Sfânta Mănăstire Cozia din sec. XIV, Călimănești, jud. Vâlcea

TIPĂREȘTE

În a treia zi am pornit într-o plimbare ușoară de la Hotelul Oltul 3* (vezi impresii) să vizitam Mănăstirea Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, cu hramul "Sfânta Treime".

De la poarta de intrare, am urmat aleea pietruită din curtea mănăstirii care ne-a condus spre biserica Mănăstirii Cozia. Privirea mi-a rămas fixată pe pridvorul bisericii, decorat cu picturile, arcadele și ornamentele sale deosebit de frumoase, realizate prin tehnica de dantelărie în piatră.

În timpul lui Consantin Brâncoveanu, a fost construit pridvorul bisericii, între anii 1706 -1707, în stilul caracteristic brâncovenesc.

Ușa din lemn de la intrarea în biserica este pictată, cu șase medalioane reprezentând pe Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, pe Arhanghelii Mihail și Gavril, pe ierarhii Vasile Cel Mare și Grigorie Teologul. Toate aceste medalioane au ancadramente florale executate în lemn, la fel ca ușa de la intrare în biserică.

Primul care a făcut o ctitorie la Cozia a fost Radu I, tatăl lui Mircea cel Bătrân, locașul cunoscut sub denumirea de Cozia Veche, este în prezent dispărut datorită degradării apărute de-a lungul timpului. Din acest motiv, Mircea cel Bătrân a înălțat un nou locaș la Cozia, finalizandu-l în luna mai 1388.

Biserica este construită din piatră și cărămidă, grosimea zidurilor exterioare fiind de1,30 m.

Planul bisericii este alcătuit din altar, naos, pronaos și pridvor.

Pictura murală în stil bizantin păstrată la Mănăstirea Cozia reprezintă o valoare de patrimoniu inestimabilă atât națională cât și europeană. Aici se regasesc fresce datând din perioada cuprinsă între secolul al XIV-XIX -lea.

Mănăstirea a fost aleasă de ca loc de odihnă de către ctiorul acesteia, Mircea cel Bătrân, acesta fiind înmormântat în pronaosul bisericii, destinat după tradiție, funcției funerare.

Anul acesta se aniversează 600 de ani de la mutarea în neființă a lui Mircea cel Batran, în anul 1418.

Aici mai sunt înmormântați și alți membrii ai familiei domnitorului, precum și mama domnitorului Mihai Viteazu, care s-a călugărit sub numele de maica Teofana.

Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de voievozii: Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu.

Decorațiunile exterioare sunt deosebit de frumoase, realizate din dantelarie în piatră, se remarcă rozetele, ancadramentele ferestrelor, arcadele.

In partea dreapta a intrării în biserică se remarcă “Fântâna lui Neagoe Basarab “, din 1521, care mai păstrează un fragment de inscripție. În interiorul acesteia se observă un cap. Pe fântână sunt mai multe pahare pentru vizitatori, iar în fântână veți vedea bani aruncați de turiști cu dorința de a reveni?

La Bolnița Mănăstirii Cozia nu am ajuns, era peste drum de mănăstire. Aceasta a fost construită de Radu Paisie (fiul lui Radu cel Mare), domn al țării Românești între 1535-1545.

Am vizitat Muzeul și magazinul cu obiecte religioase, unde sunt expuse pe două nivele icoane vechi pictate pe lemn și pe sticlă, manuscrise, cărți în limba slavonă, obiecte de cult, hărți cu Țara Românească în timpul domniei lui Mircea Voievod (1386-1418).

Aici funcționa o școală mănăstireasca, în secolul al XVI -lea, unde peste 50 de dieci munteni au învățat carte românească și slavonă la Cozia.

Deosebit de frumoasă este Icoana Sfântului Nicolae pictată în ulei pe lemn în anul 1862 și protejată cu sticlă.

Aici la ferestre sunt vitralii cu Mircea Voievod și Mihail Voievod, ținând în mâini Biserica Cozia. Un alt vitraliu îi reprezintă pe Petru Voievod ținând în mână biserica și Familia voievodului.

Pe o ușă roșie am intrat în Kunia (bucătăria) Brincoveneasca din sec. XVIII. Dacă traversați această încăpere, ieșiți în afara zidurilor mănăstirii, pe malul Oltului. Aici sunt amenajate mai multe bănci, iar priveliștea este foarte frumoasă, cu munții și barajul din Parcul Rezervația Naturală Cozia, la orizont.

Vă recomand să vizitați Mănăstirea Cozia, care este o inestimabilă bijuterie medievală.

---

VIZUALIZĂRI: 1885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI