara acentuat, cu cateva curbe, pana la Pta Regina Maria. O straduta curata, linistita, fara trafic auto sau pietonal. Prilej cu care am admirat in voie arhitectura cladirilor vechi, ale Palatului Bragadiru, dar descoperind si o alta carciumioara care ne-a placut tare mult cum arata de afara, cu o terasa cu multa verdeata si cu nume tare fain: Mahala.

P. S. Numele restaurantului Ivan Pescar nu vine cum v-ati gandi de la numele lui Ivan Patzaichin ci de la numele unei frumoase pasari mare amatoare de peste: Ivan Pescar. :))

 Este o pasare micuta, viu colorata, cu un cioc foarte lung cunoscuta in Delta ca Ivan Pescarul, in restul tarii fiind cunoscut ca Pescarusul Albastru.

---

VIZUALIZĂRI: 8803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI