Muzeul Satului – Sibiu

TIPĂREȘTE

In peregrinarile noastre prin tara, am tinut, pe cat posibil sa atingem toate muzeele satului intalnite in cale. Unul dintre acestea este muzeul Astra din Sibiu.

Fiind cazate in afara Sibiului (in satul Fantanele), am sosit in Sibiu cu Sageata Albastra, luat din halta Sibiel. Sunt mai multe sageti , dar noi am luat-o pe cea de la ora 09.12 si am ajuns in Sibiu cu jumatate de ora mai tarziu. Seara am avut sageata de intoarcere la 19.36. Nu stiu cat costa biletul de persoana adulta, copil sau elev, pentru ca am platit la conductor si ne-a facut un tarif general (noi eram 5 fete mari si mici si un baiat ).

De la Gara din Sibiu, am intrebat unde este Gradina Zoologica, pentru ca voiam sa le vedem pe amandoua, fiind apropiate ca amplasament, si mi s-a raspuns: “aaa… aproape aici… la o aruncatura de bat”…. Acu’ eu nu stiu daca sibienii pot arunca batul asa departe… sau pentru ei distantele se comprima…. dar sunt 7 km (!!!) … pe care i-am facut pe jos!!! Am mers mai intai in Muzeul Satului, unde normal ca am ajuns “cotonoage” de picioare! Ce credeti ca am mai ajuns si la Zoo?? Nuuu… pai nici muzeul nu l-am vizitat pe tot. Ne-am asezat sa ne odihnim la fiecare poarta din sat !!!

Preturile de intrare erau: 15 lei pentru adulti, 7,5 lei pentru pensionari, 3,5 elevi/studenti. Taxa foto era 5 lei, si am vazut ca este si o taxa de parcare daca veniti cu masina, de 3 lei.

Programul de vara (mai – septembrie) este 10.00 – 18.00, iar programul de iarna, pentru restul de luni este decalat cu o ora, fiind 09.00 – 17.00.

Muzeul este urias, avand peste 10 km de alei, noroc cu locurile de popas, in care te poti odihni. Gasesti aici si restaurante, dar nu am intrat, ca aveam pachetelul facut in ghiozdane. Se pare ca sunt si doua pensiuni in care te poti caza, noi nu le-am vazut, asa cum nu am mai apucat sa vedem nici morile de vant!!

Pe lacul din muzeu se pot face plimbari cu barca, dar noi nu ne-am bagat, si nici nu am prins vreun spectacol pe scena amenajata la marginea lui, pentru ca trebuia sa prindem trenul de intoarcere la pensiune.

Daca nu as fi simtit ca-mi cad picioarele din genunchi, m-as fi bucurat si mai tare (decat am facut-o) de toate casutele, de atmosfera satului de alta data, in care te puteai afunda. Copii au sarit ca niste caprite pe toate scarile, s-au varat prin toate “dedesubturile”, au pus intrebari cu gramada… in timp ce noi adultii ne-am amintit de copilarie, si de casele bunicilor nostri.

Adevarul este, si o sa vedeti si din poze, ca erau asa bine asezate casele, ca, daca faceai abstractie de lumea din spatele tau, cu telefoane mobile si aparatura foto moderna, de blugii si castile din urechi, puteai sa crezi ca “esti acolo”: ca te duci sa scoti apa de la fantana… sau sa intinzi rufele pe franghie la zvantat… sau sa cobori in beci sa aduci covata plina cu faina, pentru framantat painea… mai lipseau doar cativa miei, iezi sau catei care sa ti se incurce in poale si fote, impreuna cu un copil innamolit, cateva gaini zburatacite si cotcodacite supravegheata de un cocos mandru, catarat pe gard… si gata… erai acolo si de acolo!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI